1,183 matches
-
atât de mult, că n-a creat nici măcar una de acest gen” (Pascal, 1904, t. XIII, p. 216). Ambii filosofi concep „universalitatea” doar Între frontierele unui stat. Bineînțeles, Revoluția va da criticilor la adresa drepturilor omului forma cea mai radicală. Pamfletele tradiționaliste Împotriva proiectului revoluționar se situează pe linia celebrei observații a lui Joseph de Maistre: „Constituția din 1795, la fel ca și predecesoarele ei, este făcută pentru om. Or, pe lumea aceasta nu există nici un om. De-a lungul vieții, am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cititorilor și rubricile „Duh și slovă” și „Pagina literară”. În numărul 218, este anunțată lansarea suplimentului literar „Basarabia literară”. După acest număr, „Pagina literară” din cotidian a fost suspendată, menținându-se doar rubrica „Duh și slovă”, cu o orientare net tradiționalistă. B. a beneficiat de numeroase colaborări ale unor personalități literare din întreaga țară. Poeziile publicate în ziar au fost semnate cel mai adesea de Octav Sargețiu, I. Buzdugan, O. Crușevan, Al. Negură, Sergiu Matei Nica, Ioachim Fuiagă, Al. Bardier. La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285663_a_286992]
-
articolul a provocat reacții polemice vehemente, care au condus la moderarea poziției lui T. Publicistul formulează și idei din câmpul teoriei și criticii literare. După el, caracteristica scriitorilor transilvăneni ar sta într-o dramatică dualitate spirituală: tensiunea dintre impulsul autohton tradiționalist („static”) și cel european („faustic”, „heraclitic”), ilustrată exemplar de creația lui Octavian Goga. Din inițiativa lui, în 1910 „Luceafărul” realizează o amplă anchetă privitoare la poporanism, în cadrul căreia se înscrie și răsunătorul său articol despre cele două culturi. Comentariile critice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
despre expozițiile „Tinerimea artistică” și „Arta română”, el semnalează „o seamă de talente menite să facă școală publicului încă nedeprins cu arta nouă și oarecum abstractă”. Pictorii remarcați pentru curajul de a prezenta „lucrări cu totul ieșite din cadrul banal și tradiționalist” sunt Nicolae Tonitza, Ion Theodorescu-Sion, Camil Ressu, Theodor Pallady, Marius Bunescu, Francisc Șirato, Dimitrie Ghiață ș.a. Tot aici Dan Botha, viitorul poet Dan Botta, acum elev și bibliotecar al Societății, debutează în 1923 cu sonetul Clopotul sfărâmat, traducere din Charles
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289127_a_290456]
-
modernității le completăm cu altele două, sub tilul de mai sus al părții a doua. Vom urmări argumentele filosofilor din patru școli occidentale privitoare la formele de manifestare a tradiției în viețile oamenilor. Câțiva filosofi adepți ai hermeneuticii, doi filosofi tradiționaliști, vreo trei filosofi analitici și ultimul pe care l-am numi "comunitarist" dacă nu ar fi negațiile apartenenței sale la acest curent etic opus liberalismului moral. Menținem și aici interesul pentru eforturile de readucere a Estului în relații culturale cât
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și mai mult îngrijorarea față de posibila extindere a suferințelor praghezilor și altor cehoslovaci asupra românilor. O dovadă a intențiilor de luptă a fost că, tot atunci, s-au organizat forțele paramilitare "Gărzi patriotice", iar 2-3 ani mai târziu, ideologiei protocronismului tradiționalist i s-a suprapus un naționalism ce actualiza fondul traco-getic al românilor, sfidând nu numai internaționalismul proletar postulat în Manifestul Comunist marxist din anul 1848, dar și mai vechea ideologie latinistă. Așa că tradiționalismul anilor '60 de la noi a fost nu
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
relațiilor tradiționalismului cu modernismul românesc la deceniul al treilea din secolul al XX-lea, dar stabilea că pașoptismul, junimismul, sămănătorimul și poporanismul erau "potrivnice înnoirii organismului românesc prin industrializare", susținând "tradiția neclintită". (13b, pp. 306-307) Autorul desemna prin conceptul de tradiționaliști personalitățile și orientările din țara noastră, care aspirau spre menținerea sau continuitatea legatului transmis de înaintași. Cu acest termen se exprimau atât "latențele permanente", cât și "factorul cenzurativ absolut necesar al procesului evolutiv". Ornea prelua propunerea lui Ion Pillat (1891-1945
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
acte evolutive, optând decis pentru menținerea structurilor existente, condamnând efortul industrial, blamând democratismul de tip parlamentar și extaziind iraționalismul". (13 b, pp. 26-27) Publicațiile cu scriitorii-suporteri și publicul cititor au fost și ele privite în raport cu tradiționaliștii cam așa: de orientare tradiționalistă fermă, de formulă anticonservatoare și antitradiționale, cu poziții mediane între tradiționalism și înnoire, filoindustrialism, înfruntare între patriarhalism și modernizare, "europenism" și tradiționalism la tânăra generație de intelectuali postbelici și altele. Z. Ornea a readus în atenția generațiilor optzeciste scriitori reprezentativi
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Z. Ornea a readus în atenția generațiilor optzeciste scriitori reprezentativi pentru literatura română contemporană. Eugen Lovinescu ca "avanpost al militantismului antitradiționalist și al modernizării structurilor românești; negarea constituenților orientali (traco-dacici) și absolutizarea celor latini". Ion Pillat cu "opinia sa moderat tradiționalistă, scriind despre stilul original al tradiționalismului românesc". Lucian Blaga "și poziția sa particulară în chestiunea specificului național. Etnic și estetic sau condamnarea tradiționalismului rău înțeles; susținerea unui tradiționalism modern, adversar al sămănătorismului. Negarea paseismului patriarhal și modernismul tradiționalist". Tudor Arghezi
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sa moderat tradiționalistă, scriind despre stilul original al tradiționalismului românesc". Lucian Blaga "și poziția sa particulară în chestiunea specificului național. Etnic și estetic sau condamnarea tradiționalismului rău înțeles; susținerea unui tradiționalism modern, adversar al sămănătorismului. Negarea paseismului patriarhal și modernismul tradiționalist". Tudor Arghezi, susținător de "sinteză între tradiționalitate și modernitate". Sună bine în atmosfera actuală a țării afectată de goana după bani și averi însușite fraudulos observația lui Ornea că, la fiecare două-trei decenii, la noi s-au repus, prin discuții
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mondiale, toate puterile, mari și mici, au știut doar să folosească carnea de tun și resursele petroliere și minerale ale acestor țări. Din 2007, Bulgaria și România au devenit "oaia neagră" între cele 27 de țări membre UE. Dacă pecetea "tradiționalistă" a lor este un motiv, atunci să o evocăm mai îndeaproape. În 1929, revista franceză Voile d'Isis, la care colabora și R. Guénon, publica studii despre tradiții și mișcări spirituale vechi și moderne. Ca urmare, din 1936 revista și-
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Atât noul titlu al revistei, cât și ideile susținute de Guénon îndreptățesc acordarea denumirii de "tradiționaliști" celor menționați mai sus și altor numeroși adepți amintiți în alte locuri din carte. De altfel, astăzi se recunoaște că Guénon a inițiat "Școala tradiționalistă" în filosofia vest-europeană. Redăm câțiva termeni propuși de Guénon pentru definirea tradiționalismului. El trimitea mereu la contrarii ca "solidificare și disoluție", "deviere și subversiune", "suprauman și uman", "sacru și profan", "cantitate spațială și spațiu calificat", "uniformitatea împotriva unității", "meserii vechi
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
istoricismul și, în special, "filosofii istoriei", în contextul lor antropologic care, am încercat s-o demonstrăm, îi întemeiază înțelegerea. Mitul este postamentul antropologic pe care se înalță semnificația istorică". (16, p. 87) Iar specialiștilor științelor religioase el le recomanda programul tradiționalistului conte Joseph de Maistre (1753-1821) privind exemplaritatea "mitologiei creștine". "Maistre face apel la cele mai puțin "istoricizabile" mituri ale creștinismului: la Noe, la Seth, dar și la Rusalii, la această pogorâre a Duhului care îi scapă comput-ului ca și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Schimbarea tradiției nu se poate face decât acceptând tradiția și lucrând în ea până când noile invenții pe care le aduc cei ce împărtășesc tradițiile duc la necesitatea schimbării lor. Așa că omul de știință sau grupul lucrătorilor în științe este simultan "tradiționalist" și "iconoclast". (23, pp. 269-270) Kuhn a identificat numeroase probleme filosofice deschise ale științei: problema adevărului, a perfecționării teoriilor, a unității științelor, a comunicărilor interdisciplinare și altele. Până când nu vom putea răspunde unor probleme ca acestea nu vom ști ce
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de sincronizare a Estului european cu Vestul prin integrările multor țări din Est în cele două instituții, NATO și UE. În alți termeni, modernitatea vestică a început să influențeze tot mai puternic soocietățile estice europene și eurasiatice cu accentele lor tradiționaliste care pot completa armonios modernitatea. Cuvânt de încheiere Sub titlul de mai sus facem sublinierea care să-i permită cititorului satisfacții informaționale stimulative pentru spiritul său. Se vizează atât posibilele consonanțe cititor-autor, cât și diferențele dintre ei care pot naște
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
bine „inventată” pentru scopuri interpretative și, astfel, reconstituită discursiv, încât să releve acea puternică rămânere în urmă a practicilor noastre de modernizare datorită forței inerțiale a tradiției. Altfel spus, nu înaintăm în modernizarea postcomunistă de tip capitalist întrucât suntem iremediabil tradiționaliști, adică desueți în mentalitate și înghețați în trecut. Pe de altă parte, am fi specifici întrucât, în comparație cu modelul ideal al societăților dezvoltate, suntem nu doar rămași în urmă (chiar în mod irecuperabil) ci incapabili de a asimila și construi „modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
acelor schimbări din structura socială generate de multiplicarea actorilor corporatiști și de noile relații pe care ei le induc. Cealaltă sursă de întunecare a orizonturilor de schimbare a ordinii sociale actuale a relațiilor de gen este de tip istoric, adică tradiționalist. Pentru a-i releva modul de constituire, trebuie să ne reîntoarcem iarăși în timp. Evadarea din trecut ar fi posibilă? Când organizarea economică a producției și reproducției s-a desprins de gospodăria familială pentru a consacra corporațiile societății industriale și
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
despre "un conservator de muzeu poetic" capabil de performanțe remarcabile în limitele formulelor însușite cu diligență și cu o dexteritate de netăgăduit. Este epoca definită chiar de Pillat drept una a "devierii" de la matcă printr-un "aport străin". A doua, tradiționalistă, ar fi marcat autentica regăsire de sine, întoarcerea (în tipar sămănătorist, dar mai ales "poporanist") spre peisajul natal și oamenii lui, de unde și ipostaza eului rămas "în paza pridvorului străbun" - cum se spune în poezia inaugurală a volumului din 1923
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
natal și oamenii lui, de unde și ipostaza eului rămas "în paza pridvorului străbun" - cum se spune în poezia inaugurală a volumului din 1923, Pe Argeș în sus și cum o ilustrează mai apoi, în formule strict obediente față de noul program tradiționalist al grupării "Gândirea", cărți precum Satul meu (1925) și Biserica de altădată (1926). În fine, o ultimă perioadă, situată sub emblemă neoclasică, aplicabilă scrierilor din anii '30 ale poetului. Dincolo de aceste secționări ca și unanim acceptate, e la fel de adevărat că
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
repartizată de interpret, cam prea strict, și între spațiul vizionar marcat de peisajul de la Florica și cel al Miorcanilor. Sub semnul acestui conflict dintre doctrină și imaginație este așezat comentariul la volumul Satul meu (1925), în care primează, evident, programul tradiționalist ce privilegiază emfatic discursul "statorniciei", în contrast cu "discreția" acvaticului "penitent". Solidar cu interpretările celei mai mari părți a criticii românești precedente, Al. Cistelecan reargumentează concluziile nu foarte favorabile privind acest volum conformist, în care, rămas la "cartografierea suprafeței", poetul construiește stereotip
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
voci care au cerut ca rămășițele sale pământești să fie îngropate în mormântul pregătit pentru el la Verdun. În zilele noastre, în Franța, cuvântul "pétainisme" definește ideologia autoritaristă și reacționară, care este animată de nostalgia pentru o societate rurală, agricolă, tradiționalistă și catolică.
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
Bătrânul Trifon a venit din patria lui, România, În 1910, la vârsta de douăzeci și cinci de ani și s-a răsădit În Grădina Maicii Domnului, sus În vârful Kapsalei, la bătrânul Mihail. Starețul lui, bătrânul Mihail, a fost foarte evlavios și tradiționalist. Semăna putem spune cu stareții cei de demult. Trăia foarte aspru și prea puținele lucruri necesare Întreținerii sale și le economisea din simplul lui lucru de mână, căci făcea linguri. Când cineva Îi dădea vreo binecuvântare o primea, dar dădea
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
ei sofisticate privind creșterea și patologia plantelor, analiza nutriției plantelor sau analiza solurilor și cu virtuozitatea ei tehnică, i se datorează crearea unui fond de cunoștințe tehnice folosite deja acum, Într-o formă sau alta, chiar și de cei mai tradiționaliști cultivatori. Scopul meu este mai degrabă acela de a arăta În ce mod pretențiile sale imperialiste - incapacitatea de a recunoaște sau asimila cunoștințe create În afara propriei paradigme i-au limitat drastic utilitatea pentru mulți agricultori. Tipuri de simplificare agricolă Agricultura
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
aplicării Îngrășămintelor și așa mai departe), producția este grav afectată. În decurs de câțiva ani, noile genotipuri „devin incapabile să producă chiar și cantități mici”. În practică, Însă, cea mai mare parte a agricultorilor din Anzi nici nu sunt pur tradiționaliști, nici nu urmează orbește principiile dictate de specialiști. În schimb, ei creează combinații unice de strategii, care reflectă scopurile, resursele și condițiile locale. Atunci când noul soi de cartof pare să corespundă obiectivelor lor, este posibil să Îl planteze, dar l-
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
New Lanark, deși, la nivel local, nu național: „Fiecare generație și fiecare administrație va vedea desfășurându-se Înaintea sa o coală albă, plină de posibilități. Dacă, din Întâmplare, această tabula rasa a fost mâzgălită cu Înscrisurile iraționale ale unor strămoși tradiționaliști, atunci prima sarcină a raționalistului trebuie să fie acea de a le șterge complet”. Cred că ceea ce neglijează conservatorii ca Oakeshott este faptul că modernismul extrem reprezintă o atracție firească pentru o elită intelectuală și pentru un popor care s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]