436 matches
-
-nsângerat calea / Izvorul suspina strângând în brațe valea / Și stelele plângeau îndoliate”. Volumul Dar de nuntă, apărut tot atunci (1944), excelează prin seria pastelurilor în care autorul nu contenește să aducă imnuri naturii. Se conturează astfel imaginea unui poet neoclasic, tradiționalist robust, adept al clarității, virtuoz al metaforei care nu își pierde din strălucire cu toată frecventa ei întrebuințare. După o tăcere de aproape două decenii, Z. scoate placheta Amfora de lut (1965). Părându-le unora „ultraapologetică”, prefața lui Tudor Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
sărbătoarea recâștiga teren prin happening-uri și uriașe festivaluri rock și pop: în 1969, Woodstock a reunit pentru trei zile 500.000 de persoane. În Franța, Mai 1968 a redat titlurile de noblețe ideii de sărbătoare liberă și spontană. Din tradiționalist cum era, sistemul de referință festiv se impune ca un ideal protestatar sau „transpolitic” însuflețit de refuzul ordinii stabilite și de dorința de „a schimba viața”. Mai târziu, în toiul revendicărilor regionaliste și al reabilitării „rădăcinilor”, sărbătorile religioase, tradiționale și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
post-comuniste pare comparabil cu spațiul politic din Occident. Sistemele politice occidentale și post-comuniste ar fi structurate în jurul a două dimensiuni: cea socio-economică (economie capitalistă vs. intervenția statului sau economiști liberali vs. populiști economici) și dimensiunea conservatorismului liberal (liberali seculari vs. tradiționaliști religioși)9. Datele empirice ale spațiului politic lituanian infirmă această teză și, mai ales, programele partidelor lituaniene 10. Figura 1. Poziția partidelor pe axa economică stânga-dreapta (1992-2000) Pozițiile partidelor pe axa economică stânga-dreapta11 în 1992-2000 sunt prezentate în figura 1
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
patrulea clivaj se structurează în jurul opoziției între laic și religios. În sfârșit, al cincilea clivaj înnoiește și presupune o distincție între partidele autoritare și cele democrate. În plus, De Waele propune un clivaj potrivit unei structuri originale de conflict între tradiționaliști și occidentaliști (inspirată de Gyorgy Markus). Pentru primii, occidentalizarea și europenizarea țărilor amenință identitatea și funcționarea acestora presupune o modernizare politică și economică, o europenizare a sistemelor politice 22. În cadrul acestei structurări de cinci clivaje plus un clivaj potențial, este
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
1989, a partidelor politice principale și promptitudinea lor în elaborarea și punerea în aplicare a unor programe de reforme economice, politice și sociale coerente, reușite și continui. Clivajul principal în Ungaria se va exprima mai mult într-o opoziție între tradiționaliști și modernizatori decât între foștii comuniști și anticomuniști. Astfel, vechii comuniști maghiari sunt de asemenea cei care țin un discurs modernizator 8. În Polonia, acest clivaj este puternic, dar funcționează de asemenea alte clivaje. Problemele legate de raportul cu Biserica
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
unele momente istorice, adversitățile de mentalitate vor rămâne întotdeauna fierbinți. Sigur, când conflictele s-au grefat pe mari schimbări de paradigmă culturală, de cotitură spirituală, ele au rămas celebre în istorie. Azi, sunt celebre polemicile dintre clasici și moderni, dintre tradiționaliștii picturii și impresionismului lui Manet, dintre pudicii și autenciștii noștri interbelici. Asemenea dispute au marcat nu doar simple răfuieli între generații, ci veritabile confruntări între două feluri de a vedea lumea. Conflictul înseamnă în aceste cazuri un Zeipunkt, cum spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
-i pocni! Și tu, în sărăcia ta ecologică, visezi ca vaca lui Esenin pășuni europene mănoase, în loc să-ți faci diguri ca să nu te ia apa la vale. Nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă iau la harță cu tradiționaliștii, care susțin că, în perioada interbelică, aveam brendul nostru. Care să fi fost acela? Pentru cine a uitat sau n-a știut, să le spunem că în 1939, România a participat în S.U.A. la un festival, alături de alții, unde fiecare
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
La al treilea vorbitor din partea gazdelor, discuția e „deturnată” și asistăm în continuare la un foarte dur schimb de replici pe subiecte mai vechi, de viață literară petersburgheză, care, constat, își „așteptau rezolvarea” cu acest prilej. Se conturează două tabere: „tradiționaliștii” și „experimentaliștii”. Primii apară tradiția și „valorile emblematice ale spiritului rus”, ceilalți pledează pentru o mai mare deschidere către modelele europene. „Tradiționaliștii” sunt comuniști sau nostalgici camuflați în ortodoxiști, iar „experimentaliștii” s-au „vândut” Occidentului, nu au nimic cu viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mixte între longobarzi și romani, să acorde libertatea, așa cum învățasem de la venețianul Anafesto, oricărui sclav care s-ar fi remarcat printr-un meșteșug sau să fie răscumpărat. Firește, toate aceste reforme au stârnit la Pavia proteste, în special în rândul tradiționaliștilor. Dar tot la Pavia exista o problemă mult mai serioasă decât înrâurirea mea asupra ducelui de Brescia: regele se simțea din ce în ce mai rău. Durerile de stomac se întețiseră, junghiuri care, după perioade de constipație, îi provocau dizenterii puternice. Suferea și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
modelul maiorescian, nu înainte de a întreprinde el însuși o amplă reconstrucție/reactualizare a proiectului cultural inițiat de mentorul junimist. Altfel spus, urmărește să substituie decupajele conceptuale anterioare ale proiectului maiorescian - polarizate sub forma opoziției dintre „vechi” și „nou” (conservatori/liberali, tradiționaliști/moderniști, naționaliști/ europeniști etc.) - prin antagonismul dintre „pragmatism” (Maiorescu) și „ideologie” („formele fără fond”). Din unghiul acestui „pragmatism” evaluează Ș. nu numai succesul doctrinei maioresciene, ci și eșecurile „ideologiilor” contemporane. SCRIERI: Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologii în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
Un poet apreciat din această generație este Paavo Haavikko. Dacă poezia a suferit transformări majore după război, nu același lucru se poate spune despre proză, care a urmat două direcții: cea a romanului tradiționalist și cea a romanului experimental. Dintre tradiționaliști îi amintim pe Veikko Huovinen și pe Väinö Linna, romanul acestuia din urmă, Tuntematon sotilas ( Soldatul necunoscut), stârnind mari controverse, iar transpunerea cinematografică a acestui roman rămâne și în ziua de astăzi un reper în domeniu. Anii '50 aduc schimbări
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
și Epoca formării idealului artistic), ca și accentul pus pe opera celor patru „stâlpi ai bolții” (Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga), deasupra cărora stă Eminescu, prin care se realizează „unitatea vieții noastre spirituale”. Istoria... este opera unui tradiționalist, în sensul interbelic al cuvântului, pentru care sămănătorismul este cea mai importantă mișcare literară de după (și în prelungirea lui) Eminescu, urmat de curentul de la „Gândirea”. Așadar, Ion Barbu nu va fi decât un poet „obscur, căutat, recurgând la simple înșirări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
naturalul a reprezentat dintotdeauna dorința beneficiarilor puterii, indiferent cine erau aceștia; dacă ne referim la vechii greci, sofiștii și-au dezvoltat argumentele pro sau contra tipului de cetate existent sub semnul a două concepte: physis și nomos: Adepții physis-ului erau tradiționaliști, aristocrați. Pentru ei, cetatea era așezată ca natura și cu natura, controlul ei scăpând omului. Și așezarea era făcută să fie aristocratică (to aristokratikon). În schimb, adepții nomos-ului erau pentru ideea de lege umană, în înțeles de convenție. Cetatea este
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
scos-o însă din lumea activă a sportului, îndrumînd-o spre consolarea timpurie cu rolul de mamă și soție. Liberalismul cuplului Berglund pare generat și de un recul psihanalitic. Amîndoi provin din familii conservatoare Walter din imigranți la a doua generație, tradiționaliști și ușor rudimentari, Patty din republicani bogați, destul de obtuzi și, mai ales, neprincipiali (trec, de pildă, cu seninătate peste violarea fiicei lor la o petrecere, întrucît agresorul este progenitura unui superior pe linie politică și financiară!). În mod curios totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lui Das Glaperlenspiel ni-l prezintă pe protagonist din copilărie pînă la maturitate parcurgînd, obedient, toate treptele din ierarhia Ordinului, inclusiv poziția supremă de "maestru al jocului". Virtuțile sale inte lectuale și morale sînt indubitabile, întreaga comunitate castaliană (scindată între "tradiționaliști", precum Jacobus, și "inovatori", precum maestrul muzician, protectorul lui Knecht) acceptîndu-l ca magister ludi. Problema, ca la Siddharta și Haller, vine dinspre Joseph care, se pare, nu poate avea credința puternică, a unui Jacobus de pildă, în infaibilitatea Castaliei și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a burgheziei, "este cea mai bună dovadă că ea a fost o creație artificială a capitalismului apusean. Scrierile mele anterioare sunt toate fondate pe această convingere: adevărata burghezie n-a existat la noi". Să mai spun că, aici, vorbește vechiul tradiționalist antiliberalist și potrivnic capitalismului? În realitate, într-un veac de dezvoltare, burghezia românească și capitalismul românesc au fost o realitate incontestabilă, lovite, acum, de puterea comunistă în chiar centrul lor vital. Nu face el însemnări despre actul naționalizării întreprinderilor industriale
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
românesc n-a favorizat decît invazia capitalului străin. ("Teoreticește, așadar, se pot aduce argumente puternice în favoarea legii votate la 11 iunie 1948"). Dar, i se pare, că, practic, experiența, poate, nu va confirma prevederile socialismului comunist. Sechelele vechilor sale concepții tradiționalist conservatoare și antiliberaliste apar, puternic, atît de tîrziu totuși, la suprafață, în dauna adevărului istoric. Dar, acum la bătrînețea lui înaintată, e pîndit de mari pericole. Cel dintîi e cel al pierderii pensiei sale de vechi și bun profesor. La
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
unul dintre puținele capitole ale literaturii noastre dintre 1930-1950, care a putut fi schițat și discutat fără mari omisiuni de nume sau de probleme, încă înainte de încheierea epocii proletcultiste. S-a întâmplat că o parte dintre suprarealiști, oricum adversari ai tradiționaliștilor interbelici dintre care mulți aveau zgomotoase opțiuni politice de dreapta, au militat sau măcar au publicat în reviste de stânga și au putut fi revendicați de regimul instalat după război ca precursori ai „noii” literaturi. Cea mai suprarealistă performanță de
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
cromatice îndelung studiate, un melancolic și un contemplativ, iar cel de-al doilea un constructivist, un vizionar al ordinii geometrice, un lucid care caută inefabilul, paradoxal, tocmai în exactitate și în rigoare. Ion Popescu- Negreni este, cu alte cuvinte, un tradiționalist mereu proaspăt și permanent disponibil în față provocărilor din lumea tangibilă, în timp ce Vasile Dobrian este un insurgent în spațiul limbajului, un spirit avangardist, o conștiință care pîndește armoniile inalterabile de dincolo de lumea fenomenala. Așadar, cei doi artiști, chiar dacă au străbătut
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
imboldul experimentelor franceze similare). Încă de la primele proze publicate, observăm însă un fapt neașteptat și simptomatic: nuvelele și portretele lui Macedonski evocau, cu imensă nostalgie, o lume arhaică pe cale de dispariție. Atunci cînd devenea prozator, promotorul modernismului se transforma în tradiționalist, într-un laudator temporis acti. Urmașul aristocraților sărăciți se delecta pictînd cu simpatie societatea premodernă, înzestrată - potrivit lui - cu toate virtuțile posibile (ca în ciclul de portrete Năluci din vechime, compuse în jurul anului 1880). E de observat la Macedonski o largă
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
imboldul experimentelor franceze similare). încă de la primele proze publicate, observăm însă un fapt neașteptat și simptomatic: nuvelele și portretele lui Macedonski evocau, cu imensă nostalgie, o lume arhaică pe cale de dispariție. Atunci cînd devenea prozator, promotorul modernismului se transforma în tradiționalist, într-un laudator temporis acti. Urmașul aristocraților sărăciți se delecta pictînd cu simpatie societatea premodernă, înzestrată - potrivit lui - cu toate virtuțile posibile (ca în ciclul de portrete Năluci din vechime, compuse în jurul anului 1880). E de observat la Macedonski o largă
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Beckett, adică intelectuali francezi de stînga... Aici, însă, pe serpentine, alș reușește să iasă din salonul unde se simte secure, să contenească ambivalența dintre un cosmopolit radical care beștelește cultura înghețată a înălțimilor artificiale și elitistul care face reverențe conservatorismului tradiționalist; să fie el însuși, cu scăderi (fraza de mai sus cuprinde trei ocurențe ale semnului de punctuație "două puncte"), cu adevăratele afinități afișate (Roland Barthes în primul rînd, autorul Mitologiilor, sau Beckett, autorul "ultimei literaturi") și cu strălucirea ratării care
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
este premisa unui important studiu dedicat de filozoful Ian Hacking evoluției principalelor metode și formule de gîndire din postmodernism. The Social Construction of What (A cui construcție socială) este cartea unui filozof cu portfoliu impresionant, cu reputație solidă atît între tradiționaliști cît și în rîndul radicalilor. Impactul ei, prin urmare, nu poate fi neglijat. Hacking nu declară, emfatic, postmodernismul drept impostură, cum au făcut-o Sokal și Bricmont, nici nu-l comentează răutăcios, precum Christopher Norris, hibele pe care le-a
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
adevăr, o concepție mistico-romantică despre poezie, dar poezia sa este prea puțin mistico-romantică. Se hrănește din această nostalgie, însă e scrisă cu alte instrumente poetice și într-un alt stil (așa cum există, de pildă, poeți ai tradiției fără a fi tradiționaliști). Registrul neguros, oracular sau metaforizant abia pâlpâie în câteva poeme selectate din primele două volume. Într-un alt timp, într-o altă vârstă poetică (în loc de prefață) este emblematic pentru écart-ul între idealitate și contingent, între ce ar fi poezia și
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
Brust!), situând insul, cu vorbele lui Arghezi, între înger și măgar. Așa cum unii dorm pe o parte, iar alții pe cealaltă, și în politică a fi de dreapta sau de stânga ține de factori imponderabili. în mare, sunt de dreapta tradiționaliștii, din cetele adoratorilor trecutului mirifico-edenic, cei legați de țara profundă, dinafara timpului, totuși cândva înzestrată cu admirabile rânduieli, de o organicitate astăzi pierdută. Sunt de dreapta, dar ceva mai sus, cei ce-l consideră pe individ factor determinant al istoriei
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]