340 matches
-
măciucă! Până la cină mai croșetam, citeam din Coran sau Khayam sau, câteodată, sâmbăta venea viziriul și ne aducea acadele. îi știam sâmbetele când vine, că atunci ni se dădea la prânz vin roșu și o halva de-ți trecea toată toropeala. Viziriul era un om foarte bun la suflet: nu venea niciodată cu mâna goală. Nu aducea el lucruri de mare valoare, - dar pentru noi, care eram în fond niște copile, gestul conta. Dacă vreuna nu știa vreo interjecție, viziriul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un "ceva" necunoscut vibrează de parcă ar da semnale că se va reîntoarce la materie. Dacă o radiografie a acestui spațiu ar fi posibilă, desigur s-ar putea vedea corpuscule minuscule agitându-se ca într-o mișcare browniană. După o oarecare toropeală urechea stângă pare să perceapă din ce în ce mai bine. Zumzetul de albine a devenit scrâșnet de mașină de găurit care perforează o scândură. Așa trebuie să și fie, căci simte rumeguș cu parfum de brad ieșind prin nara stângă. Urechea vigilentă înregistrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se târască. Păianjenul devenea din ce În ce mai mare pe măsură ce anestezicul se răspândea În venele Lui Zeliha. În câteva secunde trupul i s-a Îngreunat atât de tare, Încât nu mai era În stare să miște nici măcar un deget. Pe când se lupta cu toropeala anestezicului, a Început să plângă din nou. — Ești sigură că asta vrei? Poate vrei să te gândești mai bine, a spus doctorul cu o voce catifelată de parcă Zeliha ar fi fost o moviliță de praf și i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a nimerit drept lângă bolul cu anacard. Apoi repet toată chestia asta Încă o dată pentru a reveni la poziția inițială. Emboîté! — A face balet e ca și cum ai scrie poezie cu trupul, a murmurat Poetul Extrem de Netalentat. S-a instalat o toropeală mohorâtă. Undeva, departe se auzeau zgomotele orașului, un amalgam de sirene, claxoane, strigăte și râsete, Însoțite de țipetele pescărușilor. Au intrat câțiva clienți noi, câțiva au ieșit. Unul dintre chelneri a căzut cu o tavă plină de pahare. Altul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nu reușea deloc să Înțeleagă de ce În adâncul sufletului său era atât de Îngrijorat, de parcă mintea lui lucra de una singură, Întrezărind griji fără nume. Oricare ar fi fost motivul ce se ascundea În spatele acestei neliniști, trebuia să scape de toropeala aia. Era ultimul capitol, ultima povestire. Trebuia să fie bună. A strâns din buze și s-a Întors la scris. — Păi, vorbești chiar despre mine. Eu sunt porumbelul ăla! a ciripit surprins Micul Porumbel Rătăcit. — A, da? a Întrebat rodiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aș avea-o?“ Știu. „Mi-am imaginat ușa deschizându-se“. Da. Se legănă În spumă, așteptând alte răspunsuri, dar nu mai primi nici unul. Simți doar mișcarea gingașă a spumei, o suspendare temporală plină de pace, și se simți cuprins de toropeală. După un timp, Își spuse În gând: „Scuză-mă, dar aș vrea să-mi explici mai clar și să nu mai vorbești În ghicitori“. Pe planeta voastră aveți un animal pe care-l numiți urs. Este un animal mare, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
două explozii de intensități diferite... Prima dintre ele este mai discretă, mai difuză, efectul ei vine prin reverberație, prin ceea ce evocă în imaginarul nostru sintagma luna august. Mai peste tot această lună august sugerează ideea de miez de vară, de toropeală, de caniculă, de mole șeală, chiar de paralizie... Sunt orașe care se golesc în luna august iar în foarte multe dintre ele viața continuă cu încetinitorul. în această subtilă primă frază evocarea lunii august, plină de funeste imagini, devine aproape
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cît își așteaptă zilnic stăpînul ? ei bine, datorită acestui Dog Patch s-a demonstrat că bietul animal aproape că încetează să existe. metabolismul său încetinește, respirația sa devine tot mai superficială, practic animalul intră într-o stare de abandon, de toropeală, de hibernare. Cîinele își așteaptă de fapt stăpînul scufundîndu-se treptat într-o stare vecină cu moartea. nimic mai tragic, nimic mai înălțător în același timp decît această așteptare mortiferă, imn instinctiv dedicat iubirii necondiționate. Da, Guță, cîinele este de fapt
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
simte și ce gîndește cu adevărat directorul Serviciului? Pangratty reluă grăbit "și în Cișmigiu am fost, și la Șosea. Se adună cam pe la nouă și jumătate, trebuie să se întunece cît de cît și, mai ales, să se mai risipească toropeala, căldura. Încep cu beri, domnule Mihail, vă seama că nu este vorba de nici un fel de aristocrație, beri, mititei, cîrnăciori, un fel de chermeză, numai că totul e pe tăcute, pe înfundate. Intră în grupuri de cîte cinci, caraghioși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de grijă mare. - Tată, continuai îndurerat, lasă-mă să-ți spun pe de rost toată partea întâi din Faust, în original și fără greșeală. Ochii lui de culoarea plumbului se umplură de lacrimi și plânsul său sfâșietor mă deșteptă din toropeală. Afară ploua cu găleata. Tânărul care trecea fluierând, prin ploaie, s-a oprit uimit în fața mea. Stăteam în pragul cafenelei. - Nu știu dacă-ți mai aduci aminte de mine, deși acum ne întâlnim pentru a treia oară, zise el, descoperindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dormeau înghesuite șapte ființe. Moșul Isidor călca un pantalon pe dungă. Amețit de mangalul nu destul de încins, se legase cu un ștergar în jurul frunții. Mirosul specific de atelier de croitorie, de stofă încinsă cu fierul supraîncălzit, mă înfășura într-o toropeală ciudată. Și atunci m-am revăzut într-o clipită, iar copilul de cinci ani, înlemnit în fața unei case din mahalaua Iașului, de niște țipete înfricoșătoare ce veneau prin ușa larg deschisă. Un spectacol de neuitat se desfășura înaintea ochilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la măduvă de sulița fierbinte a soarelui. Ceva mai târziu, norii din spate acoperă ca niște țâțe cenușii, coama peretelui împădurit din față. Ploaia vine, mai întâi pe furiș, apoi degenerează într-un cântec monoton. Pomii treziți dintr-o lungă toropeală salută înviorați, în dreapta și în stânga, cu legănări de creștete. Zigzagul fulgerător galben crapă pânza cenușie și trage după el o imensă prăvălire de tunet necăjit. Cerul albăstrit rămâne locului. Ultima cârpă zdrențuită și murdară de nor cenușiu, gonește la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de parcă și-ar și Înfundat capul În sîngele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de cîte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cîntările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Vocea ei era acum șoptită și se Îngemăna cu foșnetele volanelor de mătase. „Voi sta În balcon“, zise imperceptibil. „Dacă voi fi În alb Înseamnă că am reușit...“ „Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu-l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care acum se Însuflețise, și care pînă atunci fusese Încremenită Într-o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu sul documentul; preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ușile mate; Astfel, căutând credințe de Împărtășit, Chem iar la mine ziua afirmării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării... O, de m-aș putea Înălța din nou! De-aș putea S-arunc din mine toropeala vechiului vin, O nouă dimineață de-aș vedea Îngrămădind turnuri de basm pe cerul preaplin; Să văd că mirajele din văzduhul nesfârșit Sunt simboluri, nu fantasme ale visării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ca drog în special de către fachirii ce-l fumează folosind o huka (62, p. 102). Și Mircea Eliade (India, 1934) povestește despre indienii care fumează „într-o huka de lemn” frunze de bhang (Cannabis indica), narcotic care le produce „o toropeală mult gustată” (211, p. 121). Colecția de ciubuce, narghilele și chisele brodate era păstrată într-un dulap prețios (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi, 1862), într-o cameră specială. Era un adevărat „altar al fumătorilor”, cum îl numea impresionat Stanislas
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mobile, permanent deschise, cu mobilier puțin și lăcuit, cu prea mult porțelan, la fel cu sălile de sanatoriu; înlocuise draperiile obscure, fotoliurile moi, adăpostul înapoia căruia mai înainte se ascundea prințul Maxențiu, când isprăvea corvezile mondene. Când Maxențiu ieșise din toropeala primelor zile de boală, găsise și primise situația asta nouă. Aer și lumină în loc de umbră și taină, și în locul toaletei lui minuțioase, acum neisprăvitele experimente medicale. Totul era exteriorizat; totul era oferit indiscreției analizelor și razelor. înainte trăia un mister
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
loc o încurcau. Dacă Lică ar fi venit acum să-i spună că Sia e o străină ar fi răsuflat, desigur, ușurată, dar nu i s-ar fi schimbat prea mult supărarea. Prima ei fază, deci, după descoperire fusese de toropeală. O îndelungă oboseală o copleși. Mai apoi abia o apucase un fel ele necaz cicălitor către cei care stricau toată treaba și-i dau urât de lucru. Când e așa de greu până să te vezi liniștit! ... Ce le trebuia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
unele localități din sudul țării, sub influența climei mediteraniene, chiar după apusul soarelui, când întunericul stăpânea totul se simțea fierbințeala aerului. Cam așa era situația în vara aceea. Rusalda, pe care o treceau toate nădușelile, se tot plângea. — Uf! Ce toropeală! Ce năduf! Își punea apă într-un lighean mare, se dezbrăca până la brâu și se răcorea. — Stai, fă, că te fac eu paparudă, aruncă o găleată de apă Dedi peste Rusalda care râde bucuroasă. —”Paparugă, rugă Ea-n ieși dă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
privii numărul de ordine de pe mânecă, îi admirai albastrul frumos ca cerul senin, îi citii cifrele încet... 1282... și-n cele din urmă îmi aruncai ochii spre Moscu. El era desperat. Îmi sufla, dar n-auzeam nimic. Mă cuprinse o toropeală dulce, din care mă trezi din nou glasul tăios al Chimistului: ― Hai, domnule, odată! Știi? ― Știu!... Hm! hm! Avem, avem acetilena...! Hm! Carbon hidrogen 6! CH6! ― Cum? ― Asta, vream să zic... N-o știu p-asta, don' profesor... dați-mi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de parcă și‑ar și Înfundat capul În sângele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de câte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cântările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Vocea ei era acum șoptită și se Îngemăna cu foșnetele volanelor de mătase. „Voi sta În balcon“, zise imperceptibil. „Dacă voi fi În alb Înseamnă că am reușit...“ „Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu‑l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care acum se Însuflețise, și care până atunci fusese Încremenită Într‑o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu sul documentul; preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
interzic categoric să Întreprinzi ceva. — Cum porunciți dumneavoastră, domnule Sempere. — Dar Pepita cum a suportat? — Cu o prezență de spirit exemplară. Vecinele o țin dopată pe bază de duști de brandy, iar cînd am văzut-o eu căzuse răpusă de toropeală pe o sofa, unde sforăria ca un ciocan pneumatic și Împrăștia niște bășini care perforau tapițeria. — Năravul din născare... Fermín, am să te rog să rămîi dumneata astăzi În prăvălie, că eu mă duc să-l văd puțin pe don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Străilaș cum hohotea de plâns, am încercat să-l ogoiesc, cerându-mi iertare de la el Dar Străilaș, înspăimântat de fapta mea și văietându-se în gura mare, de cele ce pățiserăm și el și eu, i-a trezit pe toți din toropeala nopților îndelungi Deci eu, iar m-am rugat de el să tacă și să mă ierte, deoarece am avut vedenie înșelătoare și să nu-mi bănuiască atâta de mult pentru această greșeală Iar el, sugrumându-și lacrimile și oftatul, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din piept, ca o fată de la țară rumenă-n obraji. Însă după ceva vreme am Înțeles că era ceva mai mult decât berea Corona care mi se părea mai gustoasă. Simțeam ceva nedefinit cum pulsa repetat undeva În adâncuri, În ciuda toropelii ce-mi cuprinsese toți nervii și În ciuda impresiei că mi se dizolvaseră toate mucoasele corpului. Simțeam cum lua naștere În mine o stranie iritare, ce părea că-mi străbate Întreg sistemul nervos, În căutarea disperată a unei portițe de scăpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]