324 matches
-
o iei! Scoate spada din pieptul lui Charles, o șterge pe ziar și o întinde Toreadorului, care o ia cu scîrbă.) Acum, hai! TOREADORUL: Nu merg! EMMA (scoate spada și o șterge pe ziar): Haide! America de Sud, arena corridelor, ne așteaptă. TOREADORUL: Nu voi să știu de America dumitale EMMA: Cît m-am chinut să te scap, cîtă fantezie am cheltuit, și dentist m-am făcut... Acum, să mergem! TOREADORUL: Doamne! Ce-am lăsat în urmă! EMMA: Nu-ți face griji! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
spada și o șterge pe ziar): Haide! America de Sud, arena corridelor, ne așteaptă. TOREADORUL: Nu voi să știu de America dumitale EMMA: Cît m-am chinut să te scap, cîtă fantezie am cheltuit, și dentist m-am făcut... Acum, să mergem! TOREADORUL: Doamne! Ce-am lăsat în urmă! EMMA: Nu-ți face griji! În tîrgul ăsta, de mult se simțea nevoia unui mare scandal, a unei crime. Am făcut foarte bine: un subiect de vorbă timp de un an. (Iese, urmată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Doamne! Ce-am lăsat în urmă! EMMA: Nu-ți face griji! În tîrgul ăsta, de mult se simțea nevoia unui mare scandal, a unei crime. Am făcut foarte bine: un subiect de vorbă timp de un an. (Iese, urmată de Toreador. După ce ușa s-a închis în urma lor, se ridică iar cortina pe scena păpușilor.) REGELE-PĂPUȘĂ: Al dracului mă doare / Vreau ca să mi-o scoată / Ce n-am pus! DRACUL-PĂPUȘĂ: Degeaba, dacă-i vătămată! REGELE-PĂPUȘĂ: Știi s-o scoți? Mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
deschide; în prag Mefisto.) MEFISTO: Pot să intru? (Intră, e un slăbănog îmbrăcat în frac.) EMMA: Cine ești dumneata? MEFISTO (stă pe fotoliu, pune spada, aceeași din primele acte, lîngă el, acum se observă că este Ion din partea I și Toreadorul din partea a II-a): Pot să stau? EMMA: Te rog! Dar cine ești? MEFISTO: Eu? Mefisto. Dracul, Lucifer... Poți să-mi spui Luci! EMMA: Să-l chem pe soțul meu... MEFISTO:A, nu! Nu-i nevoie. Lasă-l să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
da. Însă nu în felul în care vorbești tu. (Iese) EMMA (nervoasă, dă drumul la film, derulează înainte și înapoi plictisită, apoi închide; își toarnă ceva într-un pahar. Soneria; ea se duce și deschide; intră Electricianul, același cu Ion, Toreadorul și Mefisto): Ce doriți? ELECTRICIANUL: Sînteți doamna Bovary? EMMA: Eu sînt. ELECTRICIANUL: Ați reclamat o defecțiune la instalația de iluminat? EMMA: Poate, soțul meu... Nu știu... ELECTRICIANUL (scotocește în servietă): Dar totul merge bine? EMMA: Nu știu precis. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
același decor, pe masă fotografia îndoliată a lui Charles, au trecut, se vede, mai multe zile, în fotoliu, Emma își pilește unghiile. Se aude soneria, Emma își rectifică ținuta, aranjează cîteva obiecte, apoi deschide, intră un bărbat același cu Ion, Toreadorul, Hoțul etc. care-i oferă un mare buchet de flori.) BĂRBATUL: Omagiile mele! EMMA: În frac?! Vai, cîtă eleganță! Credeam că nu se mai obișnuiește! BĂRBATUL: Cum să nu? E un prilej special... EMMA: Știți... mă gîndeam că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să-ți scoți partenerul din sărite, fiind mereu de acord cu tot ce spune... EMMA: Cît de bine știți toate astea! BĂRBATUL: Să fii gata să ucizi pentru un fleac: de pildă, dacă o femeie poate sau nu să fie toreador. Să vezi balete răsuflate și să citești știri de senzație împreună cu... EMMA: Tocmai asta vreau! BĂRBATUL (Îi ia mîinile): Să te enervezi pe faptul că bea ceaiul fără să te suspecteze că l-ai otrăvit. Să-ți vină să fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-i așa?, el apărea, la un colț de cotitură, și-n grădina raiului -, într-o suită de metamorfoze nimic neobișnuit, nu-i așa?, și-n grădina raiului făcea pe șarpele -, numai că (a doua oară o spun) printre metamorfozați Prințul, Toreadorul, Hoțul și printre tot felul de curteni, dansatori și păpuși apare și Ion, nu un Ion oarecare ci chiar Ion Nebunul ("cum e la ocnă Ioane?"). Aceasta ar fi... distribuția. Dar ea nu-i tocmai "gratuită" cum ar părea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
liberții se încăierau în stal, rîzînd de păsărarul Evelpides: "De cine rîdeți? De voi rîdeți!". Prin rimbaldiana soră republicană a lui Bouvard și Pecuchet, Gârbea, la rîndu-i, îi supune la un tir de întrebări pe toți osîndiții de astăzi ai toreadorului Nietzsche ("Ce credeați voi? Că doamna Bovary sîne eu? Voi sînteți doamna Bovary, nemernicilor!") Dumnezeu e mort! Cu acest tip de replică, pusă în ramă și trecută prin cele șapte Troie ale intertextualității, autorul îmi pare a fixa sfera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
a sentimentului de sufocare într-un univers al cuvintelor și nu al faptelor. Va trece ea însăși la fapte, luîndu-și-o ca model pe Regina shakespeariană, și-și va ucide bărbatul, într-un perpetuum mobile dramatic, în complicitate fie cu un Toreador, fie cu Mefisto, fie cu un Hoț. Sub masca unei Carmen voluntare și perfide îi șantajează apoi pe aventurierii complici sub amenințarea că le va dezvălui crima, exultînd în culmea euforiei perverse: Ce credeți voi? Că doamna Bovary sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sînt și alte aduceri aminte dragi, poate chiar toamna celui de-al doilea an de stagiatură al său, cînd a fost trimis la un simpozion de chimie ținut aici. Are și o poză, el și cu Petre Graur, făcînd pe toreadorii în fața unui măgar care păștea sus pe Tîmpa. Sub poză, cel care a developat-o, un prieten, a scris: "doi contra unul". Cea mai ciudată amintire este aceea a "taberei de vară" organizată de UTC, la care a fost invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
radicală. Rana lăsată de Teona s-a cicatrizat. Acum, la atîția ani distanță, Liliana... Urmează Brașovul! strigă cineva pe culoar. Mihai ar vrea să iasă la fereastră, să vadă gara. Era mai fericit atunci cînd, împreună cu Petre Graur, făcea pe toreadorul în fața unui măgar pe Tîmpa?!... Dar cu fata aceea gureșă, frumoasă, cu ochi mari, căprui, care nu i se adresa decît cu tovarășul Vlădeanu?... Din cauza ei a ratat-o pe tovarășa Camelia Prisecan; "măi Mihaiță, i-a spus odată, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
față, Brașovul se scaldă în razele unui soare matinal, de toamnă lungă. Pe Tîmpa, releul de televiziune pare o construcție stranie, dintr-un film de anticipație. În amintirea lui Mihai, cîțiva tineri se distrează prin poienițele de pe culme, făcînd pe toreadorii în fața unui măgăruș. Era mai fericit atunci?!... Dar cînd a fost pe aici cu Ana, în vremea festivalului de teatru contemporan?... La Poiană! face Liliana un semn șoferului. Chiar nici un bagaj? întoarce spre el privirea plină de zîmbet. Cît încape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
guvernante; copii de șapte, opt ani, nici unul de cinci ca Julius. Mulți purtau haine albe, cu o mică jachetă strînsă pe corp, fără guler și cămășuțe de poplin cu gulerul apretat și cravate fine, azurii, roșii sau verzi cum poartă toreadorii. Nici unul nu avea Încă acnee și erau cu toții fericiți, gata să se zbenguie, nu vă apropiați prea mult de piscină, copii, nu aruncați cu pietre În peștii colorați din lagună. Julius, Cinthia și Vilma formau un trio armonios, ținîndu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la ce restaurant mergeau să mănînce? Să luăm mai Întîi o gustare la un bar și vedem pe urmă. Jucătorul de golf cunoștea toate locurile: cele pitorești, cele pitorești scumpe și cele scumpe fără să fie pitorești. Cunoștea și cîțiva toreadori, pentru a trezi și mai mult admirația lui Santiaguito, pe care În seara aceea l-a cucerit; ce nu știa! pe cine nu cunoștea! Tocmai aduseseră aperitivele și el era cum nu se poate mai vesel, se prăpădea de rîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Carlos lustrui cu zel automobilele. Lui Julius i-au spus nu care cumva să se urce În caleașca bunicului și să aștepte liniștit pînă se făcea ora de plecare, Îl Îmbrăcaseră ca la prima Împărtășanie și Îi puseseră cravată de toreador. Aștepta nervos, depănînd firul amintirilor, asociind acest drum la aeroport cu celălalt, ar fi vrut să nu fie silit să aștepte În salonul cu pian. La fiecare cinci minute veneau să-l vadă; Îl găseau mereu, liniștit, foarte bine, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sfîrșitul după-amiezii, cu dansuri pasodoble care se transformau seara În ghitare creole trecînd printre mesele de la han, fiindcă sîntem În 1800, domnilor, cum spune cîntecul: mai puneți whisky În pahare, octombrie e sărbătoare, cu-amurguri violete! Au sosit la Lima toreadorii cei superstițioși, dar care nu se tem de loc să se urce În Cadillacul impresarului; și neisprăvitul ăla nu se hotărăște odată să semneze contractul cu Briceno, care anul ăsta a Înnebunit pur și simplu publicul spaniol și a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trei dimineața și tot Într-un han. Aude pași pe scară; e Susan, care coboară fermecătoare, ca să-l Însoțească veselă la tradiționala petrecere din luna octombrie. Susan, asemenea vinului de Jerez, e Îmbujorată la față și Însuflețită și vorbește despre toreadori alintîndu-i cu diminutive, le spune pe numele mic cu o vibrație de duioșie În glas și ei se strîng roată În jurul ei cînd ajung la han, după corridă, cînd au biruit teama și merită pe deplin să-i audă glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar nu se atinge de părul lui pieptănat cu grijă, cu firele argintii de la tîmple care-i dau un aer interesant și conferă eleganță profilului său pe care cineva Îl va fotografia, desigur, În timp ce Țiganul Își arată Întreaga măiestrie de toreador, va prinde pe peliculă acest profil de pasionat al corridelor, de spectator competent și rafinat care va stîrni senzație printre femeile de la tribuna oficială, plasată la umbră. Susan nu se atinge de nici un fir din părul lui, pe care Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
soarele vor avea grijă să-l răvășească puțintel, fără să-i strice farmecul, fiindcă și cu părul ciufulit Îi vine bine și știe să fie elegant Întotdeauna, e foarte șic, are un aer viril și de aceea Susan Îl preferă toreadorilor, care, la urma urmei, toți au pornit de jos, Îndurînd o mizerie cruntă și uneori sînt niște mitocani. Susan Îl preferă, desigur, mai cu seamă acum, cînd el Îi dă un bacșiș gras lui Pepone și-i Îngăduie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
face tîrziu și el trebuie să plece din timp ca să se instaleze la locul lui privilegiat de ziarist care ținea cronica tauromahică, pentru a putea să facă școală, pentru a da sentințe irevocabile despre fiecare mișcare și fiecare atitudine a toreadorilor. Jumătate de oră mai tîrziu, Susan simțea că moare din pricina ardeiului iute care o făcea să sughițe și să lăcrimeze și Juan Lucas Îi spunea „englezoaica mea vitează“ și-i dădea miez de pîine, explicîndu-i că era un leac mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ajungă la locui ei, dar era un soare orbitor și ea nu distingea bine figurile și nu se putea gîndi decît la un pahar de coca-cola de la gheață. Grozav de frumoasă era Susan și ardea de nerăbdare să afle numele toreadorilor care veniseră. Juan Lucas, cu o răbdare Îngerească, Începu să-i explice că impresarul era un pungaș și un nerușinat fiindcă nu-l adusese pe Briceno, care era cel mai bun toreador al sezonului. Apoi Îi spuse, unul cîte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan și ardea de nerăbdare să afle numele toreadorilor care veniseră. Juan Lucas, cu o răbdare Îngerească, Începu să-i explice că impresarul era un pungaș și un nerușinat fiindcă nu-l adusese pe Briceno, care era cel mai bun toreador al sezonului. Apoi Îi spuse, unul cîte unul, numele toreadorilor care veniseră, Îi explică și o ajută să-și amintească care din ei era Țiganul, dat fiind că-l văzuseră cînd au fost la Madrid. Susan Îi spuse că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
veniseră. Juan Lucas, cu o răbdare Îngerească, Începu să-i explice că impresarul era un pungaș și un nerușinat fiindcă nu-l adusese pe Briceno, care era cel mai bun toreador al sezonului. Apoi Îi spuse, unul cîte unul, numele toreadorilor care veniseră, Îi explică și o ajută să-și amintească care din ei era Țiganul, dat fiind că-l văzuseră cînd au fost la Madrid. Susan Îi spuse că-și aducea aminte ca să nu-l dezamăgească și fiindcă arăta minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la Madrid. Susan Îi spuse că-și aducea aminte ca să nu-l dezamăgească și fiindcă arăta minunat, dar uite că nu-și amintea de loc să-l mai fi văzut cîndva pe Țiganul. Juan Lucas Îi arătă pe cei trei toreadori ai corridei din după-amiaza aceea, care așteptau semnalul ca să Înceapă defilarea Împreună cu picadorii, banderilierii și ceilalți toreadori mai mărunți. Încă nu se așezase; se uita spre locurile din spate, se uita În dreapta și În stînga și saluta o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]