2,402 matches
-
înapoindu-i cu stînga bancnota, în vreme ce cu dreapta deschide geanta agățată în umăr. Te rog, spune-mi tovarășă! zice femeia scurt, ca un ordin. Ține-ți banii, ți-i datorez. Hm! surîde actorul, privind-o lung, fluturînd bancnota. Vă înșelați, tovarășă; aici, acum, gulerul costă două mii cinci sute, pe puțin. Printr-o mișcare scurtă, femeia se întoarce spre ofițerul care, la trecerea ei mai înainte, și-a înclinat privirea, salutînd-o: Tovarășe ofițer! Tovarășul arată ea spre Iulian cînd ofițerul se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un tânăr subțirel, cu ochelari, striga ca din gură de șarpe în casa lui Ceaușescu din Primăverii: „Nu atingeți nimic! Lăsați-le să putrezească așa! Să vadă toți ce-am trăit!”. Ceilalți luau tot ce găseau: portocale, prosoape din budoarul tovarășei, tablouri, haine de blană, cuvertura de pe pat... Dictatura Tovarășului combina teroarea Securității cu chilele de carne date prin spate, propaganda și cenzura erau ucigătoare, dar parcă niciodată n-am tresărit mai tare decât la vederea pepenelui verde despicat, în decembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și să se rotească cu Cristos cu tot vedeam geamul nostru de la patru luminat strigam ma și Fi simțeam o primă bușitură fugeam cu pumni în cap sunetele îmi dispăreau mă trezeam în patul meu transpirat și cu lumina stinsă tovarășa de la grădiniță mă punea să spun prima poveste. Vă văd pe toți așa: așezați pe scăunele într-un semicerc (cum o să știu să-i spun mai târziu). Doar eu în fața voastră mai aud vrăbiile din curte, pentru că voi așteptați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un semicerc (cum o să știu să-i spun mai târziu). Doar eu în fața voastră mai aud vrăbiile din curte, pentru că voi așteptați să vă spun povestea. Sunteți așa de tâmpiți când așteptați: cu mâinile la spate, cum v-a spus tovarășa, tăcuți, mă priviți pe mine, care nu știu să spun povești. Care n-am spus o poveste în viața mea. Sunt prea mic, trebuie să înțelegeți, și chiar dacă aș fi mare tot, n-aș reuși să scot vreun cuvânt din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și plin de apă și degeaba mai spun toate astea o dată, tu râzi acum și crezi că-i o poveste din alea ca ale lui Coșuță, fără început și fără sfârșit, în care lumea se plictisește și face gălăgie, iar tovarășa îl trimite marș la loc Coșuță!, și Coșuță se duce cu capul plecat - ca la începutul romanului - până la scăunel (te rog, Coșuță, rămâi așa până am să mă întorc la tine), și e prea de tot, sunteți chiar toți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
același colț de pâine și-ți văd și scârboșeniile alea verzi care picură veșnic ca un robinet stricat, Cornel și Diana, cum vă țineți de mânuțe și d-aia nu mai pot eu, Rox... - băiețică, povestea! - asta a fost o tovarășă care nu mă cunoaște (de parcă poți să cunoști un pișpirică de trei ani) și da, ăăă, a fost odată un fel de întuneric mare ca o pădure și în el erau un băiețel un vânător un taur și o vulpeee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
blocului din față, a caietului și a pixului cu care se vor scrie toate astea acum), ca să-ți apară din nou Coșuță. Doar cu ochii închiși îl poți vedea pe el din nou, nu pe scăunelul unde l-a trimis tovarășa, ci cocoțat pe ceea ce noi numeam atunci cazemată (un garaj de beton, lăsat de izbeliște), bălăngănindu-și picioarele în gol și privindu-mă mustrător pentru prima oară. Nu, nu ai dreptul să dai în Cristos. El nu știa nimic pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
când toți elevii erau tunși chilug, cel puțin între Valea Ialomiței și Râul Doamnei, poate și prin alte locuri, nu știu, asta știți unii dintre voi, eu nu mă bag unde nu mă pricep. Ei bine, scăpam de frizer datorită tovarășei Câsu, învățătoarea care-o înlocuise pe prima învățătoare, tovarășa Ulărescu (trebuie să aflați că tovarășa Câsu, alături de care am și poze 9/12 pe treptele școlii, ce e drept, poze de grup, cu încă treizeci și unu de pionieri minusculi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Valea Ialomiței și Râul Doamnei, poate și prin alte locuri, nu știu, asta știți unii dintre voi, eu nu mă bag unde nu mă pricep. Ei bine, scăpam de frizer datorită tovarășei Câsu, învățătoarea care-o înlocuise pe prima învățătoare, tovarășa Ulărescu (trebuie să aflați că tovarășa Câsu, alături de care am și poze 9/12 pe treptele școlii, ce e drept, poze de grup, cu încă treizeci și unu de pionieri minusculi cu tricolor alb-negru, era o zână, un pic zaharisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și prin alte locuri, nu știu, asta știți unii dintre voi, eu nu mă bag unde nu mă pricep. Ei bine, scăpam de frizer datorită tovarășei Câsu, învățătoarea care-o înlocuise pe prima învățătoare, tovarășa Ulărescu (trebuie să aflați că tovarășa Câsu, alături de care am și poze 9/12 pe treptele școlii, ce e drept, poze de grup, cu încă treizeci și unu de pionieri minusculi cu tricolor alb-negru, era o zână, un pic zaharisită, fără baghetă, cu ochelari, înaltă, uscățivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
grup, cu încă treizeci și unu de pionieri minusculi cu tricolor alb-negru, era o zână, un pic zaharisită, fără baghetă, cu ochelari, înaltă, uscățivă, ar fi făcut sigur carieră în baschet dacă nu s-ar fi dedicat celor mici, în timp ce tovarășa Ulărescu, cu care n-am nici o fotografie, Slavă Domnului!, fusese o harpie, bănuiesc neagră în cerul gurii, dar nu pot să certific câtă vreme mi-a lipsit ocazia s-o pun să scoată limba, să zică aaaaaaa și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
n-am nici o fotografie, Slavă Domnului!, fusese o harpie, bănuiesc neagră în cerul gurii, dar nu pot să certific câtă vreme mi-a lipsit ocazia s-o pun să scoată limba, să zică aaaaaaa și să-i cercetez gâtul îndeaproape). Tovarășa Câsu nu îngăduia oricui părul mare, era un privilegiu de care-am început să mă bucur în clasa a III-a, parcă în trimestrul II, după ce pălăvrăgise cu o colegă care-l cunoștea pe unchiul meu, pe Didi (cineast, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
carmin s-a strecurat apoi un sunet asemănător cu un behăit, din care lipsea însă consoana B, iar încărcătura emoțională nu inspira nimic ovin, ci o sfântă indignare. Mă rog, ce-a fost a fost, sper din toată inima că tovarășa învățătoare Câsu a biruit menopauza și a redevenit o zână, cât privește lucrurile care s-au dus, s-au consumat, au expirat, s-a ales praful de ele, li s-a pus cruce ș.a.m.d., căci despre ele e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Dumnezeu, fiindcă, vă zic eu sigur, mare lucru n-aș fi făcut, dar tot aș fi strigat ce vrei, bă Sârmoaso?! SFÎRȘIT(ul serialului) N-ar strica acum puțină istorie și contabilitate. Când presupusul meu debut cinematografic îi părea iminent tovarășei învățătoare Câsu, deci cât timp (și ce de timp!) n-am călcat pe la frizer, Matei (frati-miu, coautorul, v-ați dat seama, nu?) nici nu se născuse. Ce trist! Să mă fi văzut și el măcar o dată-n viață cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de acceptat dacă, doar și pentru o clipă, ni s-ar oferi și nouă, ăstora mici, dreptul de a decide ce e adevărat sau fals în privința unor întâmplări din viața de copii a ălora mari (exemplu: Filip + Alexandra Ștefănescu; Filip + tovarășa Ulărescu). În concluzie: frații mici sunt invidioși pe cei mari; frații mici și cei mari nu pot fi niciodată egali; toate astea au legătură cu Știm și Ștam. Și cum naiba să nu aibă? Ce garanție am eu, ca frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fereastra balconului lui. De astfel de miracole care te anunță ceva ce nu poți să eviți. De vise în care o vezi pe mama alunecând cu capul în jos de-a lungul culoarului, pe lângă dulăpioare și uși, venind, și de tovarășe de grădiniță care spun „doarme ca un înger să nu-l trezim“, iar mamele pleacă, noi ne trezim, iar visul se confundă cu realitatea dacă cineva nu ar spune că așa ceva e imposibil atât timp cât tovarășele au zis ce-au zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și uși, venind, și de tovarășe de grădiniță care spun „doarme ca un înger să nu-l trezim“, iar mamele pleacă, noi ne trezim, iar visul se confundă cu realitatea dacă cineva nu ar spune că așa ceva e imposibil atât timp cât tovarășele au zis ce-au zis, mamele au plecat, iar oamenii nu pot merge răsturnați. De scorburi pe care furnicile le caută toată viața pentru ca, ajunse acolo, să capete aripi și să zboare. De măști africane sub care găsești dulciuri, fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bine că nu e calcio-vecchio, ci un strop dat cu măturica), pe urmă intrau în clasă pe ferestrele deschise și, fiindcă tot semănau cu tăiețeii, iar din tăieței picură supă călduță, împrăștiau bobițe de transpirație pe frunțile elevilor, la subrațele tovarășei învățătoare Ulărescu și poate pe spatele ei, jos, unde bluza făcea pliuri și se petrecea cu fusta. În legătură cu muștele, cu zumzetul și cu acrobațiile lor aeriene pe deasupra catedrei și a pupitrelor, mi-ar fi iarăși la îndemână să vă zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
funde albe, recita ceva din manualul de citire, aducând laolaltă trandafirii, hărnicia, gărgărițele (cu accent pe i), lanurile de grâu, partidul și cununile de pini de pe creste. S-a întâmplat apoi ca un muscoi negru-albăstrui să pice amețit în decolteul tovarășei învățătoare și să zboare pe-acolo, pe dedesubt, amețind, cred eu, și mai tare, pentru că razele soarelui, vă amintesc, păreau să fie tăieței, iar ceea ce se scurgea din ele părea să fie supă. Ce m-am mai bucurat! Ulăreasca n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a tras bluza din betelia fustei și a vânturat-o de câteva ori, încât să iasă bărzăunele la aer și să mă conving și eu, văzând culoarea, că Pătrașcu Luigi știa el ce știa când vorbea de sutienul mov al tovarășei. Mai târziu, ca și cum razele soarelui, muștele și sutienul n-ar fi fost de-ajuns într-o singură dimineață, peste noi toți, a II-a D, s-a abătut o emoție mare, mare de tot, un fel de vânticel nesuferit care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
soarelui, muștele și sutienul n-ar fi fost de-ajuns într-o singură dimineață, peste noi toți, a II-a D, s-a abătut o emoție mare, mare de tot, un fel de vânticel nesuferit care, în loc să răcorească, dădea fierbințeli. Tovarășa învățătoare Ulărescu se reașezase la catedră, liniștită, trăsăturile ei se legau din nou în alcătuirea de cucuvea sau de bufniță împăiată, ne striga unul câte unul și ne asculta făcând propuneri pentru cele zece locuri din prima serie de pionieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe rândul de la perete), am rostit numele lui Pătrașcu Luigi, fiindcă, după părerea mea, deși silabisea împiedicat, mânca litere și încă socotea pe degete, lui i se cuvenea înaintea tuturor să-i cânte trompetele și să-i fluture drapelul alături. Tovarășa mi-a cerut să enumăr o parte dintre calitățile și meritele colegului meu de bancă, să-i descriu însușirile și, ce e drept, am tăcut un timp, m-am mișcat de pe-un picior pe altul (mamă, ce teniși Drăgășani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
căprioarei, cum așternuse pe hârtie un poet, ci s-au bulbucat, v-am mai spus, ca la cucuvea sau la bufniță. Palma ei a căzut pe catalog cu un plescăit, mustrătoare, convinsă că ne înțeleseserăm între noi (palma, da, nu tovarășa învățătoare Ulăreascu), cât să ajungem amândoi pe lista ei. Și m-a respins. La Academia Militară a fost o festivitate a-ntâia. Ce de cămăși albe pe esplanada din fața statuii! Ce de cravate purpurii cu tivul tricolor! Câte centuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Dan Spătaru. În ceea ce mă privește, am devenit pionier în seria a doua, la noi în clasă, când muștele bâzâiau ca de obicei și se izbeau de geamuri. A fost frumos. Cred c-ar fi fost și mai frumos dacă tovarășa învățătoare Ulărescu ar fi dat și ea puțin, pe steag, cu fierul de călcat. După ce-am scuturat de praf două texte vechi și le-am reprodus aici, constat cu uimire, recitind, că potretul lui Luigi e neterminat. Lipsesc câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Iar fulgerele alea (bătăi, pedepse și o mulțime de meschinării) nu s-au domolit nici după ce a apărut în viața lor o unguroaică bună și caldă, căreia tata, din toată inima lui din anii ’50, i-a zis lung timp tovarășa Irina, cum auzise că o strigau în secția de tapițerie, la Autobuzul. Și chiar dacă mama-mare era bună și caldă ca o franzelă (atât de bună și de caldă, încât motanul Pișta o conducea la fabrică, cam trei kilometri, umblând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]