5,887 matches
-
a cărui urmă de piele subțiată strălucește safirul lui Omalissan. Afară, orașul întreg respiră căldură stătută, boare ușoară, de seară molcomă, scăldată în portocală putredă. Jumătate parfum, jumătate miasmă. Vă pierdeți printre ziduri șerpuitoare, pe sub porticuri, pe lângă vitrine colorate și trăsuri cu vizitii veseli și limbuți. Râzi. E frumoasă lumea de-afară. Frumoasă și ispititoare. Numai că astă seară n-o guști pe de-a ntregul. Ți-ai lăsat câteva gânduri în caseta cu bijuterii a lui Omalissan, acolo unde ea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gunoi seiful muza secretul manechinul păpușa memoria imaginația convenția idila frustrarea... Ai terminat? Nu. Ai început? Nu încă... Reset. Știi ce e cel mai frumos la Sevilla? Când se întunecă. E ireal. Catedrala se luminează maur printre palmieri, înconjurată de trăsuri... Dinspre Alcázar se aude muzică... E magnific. Asta vara, nu? E mereu vară la Sevilla. Așa zici? Așa zic. E mereu vară. Ireal... Supermarketul meu unde e? Dă-l naibii de supermarket! Ești în Santa Cruz. Ai luat-o pe lângă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
María Luisa și citești un pliant despre corride, îți așezi mai bine ochelarii de soare pe nas, îți dai cu puțină cremă, să nu te arzi și pleci, poate, mai departe, în orașul ăsta cu portocali, da, și tramvaie, și trăsuri, și Fnac și Maestranza și fiecare pas te duce înapoi, mult, mult înapoi, înainte de mudéjari, de catargele care împânzesc portul cenușiu, dintr un tablou de Sánchez Coello, înainte de Giralda, de Medina Azahara... înainte, mult înainte... 26. Din întuneric A fost
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Acest acord este rareori refuzat, însă este bine ca, înainte de a-l cere, să tatonezi bine terenul. Odinioară, atunci când un ambasador își lua în primire postul, el era primit cu o ceremonie; își făcea astfel "intrarea". Toți ceilalți ambasadori, în trăsuri, îl însoțeau până acasă, la reședință. Acest exces de politețe, oarecum ostentativ, era, adesea, și prilej al unor conflicte, acești domni disputându-și frecvent autoritatea. Istoria diplomatică este plină de astfel de dispute. În anul 1661, la Londra, la numirea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
este plină de astfel de dispute. În anul 1661, la Londra, la numirea ambasadorului Suediei, oamenii contelui de Watteville și ambasadorul Spaniei, s-au certat aprig cu lacheii contelui d'Estrades, ambasadorul Franței; aceștia din urmă au tăiat hamurile de la trăsura ambasadorului spaniol. Au fost scoase imediat săbiile din teci și, la scurtă vreme, mulți francezi, spanioli și englezi, zăceau însângerați pe caldarâm. Grație cerului, de atunci încoace nu s-au mai văzut astfel de încăierări, și aceasta datorită "îmblânzirii" moravurilor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Clic, clic, chipuri aspre, riduri adânci, de bărbați învățați cu greul, pregătiți încă din copilărie pentru o viață dură, plină de lipsuri și pericole. În urma căruțelor, opt soldați, așezați pe două rânduri, mergând ordonat, cu sulițele în mâini, avangarda unei trăsuri de la fereastra căreia privea zâmbitoare o fetișcană. Clic, clic, păr blond, lung, ondulat, o față albă, rotundă, privirile li se intersectează pentru câteva secunde, ba nu, mi s-a părut că mă privește, însă privirea ei a trecut prin mine
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
până la groapă. Bunul Dumnezeu, văzu cum se Îndreptase creștinul și că făcuse mai multe fapte bune decât păcate, așa că În marea Lui bunătate, i-a uitat toate relele și l-a luat sus la cer. În cer Sfânt-Ilie avea o trăsură cu roți de foc cu care cutreiera norii. Și trăsura era trasă de patru cai albi, cai Înaripați care-l purtau ca vântul pe urmele dracilor, ca să-i pedepsească. Căci ei, dracii Îl fac pe om neom și Îl Îndeamnă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
că făcuse mai multe fapte bune decât păcate, așa că În marea Lui bunătate, i-a uitat toate relele și l-a luat sus la cer. În cer Sfânt-Ilie avea o trăsură cu roți de foc cu care cutreiera norii. Și trăsura era trasă de patru cai albi, cai Înaripați care-l purtau ca vântul pe urmele dracilor, ca să-i pedepsească. Căci ei, dracii Îl fac pe om neom și Îl Îndeamnă la beții, la omoruri și alte nelegiuiri. Sânt Ilie Îi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ispitea un Trombino? La care "suflați fără nici un studiu și fără a avea cunoștință de note, imediat cele mai frumoase cântice, dansuri, marșuri". Adică "cea mai frumoasă petrecere pentru case, societăți și serbări, la escursiuni, ture pedestre, cu velocipede și trăsuri, la partide de pe barcă". Sigur, nu sunt numite toate posibilitățile. Nichelat, cu 18 tonuri, era ceva mai scump: 18 lei cincizeci de bani. Cu Organola, "cea mai admirată noutate a secolului", o orgă-muzicuță portabilă, apăsai pe taste "obținând repede acorde
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
aici o realitate vie, crescută din rădăcini vechi, solide. Deodată, pașii mei nu mai fac atîta zgomot. Drumul părăsește piatra și urmează un traseu labirintic, suspendat pe podețe de lemn. Fabulos! Ca în Bucureștiul de odinioară, cînd pe podul Mogoșoaiei trăsurile mergeau pe drumul de lemn. Mă țin cu mîna de balustradă și mă bucur ca puștii care chicotesc din adîncul gropilor ca să-i înfricoșeze pe trecători. Parcă traversez un șantier arheologic plin de mistere. Silueta bisericii din fața Teatrului de Comedie
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
tiparului la București, autorul ei nici n-a semnat-o, parcă dintr-un sentiment de jenă, pentru ușurătatea subiectului. Sentiment pe care gravul, sobrul Gh. Bariț, înfățișând mult mai târziu, în 1870, într-o ședință intimă a Societății Academice Române, trăsurile biografice ale, inițial, anonimului traducător, devenit apoi colaboratorul său la dicționarul româno-german, a explicat și că: În anul 1842, Munteanu ne surprinsese cu publicarea Suferințelor lui Werther traduse după Goethe. Numai așa ceva nu așteptam noi de la seriosul nostru Munteanu. Căci
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
în cauză. Spiritul autoritar se vădește, deopotrivă, în 1919, cu ocazia mișcărilor muncitorești când - luați mai degrabă "de val" - angajații săi se raliază la mișcările cu pricina: "Eu îl știu de pe vremea când se întorcea seara în Pantelimon pe scara trăsurii - marțial; când în timpul mișcărilor din 1919 a circulat prin atelierele fabricii în uniformă și cu sabia scoasă din teacă..."7 În timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu pare să fie afectat de persecuțiile aplicate populației evreiești din România, datorită
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
se mai cîntă și azi, iar în comuna San Benigno Canavese de lîngă Torino funcționează chiar o filarmonică numită Vincenzo Robaudi. Orișicît, e mai puțin kitsch să cînți Robaudi la pian, în salon, decît Paderewsky din gură, pe coclauri, cu trăsurile la pas. Încă și mai bizar, sau poate semnificativ, e faptul că numele polițistului care, la finalul Scrisorii pierdute, solicită să înceapă Muzica! Muzica! vine de la un cîntec și un joc populare. Pristandaua este un dans tradițional asemănător cu "Brîulețul
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
Simona Vasilache Nu de o stație de tramvai este vorba, într-o lume care se plimba cu trăsura. Ci de un fel de a reacționa la "de-ale vieții", cu eleganță pișicheră. Școala lui nenea Iancu, alintată Caragialeta (bis) - Leta, din prima și din a doua caragialetă, e o prietenă a lui Șerban Foarță - dă lecții într-un
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
călătorie, care evocă proza autorului: "Vezeteu, surugiu...! - Ascult, aud? ce-i? - Mai îndeamnă caii. - Degeaba, drumu-i foarte greu. A ploat; e noroi, glod, tină. Drumul e plin de haugașe. - Ie pe cîmpi de-a dreptul. Dă pin arături, peste brazde. - Trăsura s-a putea strica. - Ce-ți pasă? - Fie; ține-te bine. - Surugiu, oprește, stăi! (...) Valea-i răpide, trebuie să punem piedica. - Nu-i nevoie. - Dar ne-om rumpe gîtul." Judecata aspră asupra cărții - "nu a dat satisfacție în special din cauza
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
o sfântă. N-a scos doliul până la moartea ei. A umblat în negru. Drumurile ei erau la biserică, unde se întâlnea cu prietenele ei, tot așa femei distinse și credincioase. Și mi-aduc aminte cum veneau duminică de la biserică, în trăsură - așa era pe vremea aceea - își aducea prietenele acasă și luau dulceață și cafea. După ce luaseră anafura. Că nu mâncau, când plecau dimineața la biserică, bineînțeles. Și stăteau de vorbă. De fapt eu îi datorez ei educația mea religioasă. Care
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
Alex. Mihai Stoenescu, Ilie Bădescu, Gh. Buzatu. Oare ce-i unește pe toți aceștia în bătălia contra primului și deocamdată unicului text asumat oficial de președintele unei țări foste comuniste, în care comunismul e socotit criminal și (nota bene!) ilegitim? Trăsura de unire a remarcat-o foarte exact Bogdan Cristian Iacob: "într-un fel sau altul, toate aceste reacții încearcă să salveze aspectul național al experienței istorice a comunismului din România". Iritarea contestatarilor vine din refuzul categoric al Raportului de a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
înainte de plecarea garniturii de tren, în termenul stabilit prin procesul tehnologic de prelucrare a trenurilor pentru trecerea frontierei de stat. Acest termen va fi de cel putin o oră. Actul de transmitere cuprinde numărul fiecărui vagon și al scrisorilor de trăsura, cantitatea mărfurilor și denumirea acestora în limba română. La ieșirea din țară, în acest act se vor menționa, de asemenea, numărul documentului vamal și unitatea vamală emitenta. Articolul 5 La transportul mărfurilor pe cale rutieră, transportatorul este obligat să prezinte unității
DECRET nr. 337 din 26 noiembrie 1981 privind aprobarea Regulamentului vamal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106581_a_107910]
-
cu mărfuri de masă, în lipsa manifestului încărcăturii, comandantul, proprietarul sau agentul navei poate prezenta o notificare din care să rezulte datele de identificare a mărfurilor. Articolul 7 În manifestul încărcăturii se vor menționa numărul fiecărui conosament sau al scrisorii de trăsura fluviala ori al recipisei de bagaje, mărcile și numele de identificare a coletelor, denumirea, cantitatea și, după caz, greutatea brută sau netă a mărfurilor, precum și numele furnizorului și beneficiarului. Agenții navelor sînt obligați să înscrie pe copia manifestului încărcăturii denumirea
DECRET nr. 337 din 26 noiembrie 1981 privind aprobarea Regulamentului vamal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106581_a_107910]
-
spre altele. Un soi de arendaș, la vie, Costică Dură, învăluie în vești complicate, către Coana Mare, rugămintea de a-i trimite bani, în jurul căreia ceea ce ar fi trebuit să fie o scrisoare informativă, clară, creează o atmosferă de dezastru. Trăsura a fost furată, damigenele s-au spart, la fel și geamurile, casa au prădat-o hoții ș.c.l. Prăpădenie. În același stil indirect, un anonim își mărturisește intențiile față de o tînără domnișoară, sub acoperirea unui răvaș de avertizare asupra
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
preocupă cu insistență este să recompun în imaginație platanii de odinioară, aliniați perfect de o parte și de alta a micului bulevard, băcăniile de pe aripa dreaptă a acestuia, să intru la "bodega lui Ilie", să aud tropotul cailor de la vreo trăsură, să întâlnesc un gardian cu fluierul la gât, să trec pe lângă Casa Suliotti și să intru în Grădina Publică, apoi să mă trezesc brusc din contemplare, iar aici, pe o alee, să întâlnesc bustul lui Panait Istrati." Interesante sunt și
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
poartă - "Rei Carol" -, fără a se aminti însă de care monarh este vorba și al cărei țări. Gândul te poate duce la regele Carlos al Portugaliei (1863 - 1908) - căruia îi era dedicată o expoziție la încântătorul Museu dos Coches (Muzeul Trăsurilor) - sau chiar la ultimul împărat austro-ungar care încetase din viață pe Insula Madeira, parte a teritoriului portughez, sau poate la un alt monarh cu acest nume. Paralelismele dintre dinastia portugheză și cea românească sunt dealtfel interesante și au mai fost
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
răsplătească astfel strădaniile slujitorului său. Toată lumea îmbrăcase haine albe de sărbătoare. Soarele de toamnă, cumpătat și veșted, împrăștia lumină caldă și plăcută." Asistăm la un spectacol care parcă ar veni dintr-o nuntă eminesciană: ,Acuma dinspre Jidovița și dinspre Săscuța, trăsurile uruiau mereu pe Ulița Mare. Calești frumoase sau hodorogite, înălbite deopotrivă de praf, briști ușoare, docare iuți, cupeuri grele aduceau domnimea, pe când țăranii de pe departe sau mai cu stare veneau în căruțe acoperite cu scoarțe pestrițe..." Nu se poate, nici
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă.../ Herdelenii tac toți trei. Numai gândurile lor, ațâțate de speranța împodobitoare a sufletelor, aleargă neîncetat înainte. Copitele cailor bocănesc aspru pe drumul bătătorit și roțile trăsurii uruie mereu, monoton-monoton ca însuși mersul vremii./ Drumul trece prin Jidovița, pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și pe urmă se pierde pe șoseaua cea mare și fără început..." Șoseaua a înconjurat locul, i-a dat o identitate. Locului
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
necuprinsă, ca niște tremurători plăpînde într-un uragan uriaș" Și, mai departe, imaginea familiei: "Herdelenii tac toți trei. Numai gîndurile lor, ațîțate de speranța împodobitoare a tuturor sufletelor, aleargă neîncetat înainte.Copitele cailor bocănesc aspru pe drumul bătătorit și roțile trăsurii uruie mereu, monoton ca însuși mersul vremii. Drumul trece prin Jidovița,pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și se pierde în șoseaua cea mare și fără început." Și finalul finalurilor, o dedicație: "Celor mulți umili!" Ceea ce frapează la prima
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]