402 matches
-
găsim niște asemănări atât de puternice, ce ar trebui să fie atunci când limbile Tracilor și a Geto-Dacilor ne-ar fi mai cu deamănuntul cunoscute ? Nu se poate cere a se determina cu precizie cărui grup al popoarelor arice aparținea ramura tracică împreună cu Geto-Dacii, nu atât din lipsa de elemente de determinare, cât mai ales dintr-o altă cauză. În acele timpuri îndepărtate, apropiate de originile societăților, poate chiar a neamului omenesc, rasele deosebite ce s-au caracterizat cu atât mai puternic
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
vinicolă, cauză pentru care și era considerată ea locul de naștere a zeului vinului Dionisos. Chiar dacă n-ar fi găsit Geto-Dacii cultura vinului aclimatată în părțile nordice ale Istrului, ar fi introdus-o ei din sud. Îmbelșugarea vinului la popoarele tracice explică viciul lor național, beția. Autorii vechi ne spun chiar despre Geți că la ei bărbați și femei beau vinul după moda scitică, neamestecat cu apă, slujindu-se în loc de pahare, de cornuri mari de cerb și de bou, care se
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
centrul în jurul căruia se învârteau toate concepțiunile lor religioase, toată viața lor morală. De unde venea oare la Geți și mai târziu la Daci o accentuare atât de energică a ideei nemuririi? Această idee alcătuia fondul religiunei tuturor popoarelor de rasă tracică din care am văzut că Geții și Dacii făceau parte întregitoare. La Traci zeul național era Sabazius, numele trac al zeului aric universal, care la Greci se numea Dionisos și la Romani Bacus, zeul veseliei, al vinului și inspirațiunii profetice
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
după un șir întreg de cele mai crâncene lupte. Pentru a ajunge la pacificarea noii lor agonisite, trebuiau numaidecât să liniștească triburile barbare, de acelaș neam cu Macedonienii, care după firea lor prădătoare, nelinișteau provincia romană. Ei întreprinseră supunerea popoarelor tracice, « care nu se mulțumeau numai de a năvăli în provinciile cele mai apropiate, Tesalia și Dalmația, ci veneau până lângă marea Adriatică.» Acesta este blestemul popoarelor cuceritoare, de a nu mai găsi răgaz și odihnă pe lungul câmp al izbânzilor
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
lui Vasile Pârvan: „Cât privește dependența învățăturii religioase getice de cea pythagoreică, un grec sincer a răsturnat problema spunând prin anii 200 e.n. că Pythagoras a fost cel care s-a inițiat din învățăturile traciloră întrucât orphismul avea, firește, rădăcini tracice, iar Pythagoreismul era adânc influențat de doctrina orphică. Oriunde elenul vede o prea mare accentuare a vieții de după moarte, el dădea în special Egiptului un rol de inspirator” . Când Zamolxis se întoarce printre ai săi, după inițierea în ale filosofiei
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
mistică, pornind tocmai de la natura sa umană, de om ca toți oamenii și ridicat în rândul divinităților, ba chiar, dacă nu singura divinitate a cerului și pământului ( e tot 26 una cu Gebeleizis, zice Herodot), este tatăl zeilor în panteonul tracic și geto-dacic. Retragerea lui Zamolxis într-o peșteră nu poate fi „nici moarte mistică, nici înhumare simbolică, iar învierea nu este înviere osiriacă, ci a doua înviere” . Herodot ne spune și despre felul în care își încredințau toate speranțele, trebuințele
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
geto-dacii pentru romani: „Regatul geto-dacic, unificat din nou prin inițiativa cutezătoare a lui Decebal, amenința nu numai poziția Romei în bazinul pontic, ci și în provinciile noi din Balcani și din Europa Centrală. În fruntea unei coaliții a popoarelor războinice, tracice, sarmatice și germanice, el ar fi devenit în câțiva ani un nou Mithridate, deja victoriile sale repurtate asupra legiunilor lui Domițian zdruncinaseră linia de apărare a Dunării și o pace nesigură îi lăsa răgaz ca să pregătească, cu mijloacele pe care
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de spus, din moment ce lingviștii noștri nu au cunoștință despre acest lucru atât de important, care ar lămuri și umple niște goluri privind elementele de substrat în limba română. Poate că la cele 170 de cuvinte păstrate în română din substratul tracic, după afirmația lui I.I. Rusu în „Etnogeneza românilor”, s-ar putea adăuga și altele și s-ar lămuri controversa din jurul unor cuvinte care, în prezent, sunt date ca fiind de origine slavă sau necunoscută. Informații despre poziția ocupată de tribul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
românilor, I. Ce spun izvoarele istorice, Iași, 1923, enumeră printre numele trace și iliro-panone păstrate în română Dașul (< Dasius), Jipa (< Zipas), Muca (< compuse ca Mucapor, Mucaris etc.), toponimul Plătărești, format cu ajutorul sufixului -ești de la un nume de persoană pus în legătură cu tracicul Plator. Istoria limbii române, II, EA, București, 1969, nu dă nici un astfel de nume pentru că etimologia acestora „este adesea imposibil de stabilit din cauza necunoașterii sensului apelativului din care provin“ (p. 315). footnote> . Numele de persoane formate de la cuvinte autohtone păstrate
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
A colaborat la „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Orizont”, „Cronica”, „Luceafărul” ș.a. Volumul de debut, Planete, și următorul, Augusta lumină (1976), sunt marcate de ideologia epocii. Este vorba de cultul țării, o imemorială Dacia Felix, al pământului-mumă, al strămoșilor, al „rădăcinilor” tracice. Se disting pregnant câteva dominante tematice și stilistice: prelucrarea filonului popular (motivul șarpelui, motivul fântânii, tipar prozodic simplificat, limbaj arhaizant - în Prânz românesc, Poem traco-dacic, Doină, Motiv străvechi de haiducie), înclinația spre jocul verbal, senin ori grav (grațiosul dans verbal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
statut de națiune privilegiată în cursul Evului Mediu. Aveau obligații militare (apărarea graniței) și au fost organizați în șapte „scaune” secuiești. Serbia - astăzi Republica Serbia, situată în centrul Munților Balcani și în sudul Câmpiei Panonice. În Antichitate, populația de origine tracică de aici a fost cucerită de romani și s-a creștinat; ulterior, a fost cucerită de slavii de sud. La începutul Evului Mediu s-a constituit aici Despotatul Sârb, cu capitala la Belgrad (vezi Belgrad). Domnii români au avut relații
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
model pentru Europa. Eforturile sale de a-i reda Bizanțului demnitatea de mare putere sfîrșesc în realitate prin a secătui Imperiul. Teritoriul său, considerabil micșorat, se limitează la provinciile din Asia, din vecinătatea Mării Marmara, la Constan-tinopol, o parte a Tracici, sudul Macedoniei și o parte a Greciei. Și în interiorul acestor frontiere puterea bizantină nu mai este decît umbra celei ce a fost în secolele trecute. Aristocrația, pe care bazileii știuseră să o țină în frîu pînă la începutul secolului al
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
sa, Mitologie română a fost elaborată inițial în trei variante, „deosebite structural și ideativ”, fiecare deschizând alte perspective și solicitând alte soluții. În varianta finală, mitologia românească nu este văzută ca una creștină, arhaică (daco-romană), nici ca o mitologie necreștină (tracică sau latină), ci ca „sinteză integratoare a celor două straturi mitologice - dac și roman - cu zestrea lor și influențele mitice alogene, ponderea căzând însă pe structura, viziunea și tematica remodelate în perioada medievală”. Cartea urmărește să demonstreze capacitatea „de creație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290665_a_291994]
-
aflăm că Dionysos ar fi fost preluat din mitologia tracilor. Născut pe meleaguri carpato-dunărene, el nu a plecat în lungile lui aventuri înainte de a-i învăța pe traci secretul viței de vie și al vinului. Se mai spune că triburile tracice erau convinse că vinul schimbă starea sufletească a omului și, de aceea, ei beau această licoare înainte de a porni la luptă, pentru a căpăta putere și curaj. Teza după care vița de vie a fost adusă la noi din Grecia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
spre jumătatea vagonului, capul obscur de rîmă, vînzătorul își clocește punga cu ziarele, scrierea la etapa nigrido, Urmuz o voma pe germenii viitorului, fără haz, tinichele ambulante Dealurile Istriței, în locul Cloștii cu puii de aur, marea comoară în ziare, tezaurul tracic găsit la bulgari, Buzău montaniarzii apucă gîtul chitarei și muntele a fost aici, în tren! în gară greieri, saci poștali pe telecar și pe remorcă stînd să se reverse, șoferul atîrnă și el de obez, periferii spre Făurei, muncitori în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
luat ființă și s-a consolidat; istoria stepelor a fost caracterizată de lupte între clanurile și triburile care doreau să păstreze controlul absolut asupra pășunilor. Nomazii care au intrat în istorie au fost cimerienii (o populație nomadă sedentară de origine tracică, așezată în câmpia Donului), după aceea au urmat sciții (care i-au alungat pe cimerieni până în Anatolia centrală), "bogați în aur", de la care s-au păstrat în Crimeea, Ucraina, Caucaz și Siberia obiecte de artă minunate. * Timp îndelungat, hunii au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Despre ei au vorbit mai toate marile personalități ale timpului, de la Homer la Herodot, la Socrate, la Platon la Ovidiu, ori Virgilius și la mulți alții. Între cei care se trag din pelasgi se numără și cele 200 de ramuri tracice despre care vorbește Herodot ori Mircea Eliade sau Dumitru Balașa și nu numai. Milenii s-au scurs până la elucidarea etimologiei cuvâtului valah, deși termenul este cunoscut încă de la Homer care în Iliada îi numește olosoi. Grecii înșiși îi considerau pe
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
la răsărit). Și totuși... nu doar pământul, munții și râurile definesc un spațiu de civilizație. România este, În bună măsură, balcanică, printr-o lungă istorie, prin multiple raporturi umane și culturale. Dunărea mai curând unește decât separă. În Antichitate, triburile tracice ocupau jumătatea de nord a Peninsulei Balcanice și teritoriul actual al României. Expansiunea romană și procesul de romanizare s-au petrecut atât la sud, cât și la nord de Dunăre. În Evul Mediu, Bizanțul a oferit românilor principalul model politic
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sintezei românești este tocmai multitudinea și varietatea elementelor care au concurat la aceasta. Mai Întâi, chiar componentele aparent simple, dacii și romanii, ascund o mare diversitate. Autorii antici disting Între geți și daci, și unii, și alții ramuri ale neamului tracic. Geții locuiau În preajma Dunării, mai ales la sud de fluviu, În nordul Bulgariei de astăzi, dar și În Câmpia Munteniei, și În Dobrogea. Dacii Își aveau nucleul În Transilvania. S-a forjat la un moment dat, În istoriografia românească, sintagma
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui Strabo, geograful grec din secolul I Înainte de Cristos, care scrie că geții și dacii vorbeau aceeași limbă. Ar fi Însă naiv să ne Închipuim că Strabo (sau Poseidonius, de la care are probabil informația) cunoștea chiar atât de bine dialectele tracice. Ne lovim mereu de această utilizare, lipsită de spirit critic, a surselor antice. Un popor geto-dac poate să existe din punctul de vedere național modern, dar nu a existat cu siguranță În Antichitate. Cei În cauză nu-și ziceau „geto-daci
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Macedonia) se aseamănă Îndeajuns cu româna de la nord de Dunăre pentru a-i „atrage“ din nou pe români spre Balcani. La toate acestea, susținătorii români ai continuității nu sunt lipsiți de replică. Ei explică asemănările cu albaneza prin substratul comun tracic, respectiv dacic. Acestea ar fi tocmai cuvintele dace din limba română. Ipoteză din păcate neverificabilă, fiindcă, Încă o dată, limba dacă este necunoscută (ca și limba tracilor, În genere). Singura certitudine rămâne asemănarea cu albaneza (care privește de altfel și mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
politice, semnând și cu pseudonimele Amsis, A. Ricu, C. B. Ceahor, Corneliu Miclu, Flamen. B. a versificat, într-o manieră facilă, motive lirice comune sau aspecte întâmplătoare ale vieții individuale și sociale. O notă aparte face ultima sa poezie, Baccanal tracic, în care izbutește să sugereze atmosfera tensionată a unei serbări ritualice printr-o descriere sincopată, în ritm primitiv, și printr-o cromatică stranie. Feeria în versuri Făt-Frumos în grădina Sfintei Vineri (1903) a reținut atenția prin aerul de puritate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285702_a_287031]
-
până la șaizeci de ani și publicarea cărților: în 1968 îi apare placheta Primăvară târzie. Continuă să publice povestiri și schițe: Povestea caporalului Filip (1970), Ruinele castelului (1972), Povestiri din veac în veac (1984), Teorema celor trei perpendiculare (1989), Povestea coifului tracic (1991); romane: Fiica lui Zoltes (1975), Zăpezile (1978), Burebista (1982); literatură pentru copii: Ursuleții lui Rădună (1973), Mălin, feciorul codrului (1975), Iepurele cel isteț. Vitejii (1993); comedia într-un act Discurs parlamentar și piesa școlară Sunt străjer! Volumul intitulat (neinspirat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
Ruinele castelului, București, 1972; Ursuleții lui Rădună, București, 1973; Fiica lui Zoltes, București, 1975; Mălin, feciorul codrului, București, 1975; Zăpezile, București, 1978; Burebista, București, 1982; Povestiri din veac în veac, București, 1984; Teorema celor trei perpendiculare, București, 1989; Povestea coifului tracic, București, 1991; Iepurele cel isteț. Vitejii, București, 1993; Firul de păr alb, pref. Ioan Romeo Roșiianu, Baia Mare, 2000; Discurs parlamentar, Ploiești, f.a.; Sunt străjer!, Ploiești, f.a. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Povestea caporalului Filip”, RL, 1975, 35; Simion Bărbulescu, „Burebista”, CNT
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
La Chișinău Guvernul comunist reactualizează șovinismul tradițional și reportajele de la fața locului citează fapte uluitoare. Manualele de „Istoria Republicii Moldova din cele mai vechi timpuri până în prezent” susțin ideea unei limbi moldovenești și a unui popor moldovean. Se susține că triburile tracice nu au fost romanizate, iar strămoșii moldovenilor au avut o puternică influență din partea coloniștilor slavi. ” Neamul moldovean s-a format în sec XII - XIV și este diferit de cel românesc. Sub raport etnic teritoriul era locuit de moldoveni, ruși, ucrainieni
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]