401 matches
-
mai sperios, a zbughit-o în ogradă, spre norocul lui, că altfel pătimea și el poate mai rău. Dacă nu se știa cu nici o vină, Costică a stat liniștit, ba încă se și mira ce-o fi vrând neamțul care trâmbițează la cârma mașinii? Neamțul, însă, nici una, nici alta, înșfacă de urechi pe copil, și trage, și sucește, până i le sfârtecă de-a binelea, apoi se pune cu palmele și cu picioarele pe dânsul, până l-a făcut una cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vorbea așa, de jos, se ridică un țăran cu părul vâlvoi, cu fața luminată, și se apropie cu glas arzător: ― Domnule, domnule, văd că te-ai pus să omori pe creștinii lui Dumnezeu și nu vrei să asculți poruncile care trâmbițează în văzduhuri... ― Jos, jos! strigară câțiva soldați zeloși. ― Ce porunci?... Ce zice?... făcu maiorul uluit de atâta îndrăzneală, după ce de azi-dimineață se silește să-l înmoaie. ― E nebun, domnule maior, trăiți! zise plutonierul Boiangiu. ― Nebun?... Las'că cunosc eu nebuniile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-ar fi aflat. O "vedeam" chiar și când stăteam cu spatele spre ea, chiar și când ieșeam în curte, în zăpadă. O auzeam vorbind de la orice distanță, știam ce spune, știam că nu se poate stăpâni să nu-și trâmbițeze peste tot dragostea. Colegele știau deja că studentul ei de la facultatea de matematică o va lua duminică la plimbare cu motocicleta. Cel mai rău mă durea faptul că ea nu se ferea de mine, că a venit de câteva ori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vin încă două nenorociri după ea. 13. Îngerul al șaselea a sunat din trîmbiță. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu, 14. și zicînd îngerului al șaselea, care avea trîmbița: "Dezleagă pe cei patru îngeri, care sunt legați la rîul cel mare Eufrat!" 15. Și cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna și anul acela, au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni. 16. Oștirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
trecut pe deasupra unei fete din tribul Aleut care stătea singură pe o pajiște. Păsările s-au repezit asupra ei, au bătut la unison din aripi și au ridicat-o pe fată într-un nor mare și rotitor, ascunzând-o și trâmbițând cu glasurile lor, ca să-i înăbușe strigătele. Fata s-a înălțat pe curentul acela șerpuitor de aer și a dispărut în mijlocul stolului care zbura spre sud. Așa că în fiecare toamnă, la plecare, cocorii se rotesc și strigă, retrăind răpirea fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nevoit, răspunse: Presupun că m-am bucurat de genul de atenție care produce, inevitabil, un efect negativ. Auzi și el cât de vanitoase îi erau cuvintele chiar în timp ce-i ieșeau pe gură, cuvinte pe care acești cercetători aveau să le trâmbițeze acum. Până-și va ține discursul, toată asistența le va fi auzit deja. Unul dintre organizatorii conferinței, un „psihoterapeut holist“ din Washington, îi făcu o prezentare atât de luminoasă, încât părea batjocoritoare. Abia când Weber se urcă pe podium, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
parcurg opt sute de kilometri pe zi cu mici bătăi de aripi. Seara, lunecă pe suprafața apei și se cuibăresc în apele întinse, puțin adânci, pe care și le aduc aminte din anii trecuți. Planează asupra câmpurilor secerate, dinozauri cu pene trâmbițându-și chemarea, un ultim memento măreț al vieții de dinainte de apariția sinelui. Puiul de cocor care a învățat deja să zboare își urmează părinții înapoi spre o casă de unde trebuie să învețe să plece. Trebuie să vadă bucla o dată, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de stradă, ca și cum s-ar fi îndreptat spre o întâlnire misterioasă. Toamna îngreuna aerul. Anul se strângea în el însuși, ticsit de pregătiri. Arțari uriași țâșneau în sus, pregătindu-se să intre în repaus. Un roi de insecte agitate își trâmbița imnul funebru cu zumzet de fierăstrău. Se opri în colțul a patru clădiri din lemn alb în formă de A, dintre care una licărea cu o strălucire de secol nouăsprezece, două luceau de lumina albastră a televizorului, iar a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zbor. Peste tot, genunchii loveau în față, iar umerii se legănau. Femeia avusese dreptate: tot ceea ce era viu se bâțâia sub clar de lună. Ea râse de el. —Arăți de milioane! Arăta ca un prost. Un pui de pasăre neîndemânatic, trâmbițând sosirea toamnei. Dar trupul îi pulsa în ritmul lucrurilor. Muzica se opri, lăsându-i singuri cu stinghereala lor. Weber rămase într-o baltă de rușine, simțind nevoia să umple golul. Crezi că Mark și prietenii lui au dansat în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Centrul Medical în șaptesprezece minute. Se uită la ea cum se duce în dormitor, să se îmbrace. Cum ar fi văzut-o un ochi străin? Încă suplă pentru vârsta ei, cu șoldurile și talia păstrând încă urmele trecutului, cu corpul trâmbițându-și încă vigoarea, cu mult după ce-și pierduse orice drept la asta. Îi devenise aproape insuportabil de dragă în ultimele săptămâni, rezultatul deraierii de care fusese aproape în Nebraska. În noaptea în care se întorsese, îi spusese ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
risipise demult și e singură și anxioasă, la fel de fragilă și de slabă cum se simțise la New York, toamna trecută. Poate că renunțase prea repede la medicament. Sau poate că de vină sunt cocorii, firele acelea care pluteau, se adunau și trâmbițau, induse în eroare de milioane de ani de amintiri. Sfârșitul va fi instantaneu. Niciodată nu vor ști ce le-a lovit. Nici ea n-ar fi știut, dacă n-ar fi cercetat acest subiect. Noul război tăcut, invizibil, pentru maluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se topise zăpada: copertinele galbene, scaunele cu nichel, tejgheaua și rafturile din micul bistrou. Ei aveau să refacă lumea chiar din groapa de gunoi a orașului, pe unde, mai nou, Guvernul proiectase șoseaua. — Godun o să reușească, a fost mereu orientat, trâmbița un tâmplar care se îmbogățise într-o noapte făcând sicrie după explozia de la un combinat din apropiere. Acum avea crematoriu particular și propriul trust de pompe funebre. În grup, mai erau un dentist, un angrosist de mezeluri, un importator de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
religia mazdeeană. Rezidenților saudiți și bancherilor din petrol le dădeau impresia că sunt regi, iar în port, localnicele învăluite, care după-amiaza mai purtau burqa, le păreau domnițele din suită. — Aici nu ești în Iran, ci în zona liberă a Hormozului! trâmbița un tembel aruncând cu o minge de bowling la „Sohar“, până când îl luaseră paznicii. Ei doi rămâneau în camera de odihnă a lui Henam până ce venea seara și insula ca o unghie lăcuită începea să se-asemene cu o navă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să se joace cu ciucurii de la fotoliu. Nu m-ar surprinde să aflu că e undeva, la un bărbat. ― Nu numai vecinii, râse Cristescu, dar tot cartierul ar fi aflat-o până acum. ― Credeți? La mentalitatea ei, n-o văd trâmbițând o legătură neoficială. ― Cu câțiva ani în urmă, probabil n-o făcea, acum însă, orice aventură reprezintă o victorie, o demonstrație de valențe feminine. ― Poate... Doina Popovici rămase pe gânduri. E foarte trist. Într-un timp, Melania Lupu se zbătea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ucide și de a iubi. Ceilalți se grăbeau să-l certe, "Du-te și te culcă, bețiv păcătos", deși în blasfemia Călugărului era și un sâmbure de adevăr, fiindcă, în istorie cel puțin, infernul a apărut numai după ce a fost trâmbițat paradisul. În schimb, îl ascultau cu plăcere de câte ori avea mâncărime de limbă și își amintea de societatea secretă în care intrase după ce fusese izgonit de la mânăstire; un fel de sectă care își fixase drept țel de necrezut să se răzbune
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu îi spusese lui Uri ce descoperise tatăl său? Poate pentru că era ea în cameră. Deși așa ceva nu avea sens: dacă ar fi existat o nouă și devastatoare armă împotriva procesului de pace, ar fi profitat de ocazie ca să o trâmbițeze americanilor. Era oare posibil ca Shapira să nu știe nimic, dar să vrea pur și simplu să-i facă pe soții Guttman să pară niște martiri în slujba cauzei? Era prea adâncită în gânduri, la fel și Uri, ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a fi competitiv pe piețele globale. Dacă sunteți unul american, ați putea fi interesat de găsirea de noi piețe pe care să vă vindeți produsele, cum ar fi India. Globalizarea, integrarea și fluxul liber al comerțului în interiorul comunității națiunilor, sunt trâmbițate ca următoarea mare șansă care va face din lumea aceasta una mai bună - pentru bogați și săraci. Adevărul este că globaliarea nu a mai fost niciodată testată la o asemenea scară, cu atât de multe națiuni participante. Este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
călători, iar alții coborau. Aproape Întotdeauna, mătușa Banu era cea care punea masa, fiind prima care se trezea, gata pentru rugăciunea din zori. Se dădea jos din pat murmurând „Într-adevăr, așa e“ În timp ce muezinul de la moscheea cea mai apropiată trâmbița pentru a doua oară: „Rugăciunea e mai bună decât somnul“. Apoi mătușa Banu se ducea la baie să se pregătească pentru rugăciune, spălându-se pe față, pe mâini până la cot și pe picioare până la glezne. Apa era uneori rece, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ucide și de a iubi. Ceilalți se grăbeau să-l certe, „Du-te și te culcă, bețiv păcătos”, deși în blasfemia Călugărului era și un sâmbure de adevăr, fiindcă, în istorie cel puțin, infernul a apărut numai după ce a fost trâmbițat paradisul. În schimb, îl ascultau cu plăcere de câte ori avea mâncărime de limbă și își amintea de societatea secretă în care intrase după ce fusese izgonit de la mânăstire; un fel de sectă care își fixase drept țel de necrezut să se răzbune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iulie 1925): „Ar fi trebuit poate să ne ocupăm mai amplu de exhibiția constructivistă de la Teatrul Popular, deocamdată, pînă cînd alții o vor organiza pe baze mai solide, singura. Dacă ne ocupăm, cu regret, pe scurt, e că manifestația mult trîmbițată n’a fost o surpriză nu numai pentru profani, dar chiar și pentru inițiați. Găsim că neglijența pregătirei, sărăcia mijloacelor, elementele hibride nu coinstitue zestrea serioasă a unei familii «avansate». Ne pare bine că, chiar din sînul exhibiștilor, s’a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe Romulus, cu o goarnă în mână, aplecat peste marginea miradorului, și pe Remus Frunză coborând în goană scara, deși se ținea doar cu o mână, fiindcă în cealaltă avea o făclie aprinsă, și atunci am auzit goarna sunând, Romulus trâmbița un fel de imn pe care nu-l cunoșteam, dar știam că nu poate fi decât un semnal de alarmă, și atunci i-am zărit pe toți ceilalți de pe strada vecină ivindu-se din lan și începând să alerge spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
În vorbă. - Și se vor duce să-și trăiască liniștiți amorul În altă parte! - Mulțumesc, Morineau, Îl răsplăti Fersen. Jandarmul, mîndru din cale-afară, o șterse grăbit spre faxul care emitea. - E o completare de informație privind autopsia lui Yves Pérec! trîmbiță el tot mai implicat. Laboratorul a găsit o concentrație puternică de Mésadrol În sîngele lui! Lucas Îi luă faxul din mînă și Îi preciză Mariei că era vorba de un derivat morfinic Înscris pe tabela A, un calmant puternic, capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
profit material, iar când este Învins și se află În suferință, rănit ori pe moarte, să nu se vaite, să nu facă deloc caz de cele pătimite, ci să-și poarte necazul bărbătește și cu discreție desăvârșită. Individul care Își trâmbițează faptele bune, patriotice, apoi se lamentează de consecințele nefaste pe care le traversează și se plânge Într-atât Încât Îți cere ca să-i plângi de milă, nu este altceva decât un ins ce compromite În Întregime ideea sfântă de suferință
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de cravată, ca să nu mă uiți! Nu te teme! Proprietarul lui a murit. Trebuie să știi că sunt relativ, o! relativ, așa de onestă, încît poți fi într-adevăr mândru de cucerirea ta, și-ți dau voie să ți-o trâmbițezi la lume, fiindcă generalul meu nu crede nimic. Nu fi prost, adăugă ea, sărutând încă o dată pe Felix, pe fața căruia plutea o ușoară incredulitate, dacă auzi pe câte un tip spunând că vine la mine, că sunt așa și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se păru lui Felix o profanare. În cele din urmă, coborî. Auzi râsete în odaia pianului, unde fuseseră toți poftiți, și distinse chiar glasul răgușit al lui moș Costache. Puse mâna pe clanță, cu îndoială în suflet. - Uite-l, domnule, trâmbiță Stănică, "vărul" meu sălbatic! Îmi pare rău! Felix aruncă o privire și văzu pe Weissmann lângă un perete, pe un alt ins slab, cu pleoape prea lăsate peste ochi, și trup osos, pe un scaun, apoi o domnișoară la pian
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]