249 matches
-
cimitirului. Nimeni nu putea să-ți spună ceva despre el. Decât doar că era tăcerea întruchipată, supușenia desăvârșită și docilitatea perfectă. Începuse să bea și el, mai îmbiat de noi, mai lăsându-se moleșit de nostalgiile lui fără nume. Atunci, toropit de o votcă, aferim holerca, începea să ne descrie Balcicul așa cum îl închisese în sufletul lui, ca pe o stampă cu desenul tras în calcarul străzilor, în roșiatecele ierburi arse și în nemărginirea verzuie a mării. Asiazma-mahlesi, Paruși-mahlesi, Caraghiol-mahlesi, Dere-mahlesi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Balcicului în care, spunea el, avusese în fiecare câte o nevastă. Cotropiți de muzica tainică a cuvintelor, îl ascultam tăcuți, biruiți, lăsându-ne furați de mirajul tânguirilor sale. Îl stârneam cu câte o întrebare, uneori, când eu însumi mă doream toropit de reveriile unor ținuturi în care nu aveam să ajung nicicând: — Kerim, îi spuneam, pot să te întreb ceva? Mă privea cu ochi înguști, scormonind parcă în mine întrebarea nepusă, cântărind dacă merita să o primească, zâmbea sfios, clipind des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prins?“. Și câte altele nu făcuse și desfăcuse, după spusele lui, Trombă... L-am mai văzut o dată, mulți ani mai târziu, la „Tic-Tac“. Cred că în primul an de după găurirea drapelului. Fusese un mic chef între cinci-șase bătrânei. Acum moțăiau toropiți de vioara maestrului Bătucitu. Eu nu îmi luam obișnuita halbă cu rom (făceam și prostii din astea, bănuite marinărești!). Primisem niște bani care, chipurile, ni se restituiau pentru nu știu ce contribuții din ultimii patru-cinci ani și mă omeneam cu un șpriț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spus în privința aceasta. De altfel, acea dare se seamă a ei fusese mai mult decât grăitoare și bine expusă! Și astfel, cu conversația lâncezindă, în timp ce fiecare monologa aprins cu sine însuși, tot reflectând, oboseala puse pe nesimțite stăpânire pe ei, toropindu-i și, fiind mai puternică decât dorința Istorisiri nesănătoase fericirii 89 comună de a mai rămâne trezi, căzură ambii în puterea unui somn adânc, cel mai liniștit, mai ușor și mai odihnitor somn, pe care îl dormiseră cei doi vreodată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o vînă de bou. Trupuri toropite sub soarele arzător Într-o moarte aparentă trădîndu-și În exterior rîvna neobosită a glandelor. Poate că se mai află În rai, legănați Într-o dulce inconștiență și șarpele nu le-a Învățat Încă gustul fricii și al rușinii. Maree de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de jos, de la intrare, și își lipea mâinile pe halatele albe ale celor ce nu-și făcu seră datoria. Amprente, amprente pe toate halatele, la rând... — A avut copii cu Hariga ? Sau cu directorașul ăsta ? Domnul Mărgărit, în spatele meu, vlăguit, toropit de somn, n-aude întrebarea, nici nu mă vede prin ochelarii lui mici, aburiți. Întind un pahar roșu partenerei, care mă refuză, speriată. Albă la față, cu cearcăne cenușii, se strânge în ea însăși, mereu atentă, captând semnale. Ciocnesc cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
câteva zile reușiseră s-o readucă la o stare aproape normală. Gata să-și amintească de regulile de bună purtare și de formulele de politețe. Cum se poartă o rochie, cum se aliniază tacâmurile și se servesc mâncărurile. Mesele au toropit-o. Mâncăruri fantastice, grețoase. Pregătite cu pricepere, aduse de la un mare restaurant. N-o înfometaseră în prealabil, cum se obișnuia, o antrenaseră gradat, în câteva zile. Să poată sta, apoi, liniștită în fața bucatelor. Să aleagă. Să nu se mai sature
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că odată sosit în Iași, toate se vor așeza în matca firească, numai că în realitate, Școala Normală era departe. Dezamăgit așa deodată, făcu calea întoarsă spre gară. Acolo, asemeni altor călători ocazionali, se așeză pe un scaun, unde adormi, toropit de oboseala drumului, de noianul de noutăți, de grija a ceea ce va fi a doua zi. Dimineața, după ce mâncă din ce-i pregătise mama, urcă-n tramvaiul despre care știa că-l va duce la capătul călătoriei lui, care trebuia
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de condamnat la glorie nu-i fără suferință. A zăcut zile-n șir. "Nu-mi place să mă culc în patul altuia, dar are un anume farmec să dorm în patul tău, Dințișor". Își pierduse proverbialul autocontrol (febra continuă îl toropea), de vreme ce s-a mărturisit: "Norocul sau nenorocul face ca, în afară de muzică și de tine, să nu mai am de ce trăi pe lumea asta". În afară de muzică și de mine. Așadar, Iubitamuzica tot pe locul întîi era, dar mă iluzionam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
n-ar fi avut În gând un anumit lucru, desigur că n-ar fi lipsit; observ că am fost de o naivitate crasă: dincolo de gestul de a o lua de mână, n-am putut să Îndrăznesc mai mult; m-a toropit o căldură fizică imensă, probabil că ea aștepta să o sărut, cel puțin; poate era decisă la orice violență din partea mea; spaima adolescentului Într-o situație ca aceasta Întrece imaginabilul: intuiția ei nu a dat greș, a rezolvat scurt dilema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă strângea în brațe și mă lipea de pieptu-i, încercam o senzație stranie, care aducea cu o tulburare în stomac, dar pe care-mi era mai greu s-o dau uitării. Odată ajunsă acasă, mă trânteam în fotoliul de piele, toropită de o senzație de jinduire care aproape mă făcea să plâng". Această necunoaștere a corpului, a trăirilor și codurilor erotice provoacă un episod încă și mai bizar în viața tinerei. Aveam în jur de șaisprezece ani, povestește Simone de Beauvoir
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lor «Veșnica pomenire!». -Dacă Bacovia a rostit «Veșnica pomenire!» n-a făcut-o pentru că ar fi bulgar și bolșevic. Dînsul fiind o fire duioasă și sentimentală, a fost pătruns de rostirea cîntării «Veșnica lui pomenire!» de la începutul mesei, apoi cam toropit de vinul așa bun, servit de noi toți, a absentat de la cele vorbite cu atît însuflețire de d-l Mareș și a rămas în cugetul său la pomenirea celor adormiți; de aceea a tot rostit «Veșnica pomenire!». Ai observat că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
soare de către niște crengi dese. Și mă simții cuprins de o plăcere nespusă, mîncînd și bînd apa aceea minunată. Pe deasupra, o adiere dulce susura molcom prin ramuri și îmbia la odihnă. Așa încît mă întinsei pe iarbă și mă lăsai toropit de somn în răcoarea și în miresmele aerului de acolo. O mie și una de nopți, Cea de-a doua povestire a lui Sindbad-marinarul și care-i a doua călătorie a sa, pp. 181-182 Astfel de locuri paradisiace apar răzleț
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de ce toate mașinile în zonă erau șifonate binișor, sau te amețea, când funicularul care te ducea către mare trecea prea repede și prea aproape de terenurile de tenis de dedesubt, ori te adormea cu miresme de la tot felul de plante, te toropea prea tare cu zidurile lui, care nu lăsau vreo rază de soare să plece fără să-și lase tributul de căldură. Din piatră încinsă în piatră încinsă, am ajuns la Bottega del Sandalo și, stând pe un scaun scund de
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
care iau gunoiul nu se aud decât pe la ora 10, când mașinile Salubris pot cu adevarat să încurce eficient circulația din oraș, iar hămăiala infernală a haitelor de câini vagabonzi, care pigmentează inconfundabil nopțile din Tătărași, s-a stins vremelnic, toropită de soare. De ce e așa de multă liniște? În anii din urmă, ehe!... diminețile de vară erau întruchiparea vibrantă a Infernului lui Dante, astfel încât ceasul deșteptător devenea o inutilitate sclifosită. De la trăsnetul sfredelitor al pietrișului coborât printr-un tobogan de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
drog asupra simțurilor: produce uitarea, căderea Într-o beție reconfortantă. Umbra are, cu precădere, virtuți sporifice: „răcoritoare, adormindă, parfumată”. În limbajul facil mitologizant al lui Alecsandri, umbra este nimfa vicleană care atrage și dezmiardă cu farmecele ei discrete pe călătorii toropiți de cîntece și parfumuri („ea la sinul ei atrage călătorii fericiți”). În spațiul euforic al luncii apare un spațiu mai redus unde incertitudinile, dacă mai există, dispar cu desăvîrșire: poiana tăinuită. Lunca este un univers de armonii corupătoare, iar poiana
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
părea să fie o balenă, dar Daggoo se întreba totuși: „ Ă N-o fi Moby Dick?“. Fantoma se scufundă iarăși, dar cînd apăru din nou, negrul scoase un strigăt ascuțit ca un stilet, ce-i făcu să tresară pe mateloții toropiți de somn: Ă Uite-o, uite-o acolo! Uite-o, chiar în fața noastră! E Balena Albă, e Balena Albă! La auzul acestui strigăt, marinarii dădură buzna spre vergi, așa cum albinele se reped spre ramuri, în perioada cînd roiesc. Cu capul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
însumi în beznă, vedeam și mai bine roșeața, nebunia, înfățișarea spectrală a celorlalți. Tot privind siluetele diavolești ce se vînzoleau, învăluite în fum și în flăcări, am sfîrșit prin a avea vedenii asemănătoare celor din fața mea, de îndată ce m-am lăsat toropit de inexplicabila stare de somnolență ce mă cuprindea ori de cîte ori mă aflam la cîrmă, la miezul nopții. Dar în noaptea aceea mi s-a întîmplat un lucru și mai ciudat îpe care n-aveam să mi-l explic
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Și totuși, așa făceau și le și nimereau. Dar asta se petrecea în Nordul foarte depărtat, unde, să nu uităm, berea e o necesitate a organismului. La Ecuator, în vînătoarea de balene din Mările Sudului, berea ar putea să-l toropească pe harponistul trimis în vîrful catargului sau să-l facă să se clatine în ambarcațiunea lui; ceea ce s-ar solda prin pierderi considerabile pentru Nantucket și New Bedford. Dar destul pe această temă; ceea ce am spus dovedește că bătrînii vînători
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și îndemînări care-i asiguraseră deja notorietatea. Cînd armatele ocupante au intrat în București, pictorul s-a hărnicit imediat și a compus o scenă, jenantă prin nesinceritatea ei, golită de bunul simț românesc: tancul invadator, împresurat de mulțimea care exulta toropindu-l cu florile recunoștinței... Ce tristă replică la Bătaia cu flori la Șosea, pînza lui Luchian, pe care oportunistul pictor o cunoștea, desigur, atît de bine! Evident, au urmat, mai tîrziu, onorurile: maestru emerit al artei, artist emerit, tam-tam, tam-tam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
epoci, băiatul doctorului Călin Boișteanu și-a petrecut primii ani ai copilăriei în satul Fedeleșeni, din comuna Strunga. Nu departe de sat se afla lunca Siretului cu Mirceștiul lui Alecsandri, spre care alerga vara, împreună cu alți copii, la scăldat. Alteori, toropit de căldura soarelui, se refugia la umbra vreunui copac singuratic, care se afla la marginea lanului de grâu și urmarea fascinat ciocârlia care se înălța cântând spre cerul senin. Povestea acestea stând relaxat la umbra unor sălcii, care atingeau cu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
inscripție a cărei franchețe fără ocoloșuri îmi plăcuse întotdeauna: „Doi ani mai târziu”, sau „Au trecut trei ani”. Dar cine ar îndrăzni să folosească astăzi acest procedeu demodat? Și totuși, intrând în librăria pustie din inima unui oraș de provincie toropit de căldură și găsind pe raft ultima mea carte, am avut exact impresia aceea: „Au trecut trei ani.” Cimitirul, cripta familiilor Belval și Castelot și cartea aceasta, în marchetăria colorată a coperților, sub eticheta: „Noutăți din romanul francez”... Spre seară
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întreaga lume, în fiecare an în cea de-a treia joi a lunii noiembrie, lansarea vinului "Beaujolais Nouveau", pare să aibă puține în comun cu serbările dionisiace de odinioară. Cu toate acestea, găsim în sticla de vin tânăr, un Dionisos, toropit de beție, retras aici, asemeni spiridușului din lampa fermecată, spre a nu-i fi deranjat somnul. Serbările în cinstea zeului Dionisos, Dionisiile, se organizau iarna, din decembrie până în martie, în inima Greciei, în provincia Atica. La romani, aceste sărbători erau
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
hotare precise. Se Întâlnește acum ceea ce Mircea Eliade numea „camuflarea sacrului În profan” sau „incognoscibilitatea sacrului”. Spațiul mitologic este cel al Bucureștilor. Acțiunea nuvelei este plasată Într-un București atemporal, cadru frecvent și În alte creații, Înfățișat ca un oraș toropit de caniculă: „Cât putea privi cu ochii, trotuarul era pustiu. Nu Îndrăznea să priveasă cerul, dar simțea deasupra capului aceeași lumină albă, incandescentă, orbitoare, și simțea văpaia fierbinte a străzii lovindu-l peste gură, peste obraji...” Într-o astfel de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]