1,605 matches
-
că au fost reciproce. Cu rezonanță onomatopeică avem ciuroi (lat. cibrum) pentru un izvor ce țâșnește (vezi comuna Ciuroiu din județul Dolj, Aquae în antichitatea romană) și șipot (slav. șipotŭ), cu același înțeles. În colinele subcarpatice ale Buzăului, cu multe toponime din substratul traco-dacic, pârâul Fisici are o vale cu izvoare ce piștesc din maluri. Repartiția teritorială și clasificarea apelor României. Pentru necesitățile cadastrării apelor României s-au distins 15 bazine hidrografice principale 12. Le prezentăm în continuare, împreună cu principalii afluenți
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
mecanismul formării sale, în secolele III-II î.e.n., prin închiderea cu un lung cordon de nisip, datorat curentului litoral nord-sud, a golfului marin inițial de sub promontoriul din sudul Deltei Dunării. Rădăcina originară indoeuropeană este salm = sărat, sare. De observat legătura cu toponimele antice de pe brațul sudic al Deltei, Salsovia, la Mahmudia, și Halmyris, la Murighiol. Este evidentă deci conservarea și transmiterea până în zilele noastre a străvechii hidronimii traco-dacice, pentru corpurile mari de apă. Jiul - o victorie a substratului autohton. După cum se va
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
poate fi foarte veche. Probabil că acum două milenii granița între cele două porțiuni ale Dunării era mai evidentă decât în timpurile moderne, mai puțin erodată de curgerea apelor. Pentru că în Defileul Porților de Fier se pot semnala două vechi toponime populare legate de acesta. Unul este desemnarea cataractelor prin cuvântul Gherdap, un nume compus din două cuvinte de substrat: gherd = gard și ap = apă; iar al doilea, denumirea însăși a defileului, cu cele două cataracte de la intrare și ieșire, prin
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
greaca veche). Să menționăm și pârâul Sadul, afluent pe stânga al Jiului, la ieșirea din defileul montan, al cărui nume are origine indoeuropeană (sned = dulce, plăcut). Și mai jos, pe dreapta aceluiași râu - Motrul, în antichitate Amutrion sau Amutria (cu toponimul Ad Mutrium, în Tabula Peutingeriană, VII.4.1 și în geografia lui Ptolemeu, 3.8.4); cu care, atât A. Vraciu cât și C. Poghirc înclină să înrudească hidronimul Lotru, afluent montan de pe dreapta Oltului, ce are un corespondent tracic
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
originea într-un puternic izvor vocluzian, de la Runcul Gorjului. Axă Hidrografică a Olteniei, Jiul apare în hidronimia acesteia ca un arbore cu rădăcini și ramuri bogate. În Muntenia, Arcudei din preajma Bucureștiului, C. Poghirc îi atribuie origine traco-dacică, regăsind-o în toponimul dac Arcidava. Afluent al Dunării, hidronimului Vedea specialiștii i-au identificat originea traco-dacică prin radicalul indoeuropean ued = umed, ud. Pentru Transilvania, A. Vraciu și C. Poghirc atribuie Ampoiului - anticul Ampelum de origine traco-dacică. În mai multe inscripții romane de la Zlatna
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Hidronimul de substrat este Gabranus, din rădăcina indoeuropeană guebh, cu sensul de "a cufunda". În nord-vestul fostului teritoriu histrian, în apropierea localității rurale Garvăn, se varsă în lunca Dunării două pâraie cu nume slave: Jijila și Sorniac. Ținând seama de toponimul atât de apropiat de hidronimul antic, s-ar putea ca unul dintre aceste pâraie să reprezinte Gabranus-ul din hotărnicie, ce și-a pierdut numele antic. Limba latină a completat hidronimia minoră. Cuvintele cu origine latină de uz curent, legate de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
album), Balta Verde (lat. viridis), Amaradia, Amara (lat. amarus), Lacu Sărat, Sărata (lat. sal), Apa Caldă (lat. calida), Recea (lat. recens), Repedea (lat. rapida). Runcul este un nume de pârâu, nu numai de așezare, întîlnit în mai multe locuri și toponimul respectiv. Ele au origine latină - roncare, operație de defrișare ce a însoțit pe scară mare instalarea administrației romane în Dacia. Defrișarea care, făcută și după alte procedee, poartă numele tot de origine latină, curătura, arsura sau secătura. Cu nume de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
destul de puternic și care - spre vărsare în Lacul Tașaul, are o luncă mlăștinoasă. S-a arătat mai înainte că al cincilea, Gabranus, a fost considerat ca un hidronim din substrat; s-a făcut și o legătură între acest hidronim și toponimul modern Garvăn. În nord-vestul Dobrogei, în apropierea vestigiilor cetății romane și apoi romano-bizantine Beroe, de pe limesul dunărean dintre Carsium (Hîrșova) și Troesmis (Turcoaia), vechiul curs al Dunării se numește Băroi, preluat desigur din Beroe. În Dacia Romană s-au identificat
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
set important de balade, cele mai multe fiind „piese de antologie” (Ovidiu Bârlea). N. a scris și câteva studii temeinice, publicate mai cu seamă în „Revista de etnografie și folclor”: Podul de la Tingrele, în care a dovedit că Tingrele nu este un toponim, cum crezuse Vasile Bogrea, ci o expresie din colinde, „tini grele”, neînțeleasă de mulți culegători și transcrisă greșit; Câteva însemnări pe marginea textelor folosite în jocurile de copii, unde a demonstrat că aceste texte, cum observase B.P. Hasdeu, „răsfrâng într-
NEAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288385_a_289714]
-
Novac. De altfel, Hasdeu însuși observase că în Baba Novac poporul a contopit mai multe personaje reale și imaginare. În tradiția populară „novaci” sunt numiți la români și primii locuitori, „uriașii”, de la care ar fi rămas nume de munți și toponimul Brazda lui Novac. Tematica ciclului novăcesc în folclorul românesc este deosebită de cea bulgară, sârbă sau croată. Faptele se desfășoară în cadrul familiei patriarhale, bătrânul Novac este personajul cel mai autoritar din familie, fiind caracterizat prin vitejie, prudență și înțelepciune. Eroul
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
a noțunii de arie culturală” din perspectiva relațiilor interculturale În Europa contemporană. Michael Herzfeld relevă o ,,Încărcătură socială și politică enormă” a etnonimelor În raporturile interetnice. Cu referire la ,,marele nume roman”, autorul este de părere că, deși etnonimele și toponimele au conotații precise Într-un spațiu geografic, nu poate fi vorba despre o ,,imuabilitate identitară” a acestora. Alegerea etnonimului ,,Hellenos”, și nu ,,Romaios” În Grecia modernă exprimă nu doar opțiunea pentru restabilirea unei filiații cu elenismul antic, ci și ruptura
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în lumea satului arhaic, încărcat de eresuri și mistere cețoase. Nume străvechi, Sumer, Azteca, Elada, Roma, Scitia Minor, Tauria sau Pind, se îngemănează cu personaje mitologice, precum Dzadzara, Cadara, Babani, Caracus, cu toponime ca Valea Rece, Apa Bună, Climări etc., figurând o geografie edenică și un teritoriu al amintirilor. Angelic și rafinat, poetul construiește un imperiu heraldic de siluete, dominat de figurile emblematice ale Eroului, Strămoșului și Bărbatului. Transformat nu de puține ori
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
199 Octavian Tomuța 199 Eugen Țurcanu 200 Aurel Vișovan 208 Ion Voin 209 Octavian Voinea 211 Nicolae Călin Zaharia 213 Octavian Zbranca 213 Capitolul IV - Instantanee macabre 215 Capitolul V - Concluzii 225 Bibliografie 243 Index de antroponime 249 Index de toponime 261 I-am mulțumit lui Dumnezeu că n-a făcut omul veșnic. Acest gând a fost sprijinul meu atunci... și de atunci, de-a lungul anilor mei triști. Aurel Vișovan, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Lecția
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Constantin 59 Zbranca Octavian 55, 68, 70, 77, 89-90, 92, 94-95, 111, 159, 175-176, 213-214 Zeller Ludovic (colonel) 80, 98, 100, 172, 225, 230-234, 236 Zguru Leonida 29 Zinoviev 96 Zirbo 29 Zotta Vasile 197 Index de toponimetc "Index de toponime" A Aiud 22, 49, 88, 101, 106, 110, 114, 117, 119, 122-124, 126, 130, 132, 134, 136, 142, 149-150, 153, 157, 159, 178, 181, 184, 189, 193, 198-200, 209, 212, 234 Alexandria, Washington 118 Arad 29, 87, 122, 125-126, 131
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Citim totul pentru a ne face o primă idee. Redactăm nomenclatura diverselor categorii de informații. Ierarhizăm informația în subdosare. Redactăm o știre scurtă, cu informația esențială. Dezvoltăm această știre într-un filet. Dezvoltăm fiecare secvență informativă. Verificăm exactitatea numelor, a toponimelor etc.. Revedem titlul. Datăm și menționăm sursele. Erori ale știrii Oricât de imperativă ar fi obiectivitatea în știre, ea rămâne deseori doar dezirabilă. Sunt numeroase cazuri când în redactarea informației se introduce subtil, cu intenție, elemente de comentariu, judecăți de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și vecinătățile vizibile sau nu. Încotro merge drumul? În linie dreaptă sau peste munți? Unde ajungem? Notați absolut tot (senzații, amintiri, imagini, frânturi de conversație, mici incidente). Preaplinul de documentare nu strică. Însă carențele da. Nu omiteți să notați denumirile. Toponimele se pot dovedi extrem de importante. Nu numai că dau un plus de autenticitate textului, dar pot oferi subiecte sau unghiuri de atac neașteptate. De pildă, mulțimea toponimelor religioase (la Altar, la Călugăru, la Chilii, la Cruce etc.) ridică întrebări profitabile
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Preaplinul de documentare nu strică. Însă carențele da. Nu omiteți să notați denumirile. Toponimele se pot dovedi extrem de importante. Nu numai că dau un plus de autenticitate textului, dar pot oferi subiecte sau unghiuri de atac neașteptate. De pildă, mulțimea toponimelor religioase (la Altar, la Călugăru, la Chilii, la Cruce etc.) ridică întrebări profitabile documentării: a existat o mănăstire în preajmă? Are ea o poveste, o istorie? Își mai amintesc localnicii numele vreunui călugăr? Prin ce anume era el renumit? etc.
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a dobândit, Înainte de „a crăpa” și că din cauza morții sale „toxice” locul a fost botezat ca atare. Elementul comun este numele: „țarina sângelui”. Probabil bucata de pământ purta deja numele respectiv, iar evangheliștii nu fac decât să speculeze relația dintre toponim și fapta lui Iuda, fiecare propunând o versiune conformă cu propria teologie. * În finalul „dosarului Iuda” oferit de Noul Testament aș dori să invoc trei chestiuni spinoase, fără pretenția de a aduce vreun răspuns definitiv. De altminteri, socotesc că ele nici
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
BĂLCEȘTI, Ștefan (pseudonim al lui Ștefan Ionescu; 30.V.1896, Oltețu, azi Otetelișu, j. Vâlcea - 11.XI.1975, București), poet și publicist. La toponimul Bălcești, al comunei natale, trimite numele literar adoptat de poet mai târziu. Este fiul Sultanei și al lui Gheorghe Ionescu (tatăl va ajunge diriginte poștal la Râmnicu Vâlcea). B. a urmat, la Craiova, Liceul Militar „D. A. Sturdza”, după anii de
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
în inelar” (Poarta soarelui). În continuare, B. se va îndruma spre descripția sobră, cu notație eliptică și delicată. Noaptea corridei (1976) reverberează o Spanie pitorească, patrie de elecție a poetului, cu muntoase „spinări jupuite / de vânturi și soare”, reminiscențe maure, toponime a căror simplă rostire induce atmosfera specifică. Cum s-a observat, volumul se resimte de contactul intim cu poezia lui Federico García Lorca. În genere, poemele lui B. din această etapă a creației sunt structurate binar: după o primă secvență
BALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
an III, Constanța, 1922. Vâtcu, Dumitru, "Dobândirea și integrarea Dobrogei la România în preocupările cărturarului și omului politic Mihail Kogălniceanu", în volumul Dobrogea 1878 2008. Orizonturi deschise de mandatul european, coord. Valentin Ciorbea, Editura Ex Ponto, Constanța, 2008. Veliman, Vasile, "Toponimul "Dobrogea" în documente turcești", în volumul Originea tătarilor. Locul și rolul lor în România și în lumea turcă, Editura Kriterion, București, 1994. Zaporojan, Cosmin, "Primii ani ai administrației românești în Dobrogea", în Cuget Liber Special, supliment al ziarului Cuget Liber
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de evaluare ale cadrelor didactice. Publicarea de articole și lucrări de specialitate este o altă preocupare a profesorilor de geografie. Domnul prof. Constantin Grădinaru a publicat în revista ,,Repere geografice” articole precum ,,Grupuri etnice din Munții Banatului: sârbii și șvabii”, ,,Toponime și onomastice din Podișul Central Moldovenesc”. Doamna prof. Marnela Hadarag Necoară a publicat lucrările ,,Studiul elementelor fizico-geografice prin activități școlare și extrașcolare”, ,,Minighid de proiecte pe teme ecologice”, dar este și coordonator al revistei „Eco-rev”. Pentru organizarea de activități școlare
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
pentru a se opune amenințării filistene și amonite (1Sam 9,16 și 11,15); dar, prezența celor trei tradiții diferite despre alegerea sa (1Sam 9,10-25; 10,17-27; 11) semnalează o intensă reelaborare literară a izvoarelor. Cât privește consistența regatului, toponimele din centrul povestirii despre Saul (Mițpa, Ghilgal, Rama) admit ipoteza că stăpânirea sa nu se extinde asupra întregii Palestine, ci se limitează doar la zonele colinare centrale, excluzând atât câmpia Izreel (cu cetățile Meghido și Bet Șean), cât și Iudeea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ne recomandă să nu atribuim relevanță istorică fragmentelor biblice în chestiune, pentru că ele răspund în principal unor interese teologice. Bazându-se pe mărturia unor texte egiptene din secolele al XIV-lea - al XIII-lea î.C. care atestă prezența unui toponim „Yahu” printre nomazii Șasu, locuitori ai regiunii de la sud de Edom (cf. Blenkinsopp, 2008), unii autori au susținut că cultul lui Yhwh provine din tradiții de origine meridională. Această presupusă origine meridională ar găsi confirmare în unele texte biblice conform
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
XII-lea î.C.) și în timpul mileniului I î.C. În timpul regatelor lui Israel și Iuda, cultul lui Baal a fost deosebit de înfloritor în unele cetăți-stat feniciene. În Biblia ebraică acest nume divin este prezent ca element teoforic în unele toponime, precum Baal-Gad (Ios 11,17) sau Baal-Perazim (2Sam 5,20) și în diferite nume de persoane, ca de exemplu, Iș-Baal (1Sam 14,49) sau Merib-Baal (2Sam 9,6). Prezența teoforului Baal în onomastica israelită e confirmată arheologic în ostracele din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]