1,417 matches
-
cu tăblii vopsite în culoarea aguridei îți arăta din medalioane aurite poze bucolice, odrăslite în culori de curcubeu, prelungind mii de tonuri în ochi și în minte. Pe lângă peretele din fața crivatului, o ladă-nflorată cu lalele și maci îi ținea tovărășie acestuia, ascunzând sub capacu-i încrustat cu scene diurne adevărate simboluri ale vieții trecute în trudă și dragoste multă. Din pavimentul de șamot-al odăii, mângâiat de o scoarță prelungă, între pat și lada cu zestre răsăreau parcă minunate flori roz-albe
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
optulea copil din cei 14 ai familiei preotului greco-catolic Sebastian și Mariei Coșbuc. Copilăria și-o petrece în satul natal, la Hordou, nu departe de Năsăud, unde primește primele noțiuni despre învățătură, în acel „mic orizont al lumii satului”, în tovărășia basmelor povestite de mama sa, și de la țăranul Ioan Guriță, dintr-un sat vecin, precum și de la cântărețul de biserică, „bătrânul diac” Tănăsucă Mocodean, copilul George învățând să citească „încă de la vârsta de cinci ani”. Școala o începe, în 1871, la
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
pământul sub picioare. Astfel, mergând pe jos vreo patru ceasuri am ajuns la sălașul lui Moș Damaschin..., aciuit la vreo sută de metri sub creasta muntelui și care mi-a servit drept hotel. Timp de câteva săptămâni i-am ținut tovărășie lui Moș Damaschin, interesându-mă de necazurile lui și de grijile gospodăriei sale. Aș putea spune că, cu sfatul am luat parte activă la rezolvarea tuturor lucrărilor legate de gospodăria sa. Și colaborarea noastră de fiecare zi a deslegat reciproc
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
și au susținut un program de înaltă calitate la Sinagoga din Bistrița sâmbătă, 28 noiembrie a.c. În același registru muzical s-a încadrat și colindul corului din Solovăstru Mureș, care ne-a dat sentimentul că facem la Bistrița, într-o tovărășie aleasă, primii pași spre Sfintele Sărbători de iarnă. Fiecare dintre serile festivalului a fost încununată, conform tradiției, cu câte un spectacol de teatru, asaltat pur și simplu de iubitorii Thaliei din Bistrița. Prima seară a fost dedicată la Sinagoga din
CÂND ARTELE ÎȘI DAU MÂNA LA BISTRIȚA [Corola-blog/BlogPost/93508_a_94800]
-
dreptul la titlul de maestru, Întrucât nu desfășurase niciodată vreo activitate În Învățământ. Dar, În sinea lui, se simțea măgulit: era drept ca profunzimea științei să fie recunoscută. — Eu sunt cel care Îți mulțumește pentru invitație, messer Teofilo. Și pentru tovărășia voastră, căreia sper că nu Îi voi displăcea. — Ce tot spui, maestre! Va fi o cinste pentru noi toți să pătrundem În intimitatea domniei tale, Începând cu cel ce se află imediat la dreapta. Spițerul arătă spre un bărbat Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Florenței, o reacție tipică pentru oamenii simpli, Își zise el. Se așeză la loc zăpăcit, sperând că nimeni nu băgase de seamă. Teofilo fu cel care curmă tăcerea. — Domnia ta vei Înțelege acum de ce obișnuim să ne referim la mica noastră tovărășie cu numele de adepți ai celui de al Treilea Cer, zise el ținându-și privirea ațintită asupra femeii care se Îndepărta spre fundul sălii, cufundată Încă Într-o tăcere ireală, pentru a se face mai apoi nevăzută Îndărătul unei perdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Însemnat de bolile pe care le vădește. Străjerii o știu prea bine și se mulțumesc să adune În fiecare zi câte un pumn de bănuți ca să ne lase În pace. Crede-mă, messer Alighieri, noi, tâlharii, suntem Într-o bună tovărășie În cetatea florinului. Dante lăsă să Îi scape un semn involuntar de Încuviințare. Într-adevăr, Între oamenii atârnați În spânzurători și gloata care aplauda nu exista o mare deosebire. Poate că mișelul acela i-ar fi putut fi de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Bucureștii. Nu le terminase niciodată, dar și asta făcea parte din obișnuințele vremii. În schimb, se Înfruptase cu voluptate din bogata și variata ofertă a boemei pariziene, care prelungea vicios amurgul nostalgic și Încărcat de farmec al celebrei belle epoque: tovărășii deocheate, beții crunte, scandaluri, femei, perversiuni sexuale, pocher și ruletă - pe scurt, Întreg arsenalul de practici și Îndeletniciri la care Îi dădea dreptul condiția de băiat de bani gata, fără grija carierei sau a zilei de mâine. În România ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la perfecție, și arătă cu degetul spre el: — Te vei întoarce pe unde-ai venit, îi spuse. Vei avea grijă să-i oprești pe toți cei ce încearcă să se apropie. Explică-le situația; să priceapă că îți voi trimite tovarășii într-un loc unde nu-i vor putea găsi niciodată. Eu voi rămâne aici să aștept și până când tipul căruia i se spune Marc n-o să se prezinte aici, acești șase oameni vor fi ostaticii familiei mele... Ai înțeles? — Perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și fraier. Și mai Îi și muieratec și nici nu duce la băutură că nu ajungea el om așezat și cu familie de miru lumii ca un flentăr. Tot natu se mai distrează, la salar Îi bună o bere cu tovarășii de muncă sau o pălincă sara la șină cînd vizionezi progamu la televizor, da nu să te Îmbeți ca porcu și să umbli după muierea unuia care-l socoti preten. Eu nu mi-s cu carte, da zic că Albu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fi fost păcat să le arunce. Cu unele mici modificări, una dintre ele ar putea fi de folos. Autorul a fost nevoit să schimbe bancnotele în monede mici de metal și așa portretul meu a ajuns, contrar intențiilor autorului, în tovărășia icoanelor. Caricatura mea a fost prinsă cu pioneze pe ușa bisericii, alături de anunțurile matrimoniale și ale familiilor de mai multe ori binecuvântate. Mai întâi eu bulversam sufletele vizitatorilor și doar apoi pășeau ei în fața Domnului, ca să se spovedească. Și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
contribuind la dispariția puterii lui de a scrie un roman. Feifel se privi în oglinda din fața patului, ca să vadă dacă demonul îi stătea călare pe umeri. Se văzu galben, uscat ca o stafie. Era un om singur care-și ținea tovărășie. O companie degradantă pentru un evreu care își iubea semenii (sau numai își închipuia asta) mai mult decât pe sine însuși. - ÎNTR-ADEVĂR? Întrebarea fusese urmată de un hohot de râs plin de dispreț. Acum era clar pentru Feifel: avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
căcaturile astea, că dacă mă scoți din pepeni Îți lipesc vreo două labe și-ți Închid și chioșcul, ne-am Înțeles? Dar azi sînt În toane bune și-am să te las numai cu avertismentul. Vei fi știind dumneata ce tovărășii Îți alegi. Dacă Îți plac vagabonzii și tîlharii, probabil că ai și dumneata cîte ceva din amîndouă. În ce mă privește, să fie clar. Ești ori cu mine, ori Împotriva mea. Așa e viața. Cum rămîne? N-am zis nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am invitat să vină cu mine în Olanda. Am rămas mut de uimire. Nu puteam decât să mă holbez prostește la Stroeve. — Amândoi am iubit-o pe Blanche. Ar fi fost loc și pentru el în casa mamei. Cred că tovărășia unor oameni sărmani și simpli i-ar fi făcut mult bine sufletului lui. Cred că ar fi putut învăța de la ei ceva care i-ar fi fost de folos. — Și ce ți-a zis? — A zâmbit puțin. Presupun că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-o dacă ar fi vreo șansă să mi se adreseze. — Vezi peretele ăla din fața ta? l-am întrebat arătându-i-l cu degetul. — Da. — În cazul ăsta credeam că poți să vezi tot atât de bine și că n-am chef de tovărășia ta. — Mărturisesc că am bănuit acest lucru. N-am putut să-mi stăpânesc un chicot, de râs. E unul din defectele mele că nu pot antipatiza total o persoană care mă face să râd. Dar mi-am revenit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din defectele mele că nu pot antipatiza total o persoană care mă face să râd. Dar mi-am revenit cu un efort: — Te consider detestabil. Ești cea mai scârboasă bestie pe care am avut nenorocirea s-o cunosc. De ce cauți tovărășia unei persoane care te urăște și te disprețuiește? Dragul meu, de ce naiba îți închipui că-mi pasă ce părere ai despre mine? Dă-o dracului! i-am zis încă și mai violent (pentru că aveam oarecum senzația că mobilul comportării mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să capeți o farfurie de supă subțire și sărată. Cele două clădiri sunt situate la mare distanță una de alta astfel încât numai muritorii de foame să fie ispitiți să ajungă la ele. Drept care își luară micul dejun și astfel începu tovărășia ciudată dintre Charles Strickland și căpitanul Nichols. Probabil că au petrecut vreo patru luni la Marsilia unul în compania celuilalt. Cariera lor a fost lipsită de aventuri, dacă prin aventuri înțelegem incidente neașteptate sau palpitante, căci ei își ocupau zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de la oricine câștigase un franc în cursul zilei. Nu erau zgârciți, vagabonzii ăștia, și cel care câștigase ceva nu șovăia să împartă banii cu ceilalți. Erau oameni din toate țările de pe lume, dar asta nu reprezenta o barieră în calea tovărășiei lor, căci se simțeau cu toții cetățeni liberi ai unei țări ale cărei frontiere îi cuprindeau pe toți. Marele Regat al lui Papură Vodă. — Însă sigur că Strickland făcea urât când îl supăra ceva, zise căpitanul Nichols dus pe gânduri. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mi-a răspuns el. „Îmi face de mâncare și-și îngrijește copiii. Face ce-i spun. Îmi oferă tot ce doresc eu de la o femeie.“ „Și nu regreți niciodată Europa? Nu tânjești uneori după lumina străzilor Parisului ori Londrei? După tovărășia prietenilor și egalilor dumitale? Que sais-je?, după teatre, și ziare, și uruitul omnibuzelor pe macadamul străzilor?“ Multă vreme a rămas tăcut, apoi mi-a răspuns: „Aici am să stau până mor.“ „Dar nu te plictisești niciodată de singurătate?“ l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
masca lui grotescă devenea din ce În ce mai tragică. Și fața i se Întunecase, sub panașul fluturând de pe coif. Continua să tremure, pradă unei furii neînfrânate. Împunse cu degetul arătător de mai multe ori În pieptul poetului. - Mi s-a făcut lehamite de tovărășia Mizeriei. Când o să vină și vremea noastră, prietene? Apropo, ce-i Înăuntru? zise el, arătând spre ladă, pe un ton dintr-o dată bănuitor. Încă nu mi-ai spus. Vrei să ții totul pentru tine, să jefuiești un vechi tovarăș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Parcă nu aș ști! A decis Însă că avea un pretext excelent să nu se mai Întoarcă În sala de meditații În seara aceea, așa că, instalat confortabil În odaia sa, a ronțăit biscuiți Nabisco, și a terminat de citit În tovărășia albilor. INCIDENTUL CU FATA MINUNATĂ În februarie steaua sa a strălucit puternic. New York-ul s-a năpustit pe el de Ziua lui Washington cu strălucirea unui eveniment Îndelung anticipat. Ceea ce văzuse În fugă din metropolă - o pată albă, vie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ochiului la tipul impozant, ca și cum ar fi fost obișnuit să-i ceară aprobarea tăcută. - Cum să nu! Vă mulțumesc. Șoferul a deschis portiera și, urcându-se, Amory s-a așezat la mijloc, pe bancheta din spate. Și-a examinat curios tovarășii de drum. Principala caracteristică a tipului spătos părea a fi o nemărginită siguranță de sine, contrabalansată de o uriașă plictiseală față de tot ce-l Înconjura. Partea feței ițită de sub ochelari dădea impresia că e ceea ce se numește „puternică“. Niște colaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
imediat. Conform perspectivei neopitagoriciene a unui Platon, în cursul reîncarnărilor, sufletele damnate - într-un fel, cele ale libertinilor, ale amatorilor de plăceri, ale celor care s-au folosit de trupul lor ca de un prieten complice - vor merge să țină tovărășie unui animal vestit pentru necumpătarea lui: porcul. Timaios detaliază chiar felul în care proasta întrebuințare, în timpul vieții, a părților trupului destinate reflecției și meditației modifică fiziologia: părțile inferioare sunt atrase spre pământ, membrele se scurtează, creierul se atrofiază și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în care suma neplăcerilor se arată a fi cel mai adesea superioară cantității de satisfacții obținute. Nu merită osteneala să te implici: idealul îgrec) constă în a te ține la distanță, realul îroman) nu exclude posibilitatea unui anumit fel de tovărășie de drum între filosofie și politică. Nu că filosoful ar trebui să prefere acțiunea publică în locul efortului îndreptat asupra propriei persoane, dar omul activ și ales în cetate trebuie să acționeze raportându-se la o filosofie. Nu e nicidecum nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai înțelegea om cu robot și râsul fusese scos definitiv din circuit. Singura cartelă ce încă rezistase și pe care o aveau majoritatea roboților era cartela cu amintiri; robotul o putea întrebuința în momentele de respiro, la o șuetă cu tovarășii sau în delegații, cum făcea și Felix S 23 acum. Noi am fost patru la părinți, spuse el visător, după ce puse păhărelul cu antigel pe masă. Eu am fost al doilea în serie, deși ai mei m-au vrut prototip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]