11,040 matches
-
niște haine măsura 48, împrumutate de la o vecină, și pantofi cu tocuri de 20 cm (pe care nu știu să merg), pornesc spre birou. Pe cu totul alt drum decât de obicei, ca să nu dau de bănuit. Sunt într-un tramvai, prin Drumul Taberei, când mi se pare că zăresc un bliț de paparazzi. Mă trântesc pe burtă, sub o banchetă, și stau acolo două stații, până trece pericolul. Ora 10.00: Mă întorc acasă, să mă schimb, pentru că, în mod
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
în bărbat. Îmi lipesc mustăți și perciuni și îmi pun niște ochelari-funduri de sifon. Înainte să ies pe ușă, îmi dau seama că se impune să-mi scot un dinte. Îl scot. Ora 10.10: Mă urc din nou în tramvai. Ora 10.11: Mă dau repede jos, înainte să închidă ușile. La derută. Ora 14.00: După o ocolire prin Ploiești și 24 de mijloace de transport, dintre care o căruță, o tricicletă și niște scări rulante, ajung la redacție
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
traficul. Când am plecat, știam că va fi nevoie să închiriez o mașină și mi-era puțin teamă. Traumatizată fiind de animalul român care taie cu nesimțire inclusiv fața salvării, te hărțuiește, îți dă flash-uri, merge pe linia de tramvai/refugiul de tramvai/trotuar/contrasens/sârmele de telegraf/ și, ca să te pedepească pentru respectarea vitezei legale (cu care l-ai ținut pe el din treabă), te depășește și îți frânează în față, aveam o mare rezervă vizavi de ideea de
Viv la Frans! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21227_a_22552]
-
plecat, știam că va fi nevoie să închiriez o mașină și mi-era puțin teamă. Traumatizată fiind de animalul român care taie cu nesimțire inclusiv fața salvării, te hărțuiește, îți dă flash-uri, merge pe linia de tramvai/refugiul de tramvai/trotuar/contrasens/sârmele de telegraf/ și, ca să te pedepească pentru respectarea vitezei legale (cu care l-ai ținut pe el din treabă), te depășește și îți frânează în față, aveam o mare rezervă vizavi de ideea de a conduce în
Viv la Frans! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21227_a_22552]
-
să se joace. “Păi, când?”, zice făcând ochii mari, a mirare. “De la 14 la 18 am școală, seara învăț, iar dimineața îmi fac temele și mă duc la Palat”. De dus, se duce singurică, fiindcă mama e la lucru. Ia tramvaie, autobuze și se duce. În seara în care am cunoscut-o avea de cântat la TVR și la un spectacol organizat de BCR. A doua zi dimineață, iar avea de mers la TVR. Peste câteva zile, iar un spectacol. Exact
Lumea ca un cântec by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21305_a_22630]
-
viața într-o zi de lucru. Se păstrează. Nu-i întreba pentru ce. Nu merită deranjul. E o formă blândă de criogenie. Ai văzut ce frumos știu să rânjească? Deschide ochii. În autobuze, pe stradă, în mașini, în metrou, în tramvaie oamenii dorm. Ca niște baloane de săpun care se bucură de schimbarea climatică pentru că le produce puțină dilatație. Acele, unghierele și forfecuțele ar trebui interzise pe toate mijloacele de transport în comun. Dacă umbli cu obiecte ascuțite la tine, așteptă
Baloane de săpun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82359_a_83684]
-
surprindă, dar chiar și strigoii au nume. Pune mâna pe umărul celei care te-a îmbrâncit, privește-o în ochi și întreabă-o, cum a făcut Oana cu o mamușcă accesorizată cu prea multe sacoșe, care se chinuia să prindă tramvaiul și care decoda sufletele din jurul ei ca potențiale obstacole: „Iertați-mă, pot să vă ajut cu ceva?”. Dacă rămâne stană de piatră, cu ochii umezi, cum a făcut mamușca, s-a întâmplat un miracol. Dacă trage aer în piept, e
Baloane de săpun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82359_a_83684]
-
Aur: caută cea mai tare legendă urbană din ’80 până azi. Urbanilor, băgați! de ce a fost real îmi amintesc. cozi la pui, saloane, ouă chiar. cum sună acum toate astea. blocuri în construcție, în care ne jucăm noi. linia de tramvai în construcție- și cum lucrurile mergeau și atunci încet - derselusul nostru pt 2 ani. parcarea dintre 2 cămine cu studenți străini, unde erau aduse rablele. fiecare prichindel avea o străină fără roți. eu un citroen (influențată evident de tată). legende
Cea mai tare legendă urbană din ’80 până azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82696_a_84021]
-
făcut să întârzie la serviciu. El, care n-a întârziat niciodată în aproape douăzeci de ani de carieră! În graba mare, abia pe stradă observă că parcurge un univers complet tăcut. Parcă ar fi fost un pește într-un acvariu. Tramvaiele, mașinile, oamenii, totul făcea parte din acel ocean mut. Se opri în loc și inima începu să-i bată nebunește. Toată lumea știe că lipsa auzului este un mare handicap. Așa știa și el. Cum de i s-a întâmplat tocmai lui
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
și n-ar trebui să te rog mâine seară în steaua vega îmbrăcat cu o haină albă simplă ușoară fără cravată fără să-mi amintesc versuri sau alte lucruri frumoase din naștere simplu pe măsura hainei mele voi coborî din tramvaiul 709 cu o flacără la butonieră cu un pui de șopârlă în palmă să mă poți recunoaște imediat te rog beatrice te rog beatrice te rog la ce oră omenească vei vrea mâine seara în steaua vega S-ar putea
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
despre unica noastră întîlnire la o expoziție de pictură", Dan Laurențiu, clătinîndu-se încă de otrăvurile Evei lăsate în hotel, îmi elogiază pictura, descriind-o pe otrăvitoare. Cvasinaturalist. Ave Eva. Mersul ei în buiestru, de haute couture, printre cei ce așteaptă tramvaiul, îi face brusc invizibili. Nu mai e nimeni în stație, au dispărut cu toții, ginșii ei tratați plesnesc sub colosala presiune a sfidătoarelor fese. Rotundul primordial, anulînd totul în jur. Ea. Instaurîndu-se, o secundă, cu de la sine, împărăteasă a lumii. După
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
ceilalți n-au fost de acord. Albert locuia foarte aproape de Ana-Cristina. Era un șvab blond, ca o prăjină, cu fața ștearsă, purta ochelari. Dar insignifianța chipului ascundea o minte ascuțită și un caracter puternic. Ana-Cristina și Albert au luat același tramvai. Stăteau alături pe bancheta de plastic roșu, tramvaiul circula aproape gol la ora aceea. Albert s-a întunecat deodată, așa cum se înnegurează uneori cerul în zilele de vară cu furtună. Ce e cu tine? l-a iscodit ea, care sesizase
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
foarte aproape de Ana-Cristina. Era un șvab blond, ca o prăjină, cu fața ștearsă, purta ochelari. Dar insignifianța chipului ascundea o minte ascuțită și un caracter puternic. Ana-Cristina și Albert au luat același tramvai. Stăteau alături pe bancheta de plastic roșu, tramvaiul circula aproape gol la ora aceea. Albert s-a întunecat deodată, așa cum se înnegurează uneori cerul în zilele de vară cu furtună. Ce e cu tine? l-a iscodit ea, care sesizase, nici nu era greu, schimbarea de mină. În loc să
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
mulți fac asta. Să scăpăm din căcatul ăsta. Iha, a exclamat ea. Atât. Interjecția asta neclară a fost singurul comentariu. Dar vlăjganul de Albert a înțeles că o convinsese. N-au mai deschis subiectul. Au mers în tăcere. Între timp, tramvaiul începea să se populeze. Orice făptură de genul masculin care urca în tramvai, când dădea cu ochii de Ana-Cristina, avea aceeași reacție: râmînea mut/ nu-și mai putea desprinde privirea/ îi cădea fața. Albert urmărea amuzat spectacolul. Cred că mă
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
Interjecția asta neclară a fost singurul comentariu. Dar vlăjganul de Albert a înțeles că o convinsese. N-au mai deschis subiectul. Au mers în tăcere. Între timp, tramvaiul începea să se populeze. Orice făptură de genul masculin care urca în tramvai, când dădea cu ochii de Ana-Cristina, avea aceeași reacție: râmînea mut/ nu-și mai putea desprinde privirea/ îi cădea fața. Albert urmărea amuzat spectacolul. Cred că mă-njură-n gând toți ăștia, mă văd cu tine și au impresia că
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
pe asemenea bucățică, precis spun ei în gând, a observat Albert cu voce egală, placid. Ana-Cristina l-a apucat de braț, luase fraza lui ca pe un compliment reușit și a răspuns oarecum sibilinic: Poate nu se înșeală. Coborâseră din tramvai, aproape de casă, iar Albert a înțeles ce însemna propoziția scurtă a Anei-Cristina Poate nu se înșeală. Ea i-a cerut s-o însoțească, s-o aștepte să-și facă bagajele. Albert a privit-o contrariat. Ea a găsit de cuviință
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
de Republica și Patria nu reușiseră să le deplaseze pe cele vechi și de toți cunoscute -, povesteau și fabulau cu deliciu, sorbiți din ochi de toată suflarea casei. Un neastâmpăr perfect explicabil se înstăpânea pe familia gata de drum; în tramvai sau troleibuz, îmbrânciți dar fericiți, membrii ei schimbau priviri complice savurând dinainte voluptățile către care tindeau cu toată ființa lor. Apoi, în sala de cinema, ce mai vânzoleală la căutatul și găsitul locurilor (adesea ocupate de intruși: de aici supărări
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
se face din străzi și din cartiere, din oameni și care, cai, cîini: Un cartier aduce aminte de Lucerna, altul pute. Astfaltul, întrerupt de piatra de rîu, continuă un drum de pămînt. Calea Moșilor vărsată în Obor e o lume; tramvaiul electric duce într-altă lume." Neprețuita ușurință cu care antitezele leagă prietenii, la porțile Orientului... Tablouri de album care merge-n picaj, din turnul Colței la obezile căruțelor cu cai, scuturînd pe note retro bulevardul. Un oraș frenetic, care nu
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
sunt maculatură curată, unele pagini mustesc de umor involuntar, par desprinse din comediile lui Caragiale. Iată un fragment dintr-o notă informativă vizându-l pe obiectivul Nelu în care regăsim parfumul mahalalei bucureștene din O noapte furtunoasă. Obiectivul sosește cu tramvaiul 20 la Gara Filaret. La 17.10 intră în restaurantul gării unde servește circa 400 ml. de rom și mâncare, apoi mai servește 1 l. de vin și friptură preparată de bufetieră. În acest timp el a discutat cu responsabilul
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
cu responsabilul CFR, se numește Prună. La ora 19, Nelu pleacă de la restaurant și intră la W.C., iar când iese a fost înconjurat de vreo trei câini care era să-l muște, după care merge în stația Filaret de unde ia tramvaiul 17, clasa a II-a, coboară în stația Piața 1949 și tot în aceiași stație ia tramvaiul 15, clasa I, coboară la stația Buzești alunecând pe scară la coborâre, apoi merge pe jos pe strada Buzești, intrând la numărul 53
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
iar când iese a fost înconjurat de vreo trei câini care era să-l muște, după care merge în stația Filaret de unde ia tramvaiul 17, clasa a II-a, coboară în stația Piața 1949 și tot în aceiași stație ia tramvaiul 15, clasa I, coboară la stația Buzești alunecând pe scară la coborâre, apoi merge pe jos pe strada Buzești, intrând la numărul 53 - debit - de unde cumpără țigări, apoi iese și continuă să meargă pe str. Buzești, B-dul Al. I. Cuza
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
o jumătate de litru de jamaică și un litru de vin nu sunt chiar de colea), a stat la taclale cu domnul Prună, responsabilul restaurantului, a fost la W.C. și era să fie mușcat de câini, a alunecat pe scara tramvaiului și și-a cumpărat țigări. Rațional, nimic din solitara escapadă bahică a lui Nelu nu este în măsură să pună în pericol siguranța națională sau stabilitatea regimului politic și un om conștient de obiectivele urmăririi sale, probabil, nu ar fi
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
mai mult. Dar cunoscând sentința aceasta de mai înainte, înțelegeți că nu vom avea naivitatea și nu vom face copilăria să ne apărăm. Nu ne vom preta la o parodie de justiție, cum s-a pretat guvernul conservator în gheșeftul tramvaielor. Am fi putut chiar să lipsim. Să vă lăsăm să ne condamnați în lipsă. Hotărârea d-voastră ar fi fost aceeași. Dacă am venit totuși, e ca să vă privim râzând în față, ca să vă exasperăm ura și neputința aci, la
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
-se că un val marin care-i înhață pe amândoi și nu peste multă vreme acoperind hula mării o aud pe femeia agitându-se-n rut strigând cuvinte voluptoase ca si cand un înger și-ar prinde aripile în ușă ruginita a tramvaiului Stau în fața acestei păsări ciudate amintindu-mi copilul cel mut pe care mi l-a dăruit cândva femeia aceea lipsită de glas era una din acele stranii femei capabile să zboare că un înger în absență mea peste toate prăvăliile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
puțin pentru acest uriaș, talentat Ceahlău al muzicii lăutărești? Ce e așa de măreț faptul că undeva, pe bulevardul Elisabeta, pe la Cireșica, există stația sub denumirea de Zavaidoc? (Pe timpul când cântă năbădăiosul piteștean în cârciuma la „BERBECU” - prin fața căreia trecea tramvaiul 12 spre Gară de Nord, toți oamenii de atunci nu mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai jos la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]