620 matches
-
înfierbântați de zăpușeală, își pregăteau merindele să prânzească. Am rugat norul să le dea puțină umbră de care să se bucure cât timp își potoleau foamea. Călătorind mai departe, pe o miriște întinsă mi s-au înfățișat ochilor mai mulți tractoriști care zoreau să pregătească ogorul pentru recolta viitoare. Priveau deznădăjduiți spre cer implorându-l să le dea o bură de ploaie. La îndemnul meu, norul a slobozit multașteptatele picături de apă care au umezit pământul încins și i-au răcorit
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
miezul nopții, cu pantalonii sunînd ca niște burlane înghețate, am ajuns la gară. Trecuse însă și ultimul tren. Între a petrece noaptea într-o sală de așteptare fără sobă, cu ușa trîntită mereu de vînt, și o baracă alăturată de tractoriști, nu aveam de ales. Am fost primiți în baraca cu paturi suprapuse, chior luminată de un bec. Cineva ne-a adus un castron cu ciorbă sleită și un dărăb de mămăligă, puse de-a dreptul pe scîndura împuțită a mesei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că-i făcuseră de râs călcând rânduielile pe acolo. Se petrecea toată noaptea, deci era nevoie de lumină. Dar satul zăcea În beznă, cum v-am spus, din rațiuni superioare de politică economică a satului. Atunci a vorbit cu câțiva tractoriști, combinieri și șoferi de camioane; ăia au furat de prin parcurile de utilaje baterii de mașini și i le-au vândut pe prețuri de nimic ori pe băutură. Le-a pus Într-o cotigă pe două roți - și ele furate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de frânghie. I-am făcut un lanț meșteșugit și am Întărit nodul cu sârmă de balot. În loc de săpun, cum am auzit că-i obiceiul, am folosit pentru ungere o mână din vaselina căpătată În urmă cu o săptămână de la un tractorist beat contra unei jumătăți de tescovină. Sub laț am pus un scăunel cu trei picioare - nou și el, ca și frânghia - cioplit de tatăl lui Lică, prietenul meu din copilărie, mort În apa adâncă a Gropanului de la Dunăre. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu care bea toată lumea. Zâmbea Întruna, vorbea tare și răspundea cu vorbe deocheate bărbătușilor ce o agrăiau, făgăduindu-i Împreunări focoase și podoabe bărbătești groase și lungi cât jumătate din cozile sapelor. Apa era puțină și se termina repede pentru că tractoristul care pleca la fermă cu țiganca după apă de băut nu umplea niciodată butea cum trebuie, ca să-și dea cât mai multe prilejuri Într-o zi să facă drumul acela. În fiecare dintre călătorii, se lăuda el, Își făcea timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drumul acela. În fiecare dintre călătorii, se lăuda el, Își făcea timp s-o călărească Îndelung și istovitor pe nărăvașă, care cu greu se lăsa potolită și care iute Își revenea din sfârșeala de după Împreunare. De câte ori se Întorcea cu butea, tractoristul avea grijă să le vestească de departe, prin semne, celorlalți că Încă o dată se dovedise bărbat și domolise, chiar și vremelnic, pornirile de iapă nărăvașă și-n călduri ale apăresei: Își proptea palma pe prohab și-l mângâia cu porcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
volan. „Stinge repede luminile!” Însă acela, asurzit de zgomotul de porc târât spre locul de tăiere pe care-l scotea motorul Încins, nu auzi nimic. Albinele se repeziseră spre faruri și spre cabina luminată. Motorul Încetă să se tânguie, iar tractoristul se azvârli de pe scaunul său și o luă la goană printre copaci, tăvălindu-se din când În când prin iarba Înaltă, ridicându-se apoi și Începându-și din nou fuga disperată. Directorul se năpusti după el. Bâjbâi prin buruieni destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mânăstire de maici, iar râsul neîncetat al copilului furat de tremurătoarea apă urma să-și Înceteze răsunetul, alungat de bolovanii uscați ce bocăneau În capacul sicriului. Cu mult Înainte, Însă, de sărăcăcioasa Îngropare, pe când țiganca jelea cu fruntea În țărână, tractoristul care se fălea că se suia pe ea la fiecare drum pentru apă de băut nu știuse ce și cum să facă atunci când o văzuse prăvălită. Ca să nu pară atins de slăbiciune, spusese cumva cu o veselie miloasă: „Se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum să facă atunci când o văzuse prăvălită. Ca să nu pară atins de slăbiciune, spusese cumva cu o veselie miloasă: „Se duse și asta dracului pomană...”. Această Întâmplare - al cărei miez viu era copilul topit În Apa Morților și În care tractoristul căzuse mai mult sau mai puțin din nimereală - era Înfășurată ca Într-o gogoașă de mătase de o țesătură deasă de oameni și lucruri. Ce putu vedea omul, plimbându-și privirea pe pereții rotunzi ai gogoșii, fu propriul său testicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
derutată...Îmi face semn să intru... Oare singură aș fi intrat? Inima îmi bate puternic...numărând clipele scurse. E primul meu contact cu ceilalți colegi... Apariția mea pare să trezească din starea de letargie un bărbat cu chip tras de tractorist... E director... Îmi spune el cu limba împleticită și cu chipul răvășit... În încăpere miroase puternic a alcool și fumul de țigară e așa dens, încât cei trei bărbați dinăuntru par zei surprinși în timpul unui ritual religios... Îmi vine să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
când printr-o hotărâre de partid și de stat, a obligat ca Școala metalurgică să se unifice cu Școala profesională de mecanici agricoli din Huși, obligându-ne să mai facem un an în meseria de mecanic agricol, altfel spus, de tractorist. Dacă am fi refuzat, familia trebuia să plătească despăgubiri pentru cei aproape doi ani de școlarizare. Adio, deci, meseria de lăcătuș mecanic. În vacanța de vară a anului 1955, cei care proveneam de la școala metalurgică, am fost obligați să facem
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
anului 1955, cei care proveneam de la școala metalurgică, am fost obligați să facem practică pe la brigăzi de tractoare ca să învățăm noua meserie. Știu că am fost repartizat la o brigadă de tractoare în localitatea Gura Albești, în apropiere de Crasna. Tractoristul la care am fost repartizat, după ce m-a instruit un pic, mi-a dat pe mână un tractor tip IAR. Am învățat să pornesc motorul și să ar miriștea. Când am început anul al treilea, după vreo două săptămâni am
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
rând de schimburi și un prosop. La brigadă locuiam într-un vagon special construit pentru brigăzile de tractoare. Avea opt paturi în care stăteam și câte zece persoane. Eu cu colegul meu împărțeam același pat. Am fost repartizat la un tractorist care lucra pe un tractor tot IAR. Ai să mă întrebi dacă îmi plăcea noua meserie și pot să-ți răspund „NU”! Aici nu aveam hrană suficientă și ca să nu ne fie foame coceam la foc, afară, știuleți de porumb
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
meserie și pot să-ți răspund „NU”! Aici nu aveam hrană suficientă și ca să nu ne fie foame coceam la foc, afară, știuleți de porumb care nu erau uscați bine sau coceam grăunțe de porumb în ceaun și făceam floricele. Tractoriștii, în majoritate, erau de prin zonă și, uneori, se duceau seara acasă, dându-ne din porția lor de mâncare. Aveam aproape o lună și ceva de când îmi desăvârșeam meseria de tractorist. Pe la jumătatea lunii noiembrie, la un sfârșit de săptămână
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
coceam grăunțe de porumb în ceaun și făceam floricele. Tractoriștii, în majoritate, erau de prin zonă și, uneori, se duceau seara acasă, dându-ne din porția lor de mâncare. Aveam aproape o lună și ceva de când îmi desăvârșeam meseria de tractorist. Pe la jumătatea lunii noiembrie, la un sfârșit de săptămână, toți tractoriștii împreună cu șeful de brigadă au plecat pe la casele lor. Eu cu colegul meu am rămas ca de obicei la brigadă. A doua zi era duminică și ne pomenim la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
majoritate, erau de prin zonă și, uneori, se duceau seara acasă, dându-ne din porția lor de mâncare. Aveam aproape o lună și ceva de când îmi desăvârșeam meseria de tractorist. Pe la jumătatea lunii noiembrie, la un sfârșit de săptămână, toți tractoriștii împreună cu șeful de brigadă au plecat pe la casele lor. Eu cu colegul meu am rămas ca de obicei la brigadă. A doua zi era duminică și ne pomenim la vagon cu un bărbat care ne-a spus că este președintele
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
țuică la doi copii care aveau doar 16 ani. Eu am răcit bine de tot și în Bivolari era un spital micuț. M-am internat acolo, stând vreo șapte zile. I-am spus doctorului că nu-mi place meseria de tractorist, că am fost nevoit să mai învăț încă un an de zile, că mama ma dat să ies lăcătuș mecanic și că vreau să plec acasă. Doctorul mi-a spus că sunt foarte răcit și că este nevoit să mă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Să las șantierul și să-l însoțesc, că în viață voi avea nevoie de un act prin care să-mi dovedesc pregătirea profesională, act cu care mi se vor deschide ușile la angajarea mea, chiar dacă nu va fi cea de tractorist. L-am însoțit la Tutova și cu mica mea experiență din practica acumulată în vara și toamna nului 1955, am luat examenul de conducere a tractorului. Apoi, ne-am întors la școală, în Huși, unde am susținut examenul teoretic pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cumpere nu știu ce din piață... Nici vorbă de oră de lucru, de vreo explicație ori de altceva. Și, dacă data viitoare venea vreunul cu câte ceva nerezolvat, dom’ profesor îl lua în focuri: că-i zevzec, că nu-i bun decât de tractorist, că are... asta, cum îi zice... vid în cap și câte și mai câte... degeaba-i spunea bietul elev că a încercat, dar s-a-ncurcat undeva... Profesorul, furios, îl și lua la bătaie. Știți dumneavoastră ce are pe spinare
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cameră cu un coleg, tot care i-a dat restrictivă, și vorbeam între noi, în cameră. Dar n-am strigat la ei. Era unul dintre ei care, înainte să fie polițist, fu la tractoare. Și noi râdeam de el: „Ăștia, tractoriștii, ce ne face!“. Și ne-a auzit la ușă și ne-a făcut raport la izolare. Dar nu am strigat la el, nu l-am jignit cu nimic. Era chiar în noaptea de revelion. Alături la noi, era un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la el, nu l-am jignit cu nimic. Era chiar în noaptea de revelion. Alături la noi, era un om izolat; nu făcuse absolut nimic, atâta că-l găsise beat. Cu vreo două zile înainte. Și în noaptea de revelion tractoristul intra să ne dea bătaie. Și el a desfăcut patul, l-a pus pe ușă și i-am spus, am strigat la el: „Dacă intră peste tine, te rupe cu bătaia“. Am spart chiuveta. Dacă m-ar fi prins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
deja cădeau boabele din spice, oricât de mult le-am fi mestecat, nu mai erau bune pe post de ciungă, erau uscate ca rumegușul, Puiu mi-a și spus că în curând o să-nceapă secerișul, el știa, pentru că taică-su, tractorist la colectivă, i-a spus că s-a cerut deja motorină pentru seceriș, s-a și primit, așa că secerișul putea să înceapă oricând. Ajunseserăm aproape de postul de observație din care frații Frunză își făcuseră cartier general, eram destul de obosiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lui Nicolae Ceaușescu cu lucrătorii din Ministerul de Interne. Au fost ținuți ai lui Brandabulea mai bine de trei săptămâni în arestul miliției. În cele din urmă, Girevengu s-a lăsat lămurit că Mantinela se încurcase, de fapt, cu un tractorist neidentificat, din echipa celor care transportau porumbul de pe tarla în acele zile. I se mai oferise o variantă: pocinogul l-ar fi făcut un deținut, puțopalmistul Fane Lanolină, care reușise să fugă chiar în acea zi din lotul de pușcăriași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din pădurea Obancea, aduși la cules de porumb în Șoptireanca. Girevengu a refuzat cu fermitatea această variantă. Oricât de păcătoasă în neștiința ei curioasă ar fi fost Mantinela, nu se putea accepta aventura ei cu un pușcăriaș. A fost acceptat tractoristul. În fond, era și el om al muncii și, la o adică, aducea un ban sigur în casă. A și intervenit Goncea, promițându-i tatălui rușinat că, dacă nu mai are nici o pretenție, vor interveni ei să-l scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dumnezeule sfânt! Ce sălbăticie. Cine sunt? — Niște garimpeiros... Au invadat teritoriul yubani. Veți avea aceeași soartă dacă nu plecați de pe aceste pământuri. Trei dintre bărbați se îndepărtaseră câțiva metri și vomitau; ceilalți se strânseră instinctiv, înspăimântați: — Sunt aproape? întrebă un tractorist. — Nu vă temeți. Vor doar să plecați. — Păi, eu plec! spuse unul dintre cei ce încetaseră să mai vomite. Cred și eu că plec! Și chiar în clipa asta. Nu merită treizeci de pesos pe zi, ca s-o sfârșești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]