3,013 matches
-
că răsuflarea lor otrăvitoare s-a simțit pe toată durata campaniei: filme măsluite, o presă dezlănțuită împotriva unui singur candidat, politicieni manevrați ca pe tabla de șah, demonstrații cinice de forță, în direct, la televizor. Le-au dictat cozilor de topor din trusturi să strige, de dimineața până seara: dictatură! Au aplicat strategia pompierului incendiator: ei au amplificat vacarmul la maxim în spațiul public și tot ei promit să ne aducă liniștea. Cu toate că au jucat explicit, demonstrativ, fără perdea, au existat
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
aceste articole. Asta nu înseamnă că trebuie să cedăm, dar avem de făcut eforturi mult peste puterile noastre. Aș dori să mă înșel în privința aritmeticii, dar tare mi-e teamă că așa vor fi rezultatele. Cele bune. Băsescu, mogulii și topoarele lor de sticlă Traian Băsescu a reluat un atac mai vechi împotriva mogulilor, formulat cu alte cuvinte: televiziunile lor se ocupă cu discreditarea deliberată a statului ca să câștige ei respect. șeful statului trage pe lângă. Mogulii atacă și discreditează la comandă
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
spectaculoase, pe seama prostiei plenare și a certurilor explozive, dar sterpe. Modelul autentic de televiziune, bazat pe rigoare, documentare temeinică, echilibru și specializare intensă costă mult, presupune investiții masive în resurse umane, ceea ce mogulii n-au chef să facă. Ei vor topoare de sticlă, pe care să le manevreze în momente-cheie, nu produse jurnalistice de excelență. Genul jurnalistic practicat pe scară macro în industria televiziunilor așa-zis de știri din România nu-l veți găsi la BBC, CNN, EuroNews sau alte canale
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
De o bucată de vreme s-o împrietenit la cataramă cu vecina Crenguța, nevasta lui Iordache. Nu știu cum se întâmplă, dar prea des îl găsesc pe Iordache la mine acasă, când mă întorc de la drum. Ba că o venit să împrumute toporul, ba că o adus toporul. Ba că nevastă-sa Crenguța l-o trimis să împrumute sare...Ba...” Din starea asta de îndoială și bănuială l-a trezit glasul răgușit al lui Pâcu. Trezește-te, Mitruță, că ai rămas de cârd
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
s-o împrietenit la cataramă cu vecina Crenguța, nevasta lui Iordache. Nu știu cum se întâmplă, dar prea des îl găsesc pe Iordache la mine acasă, când mă întorc de la drum. Ba că o venit să împrumute toporul, ba că o adus toporul. Ba că nevastă-sa Crenguța l-o trimis să împrumute sare...Ba...” Din starea asta de îndoială și bănuială l-a trezit glasul răgușit al lui Pâcu. Trezește-te, Mitruță, că ai rămas de cârd. Au să dea lupchii peste
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
stare dacă nu ți-a mai scărmănat de mult bădița cânepa dracului, să te-nveți a primi cuviincios oamenii care-ți calcă pragul?... ANISIA (vine spre poartă): De mi-i crede, chiar îți duceam dorul... Mai ieri ai venit după topor, să bați un par la gard. Astăzi ce trebuință-i mai avea, că numai de dragul ochilor mei n-aș crede c-ai călcat calea până aici. DĂNILĂ: Toate le vezi, le știi și le-nțelegi, cumnată dragă! Iaca așa-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Apoi tac, da' nu vezi că dumnealui... ISPAS: Ei nu, că nu mai e chip de trăit! Ascultă, Anisie, ia-n du-te în șură și cată după ușă; vezi c-ai să dai acolo peste-o coadă nouă de topor, șlefuită de-a mai mare dragul. Ad-o-ncoace, s-o am la îndemână. Și de mai crâcnești mult, doamne, doamne, când te-oi lua la măsurat cu dânsa pe spinare, n-ai să mai poți scoate-o vorbă până când nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din țarină, ba să meargă la moară, ba multe de toate. Și dă-i la deal, dă-i la vale, Ispas are de unde! Vezi că am dreptate? ISPAS: Ba eu văd că era vorba mai înainte de-o coadă de topor, potrivit de groasă și tare-ndemânoasă... Și mai văd bine c-ai uitat unde se află. Anisie... Anisie, să nu-ți mai spun o dată... ANISIA: Da' rămâi cu frate-tău și te pupă-n bot cu dânsul. Eu am plecat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a binelea de dânsul. DĂNILĂ: Pușché pe limbă-ți, cumnată! Una-i una și două-s mai multe; cu lucrul altuia altfel umbli, că, de, ai a da samă pentru ce-ai primit. Așa că am să iau de coleá și toporul, și gata. Mulțumescu-ți, bădiță, și m-oi întoarce cât mai degrabă. Tabloul 2 (Decorul din tabloul 4, act I luminișul din pădure.) DĂNILĂ (pare a măsura din ochi un copac, undeva, spre dreapta.): Apoi da, halal fagul ista pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ista pe care-am pus eu ochii. Nici prea mare, nici prea mic, taman cât să încapă bine între loitre. Carul l-am potrivit de ceea parte, nici n-am mai dejugat boii, să nu prăpădesc de pomană vremea; pun toporul pe fag și-ndată-i gata. Ia hai! (iese spre dreapta, se aud lovituri de topor, un pârâit puternic, zgomot de copac tăiat și de car sfărâmat, apoi liniște. Dănilă intră grăbit, cu toporul în mână. Privește spre dreapta, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
încapă bine între loitre. Carul l-am potrivit de ceea parte, nici n-am mai dejugat boii, să nu prăpădesc de pomană vremea; pun toporul pe fag și-ndată-i gata. Ia hai! (iese spre dreapta, se aud lovituri de topor, un pârâit puternic, zgomot de copac tăiat și de car sfărâmat, apoi liniște. Dănilă intră grăbit, cu toporul în mână. Privește spre dreapta, cam speriat) Hait, c-am făcut-o fiartă! Bre, fagul naibii, parcă nu era chiar așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu prăpădesc de pomană vremea; pun toporul pe fag și-ndată-i gata. Ia hai! (iese spre dreapta, se aud lovituri de topor, un pârâit puternic, zgomot de copac tăiat și de car sfărâmat, apoi liniște. Dănilă intră grăbit, cu toporul în mână. Privește spre dreapta, cam speriat) Hait, c-am făcut-o fiartă! Bre, fagul naibii, parcă nu era chiar așa de mare; iaca, a sfărâmat carul și-a ucis și boii! Alei, Dănilă, iaca l-ai aranjat și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aș fi cu inima împăcată. Nu par a fi prea departe și nici nu m-au văzut. O dată s-arunc cu toporișca-n cârd, și nu se poate să nu chitesc una. (se apropie de baltă) Încet, tiiiptil. Acuma! (aruncă toporul, plescăit de apă) Na, ai pălit mai mult de-o grămadă, frate Dănilă. Păi sigur, lișițele nefiind chioare, nici moarte, s-au împrăștiat în treaba lor. Toporul s-a dus la fund, și tu bate din buze, Dănilă! Măi, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
poate să nu chitesc una. (se apropie de baltă) Încet, tiiiptil. Acuma! (aruncă toporul, plescăit de apă) Na, ai pălit mai mult de-o grămadă, frate Dănilă. Păi sigur, lișițele nefiind chioare, nici moarte, s-au împrăștiat în treaba lor. Toporul s-a dus la fund, și tu bate din buze, Dănilă! Măi, da' rău mi-a mai mers și astăzi... Ce zi pocită! Acuma chiar pot pleca. (iese) Tabloul 3 (Acasă la Ispas, în ogradă.) ISPAS: Ce s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ascultare strașnică, altfel ne-am ras! DĂNILĂ: Foarte mă bucur! Și zici că dumbrava, și iazul, și ce mai este pe-aici sunt ale voastre... CODÂRLIC: Zic! DĂNILĂ: Poate-i zice că și rațele de pe apă sunt ale voastre, și toporul meu din fundul iazului... Ei hai, drace! V-oi învăța eu să puneți stăpânire pe lucrurile din lume și să-ndemnați oamenii să se bată cap în cap! CODÂRLIC: Las', nu te mai înfoia atâta, că știm noi cât îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să-ți spun, de data asta chiar te așteptam. Te-aș mânca de drag ce-mi ești, da' nu pot de urechi. Ia zi, ce mai ala-bala prin fundul bălții? Nu te-a tăiat capul, venind încoace, s-aduci și toporul meu? Că am a-l da înapoi celui de la care l-am împrumutat. CODÂRLIC: Las' că-i pus la loc bun și toporul: Acu' alta-i. Tu, măi Dănilă... DĂNILĂ (încruntat): Cum ai zis? CODÂRLIC (temător): Mata, bade Dănilă... DĂNILĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zi, ce mai ala-bala prin fundul bălții? Nu te-a tăiat capul, venind încoace, s-aduci și toporul meu? Că am a-l da înapoi celui de la care l-am împrumutat. CODÂRLIC: Las' că-i pus la loc bun și toporul: Acu' alta-i. Tu, măi Dănilă... DĂNILĂ (încruntat): Cum ai zis? CODÂRLIC (temător): Mata, bade Dănilă... DĂNILĂ: Apoi așa! Zi! CODÂRLIC: ... cu șmecheriile... matele..., ai tulburat grozav toată drăcărimea din iaz. (își revine, ton provocator) Da' acuși am să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
alerga câinele să facă din el pastramă. Din câine. Ghindoc ăl mic (ăl mic e un fel de-a spune, având în vedere că era a XII-a) alerga și el câinele, dar din motive umanitare. Ca să-l salveze de toporul lu’ tac-su’. Și exact în timpul ăsta, Paganel a intrat în curte. Când bătrânul trăgea într-o parte de jigodie, iar ăla mic în direcția opusă. Fâstâcit, a încercat să se prezinte: „Profesor de filosofie Popescu!“. Să i-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
parte de jigodie, iar ăla mic în direcția opusă. Fâstâcit, a încercat să se prezinte: „Profesor de filosofie Popescu!“. Să i-o ia înainte lui Ghindoc, să evite placa aia umilitoare cu „Poftiți, domnu’ Paganel!“. Ghindoc ăl bătrân a înfipt toporul într-o buturugă, și-a șters mâna dreaptă de o salopetă, aici trebuie să presupunem că era echipat într-o salopetă, s-a șters așadar și, provocat de prezentarea protocolară a lui Paganel, a rostit extrem de decis: „Mecanic de locomotivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
salopetă, aici trebuie să presupunem că era echipat într-o salopetă, s-a șters așadar și, provocat de prezentarea protocolară a lui Paganel, a rostit extrem de decis: „Mecanic de locomotivă Ghindoc!“. Vasăzică, în timpul cât se ștersese pe salopetă, cât înfipsese toporul în buștean, scormonise în minte, cine sunt, de unde vin. Dacă ăsta din fața lui era profesor, sau cel puțin așa se lăuda, criza de conștiință îi șoptea că nu se putea nici el legitima cu simplul nume. Ghindoc avea o bănuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
hotărârea lui, dar acesta, fără să-i dea măcar binețe, ieșise pe poartă întunecat, dând din mâini și bolborosind cuvinte bolovănoase, după cum i se frământau buzele. Costache intră în ograda sa mai cătrănit decât plecase. Dechise ușa la tindă, luă toporul și începu să lovească cu sete în tulpina copacului. Maria nu putu suporta scena. Cu fiecare lovitură de topor, parcă auzea un geamăt surd, având simțământul care n-o înșelase niciodată că și copacul acesta era tot o ființă. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cuvinte bolovănoase, după cum i se frământau buzele. Costache intră în ograda sa mai cătrănit decât plecase. Dechise ușa la tindă, luă toporul și începu să lovească cu sete în tulpina copacului. Maria nu putu suporta scena. Cu fiecare lovitură de topor, parcă auzea un geamăt surd, având simțământul care n-o înșelase niciodată că și copacul acesta era tot o ființă. Intră în casă și-și astupă urechile cu mâinile, așteptând ca soțul ei să termine nelegiuirea, că ce altceva putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
astupă urechile cu mâinile, așteptând ca soțul ei să termine nelegiuirea, că ce altceva putea fi această răzbunare pe un copac, ce vină putea să aibă copacul? După un timp, luând mâinile de la urechi, nu mai auzi zgomotul făcut de topor. Ieși repede din casă. Scena ce i se înfățișă o umplu de spaimă. Costache zăcea sub cireșul căzut la pământ. Erau amândoi doborâți, și cireșul și Costache. Alergă repede în ogradă încercând să-l scoată pe bărbatul ei de sub tulpina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
grasă și pe termen lung. De ce nu s-a gândit până acum la o astfel de afacere cinstită? Începe să sară prin încăpere ca un apucat, chiuie de se zguduie pereții, dar deodată cade moale în fotoliu, ca plesnit cu toporul în cap. Sunt tâmpit, suuuuunt un mare tâmpit. Cum de mi-a trecut o astfel de măgărie prin cap?! Cum de nu m-am gândit că pășesc pe un teren minat?! Oțelul românesc și toate mărfurile care merg la export
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ajutând-o mai mereu pe bunica Ilinca la treburile gospodăriei. Ea era, uneori, cam zgârcită și calculată la bani, din cauza creanțelor ce trebuia achitate la bancă. Într-o iarnă geroasă, i-au tăiat cu joagărul și i-au crăpat cu toporul o căruță de lemne pentru foc, primind ca plată câte un blid cu sâmburi de dovleac. Nu-i vorbă, ei își recuperau prejudiciul imediat ce „le venea apa la moară”. Vara, Sile și Rică păzeau vacile neurcate la Bârlog, pe imașul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]