1,422 matches
-
Metodiu. — Până aici Occident, de-aici încolo pașalâc - spuse turcul cu mândrie. — Mă scuzați, n-am știut - zise Metodiu. Eu sunt moldovean, și știți, la noi nu... — Moldovean?! - spuse uimit ienicerul. Osman, Selim, Zaiafet, ia veniți bre, încoace! Din niște tranșee săpate la umbra pâlcurilor de salcâmi, răsăriră câteva busturi mahmure de turci. Alături de ele apărură și altele, mai tuciurii, cu inel în ureche și cu viori în mâini. Abia acum își dădu seama Metodiu de ce nu-i zărise pe turci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în mâini. Abia acum își dădu seama Metodiu de ce nu-i zărise pe turci și de unde venea muzica. — Ce-i bre? - făcu unul din osmalâi. Uite, bre, un moldovean! - făcu turcul din avangardă. — Și ce vrea, bre? - zise cel din tranșee. Nimic, bre, ce să vrea? Păi atunci hai sictir, bre! - zise supărat osmalâul. Cântă, bre! - îi dădu el o palmă după ceafa unuia cu vioara. Tuciuriul își puse instrumentul sub bărbie, își dezveli dinții ireproșabili într-un surâs luminos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și porni un cântec săltăreț, din care Metodiu nu reținu decât primele două cuvinte: Ozoseip, ozoseip... Episodul 214 A FI TURC — Șezi, oleacă, bre, îi fi ostenit - zise turcul din avangardă, după ce tovarășii săi dispăruseră cu vioriști cu tot în tranșee. Metodiu se așeză în iarba pârlită de soare, având grijă să-și încrucișeze picioarele după modelul asiatic. Turcul observă asta și zâmbi: — Șezi bre, cum vrei, nu-ți fie frică - zise el. Dacă nu te-am omorât când te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
femei, opt pogoane cu tutun, catâri, tată. S-alege praful de toate dacă nu sunt eu acolo. — Nu vă e deloc ușor - spuse Metodiu. — Măcar dacă aș putea să beau, ca ăștia - zise turcul arătând cu mâna peste umăr, spre tranșee, de unde se auzeau lălăiturile tovarășilor săi. Dar nu pot. Sufăr cu... - și-și întinse arătătorul spre stomac. Am primit o săgeată acu un an, la Kosovice, la un jaf, și pân-am smuls-o, până m-am legat, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe ringul de dans. Nu, ăsta-i locul de joacă al diavolului. Ne mai pândește și un alt pericol. Bărbații și băieții noștri au plecat de partea cealaltă a oceanului. Trăiesc ei întru Iisus acolo? Este El cu ei în tranșee? Trăiesc ei o viață curată de creștin? Sunt pierduți pe pământuri unde conducătorii cei nemiloși ne sunt dușmani. Trăiesc într-o lume de carnagiu și măcel care-L face pe Iisus Hristos să verse lacrimi de căință că a populat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
că a fost luat prizonier în bătălia de la Argeș, noiembrie 1916, împreună cu vărul său, tot sublocotenent, din familia Lang și dus într-un lagăr din Germania unde au stat doi ani, până la sfârșitul războiului. Când soldații germani au pătruns în tranșeele românilor - povestea Cocu Boteanu, ajuns colonel - omorau cu patul armei pe toți cei întâlniți în cale. Cocu Boteanu a avut prezență de spirit și a spus: Ovitzir (atât știa din germană), iar germanul i-a răspuns Gut, gut, i-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prin grija colonelului Mihai N. Bădăluță, amândoi foști elevi ai Școlii generale din satul Lunca. 3. 2 Reforma agrarș din 1921. Împroprietșrirea țșranilor din comuna Filipeni înscrisă în programul partidului liberal și anunțată de regele Ferdinand ranilor soldați, chiar în tranșeele de la Mărășești, reforma agrară, nu numai că nu mai putea fi amânată, dar trebuia, în concepția legiuitorilor, să rezolve, într-un mod radical, problema țărănească. în condițiile realizării visului de unitate națională a tuturor românilor, concretizat în ceea ce s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se petrece ca și cum comercianții englezi, francezi și germani și-ar epuiza forțele disputându-și o putere ce deja nu le mai aparține. Cel care condiționează soarta armelor și modelează epoca de după război este petrolul: în vreme ce milioane de oameni mor în tranșee, acordul Picot-Sykes din mai 1916 înțelege să împartă Orientul Apropiat, proprietate a Imperiului Otoman aliat cu Germania, între cele două mari puteri europene; Statele Unite intră în război pentru a putea emite pretenții în momentul împărțirii rezervelor din Orientul Mijlociu. La sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
flăcăi scăpară astfel de vărsarea de sânge și de cerurile albastre. Opt sute de bărbați care pentru unii nici nu au existat și care se trezeau în fiecare dimineață într-un pat cald și în niște brațe adormite, și nu în tranșee mocirloase, pentru a merge să împingă vagonete, și nu cadavre. Ce noroc chior! Șuierul obuzelor, teama, prietenii care gem și mor la douăzeci de metri de tine, agățați în sârma ghimpată, șobolanii rozând cadavrele morților, toate astea erau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
insuportabilul cântec al păsărilor, de parfumul obscen al caprifoiului, liliacului, trandafirilor, sub albastrul cerului, în vântul dulce. Împotrivă își inventase până la urmă un război al lui. Cu ajutorul briciului și al cuțitului și al excrementelor trasase contururile câmpului său de luptă, tranșeelor și infernului său. La rândul lui, își strigase suferința înainte de a-i cădea pradă. Puțea îngrozitor, e drept, dar primarul nu era în fond decât un caracter mărunt, fără inimă și fără măruntaie. Mai puțin decât nimic. În schimb, tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ști niciodată dacă privirea îi strălucea când avea în mână o scrisoare de la Lysia, pe care o deschidea și-o citea. Nu voi ști niciodată dacă le păstra la el, ca pe o armură de dragoste și de hârtie, în tranșee, când urma să fie dat asaltul și toată viața îi trecea deodată prin fața ochilor ca un manej al schimonoselilor. Nu voi ști niciodată dacă nu parcurgea aceste scrisori cu un aer plictisit sau râzând, după care le mototolea și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
scriu pentru a vă da o veste foarte tristă: cu zece zile în urmă, în timpul unui asalt asupra liniilor inamice, caporalul Bastien Francœur a fost împușcat în cap de o rafală inamică. Salvat de ceilalți soldați, a fost adus în tranșee, unde un infirmier nu a putut face altceva decât să constate gravitatea extremă a rănilor sale. Din nefericire, caporalul Francœur a decedat în minutele care au urmat, fără a-și fi recăpătat cunoștința. Pot să vă asigur că a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
le băgasem forțat în teacă, așa că atunci când le-au scos, parcă ar fi avut în mână două seceri, așa erau de îndoite, am râs ca nebunii, spectatorii râdeau și ei, căci era clară făcătura. Nu mai vorbesc de scena din tranșee. Vine nu știu care general în vizită pe câmpul de luptă, Damian spune că mușchetarii sunt dragostea lui și smulge patetic, drept probă a eroismului lor, o flintă pusă într-un fel de snop. Dezastru! Flinta cu pricina era legată, evident, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
părea că praful de pe ea ar fi fost șters de curând. Și chiar dacă făcusem doar de puțină vreme cunoștință cu reședința Lange, era ușor de observat că și covoarele erau foarte rar aspirate, asta dacă erau vreodată. După noroiul din tranșee, un pic de praf și câteva scame pe jos nu mă ofensează pe mine chiar așa. Și cu toate astea, văzusem destule cămine mai curate decât ăsta, chiar și în cele mai sărace părți ale cartierelor Neukölln și Wedding. Tuciuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a cerut pe un ton imperativ încă o țigară. Aplecându-mă, am fluturat o țigară spre ea, pe care mi-o smulse dintre degete. Și-o aprinse singură cu bricheta de pe masă și trase din ea ca un soldat din tranșee. Am urmărit-o cu interes în timp ce se plimba încoace și încolo prin fața mea, imagine întruchipată a îngrijorării părintești. Mi-am luat și eu o țigară și am scos chibriturile din buzunarul de la piept. Hildegard s-a uitat furioasă la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să o mâncați, să știți, zisese ea. N-am fost niciodată o bucătăreasă prea bună. — N-am fost niciodată oaspete la cină, îi replicasem eu și mâncasem aproape tot, nu din politețe, ci pentru că îmi era foame și învățasem în tranșee să nu fiu prea mofturos la mâncare. Acum ea închise dulăpiorul gramofonului și căscă: — Mă duc la culcare, zise. Am dat la o parte cartea pe care o citeam și i-am spus că o să mă culc și eu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
SS-Obersturmbannführer Klein SS-Obersturmbannführer Lasch SS-Unterscharführer Rahn Landbaumeister Bartels Profesor Wilhelm Todt Heil Hitler, Taubert Mai erau multe alte scrisori, dar deja riscasem prea mult stând atâta. În plus, mi-am dat seama că, poate pentru prima dată de când ieșisem din tranșee în 1918, îmi era teamă. 21 Vineri, 4 noiembrie În timp ce mergeam cu mașina de la casa lui Weisthor la Alex, am încercat să găsesc un înțeles lucrurilor pe care le descoperisem. Rolul lui Vogelmann era explicat și, într-o oarecare măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
recruții așteptau ordinul de încorporare ca pe însurătoare, căci serviciul militar era condiția preliminară în aspirația spre împlinire personală și socială. Acum însă, în condiții de razboi, era în firea omului să nu-și dorească să cocheteze cu moartea în tranșee, acolo unde “doamna” cu unealta cositorului e pe teritoriul ei suveran. Și totuși, în inimile acestor flăcăi, bărbăței cu fețele înăsprite de soare și de vântul câmpului pe care-l lucrau cu îndemânarea țăranilor ce timpuriu deveniseră, prinse deja boboc
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
mult avocaturii, pentru ca să revină în aură cântecului, care l-a fascinat întreaga viață. Interpretările sale au dat candoare, sensibilitate, într-un timbru grav, de violoncel, unor melodii care au rămas și vor rămâne neuitate, ca: „Din bătrâni”, „Latinitatea strigă în tranșee”, „Adio, pâine neagră”, „Jurământ la Putna”, „Capul lui Mihai Viteazu”, „A treia pace mondială”, „Lăsați-mă să merg pe bicicletă”... În anul 1983, artistul este distins de Cenaclul Flacăra cu două premii speciale, pentru interpretare și compoziție. A scris, de
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]
-
ani! Acum vor trece strănepoții noștri pe bicicletă!, preciză generalul Eremia Grigorescu, așezat pe marginea sarcofagului din care abia ieșise. Praful fin se împrăștiase de jur împrejurul său ca aură de sfânt. Căpitanul Ignat își reprimă pornirea de care se molipsise în tranșeele ... Citește mai mult Când a aflat după un secol de lâncezeală că urma să aibă vizitatori, s-a bucurat. A ieșit din cavou și-a lustruit cizmele și s-a uitat la bicicleta pe care o capturase de la Johannes von
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
ani! Acum vor trece strănepoții noștri pe bicicletă!, preciză generalul Eremia Grigorescu, așezat pe marginea sarcofagului din care abia ieșise.Praful fin se împrăștiase de jur împrejurul său ca aură de sfânt. Căpitanul Ignat își reprimă pornirea de care se molipsise în tranșeele ... X. GHEORGHE ANDREI NEAGU - TATUAJUL, de Gheorghe Neagu, publicat în Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016. - Cei pentru biserică să se adune în curtea interioară!, tună glasul gardianului șef de-a lungul coridorului. Ușile celulelor erau acum deschise. Puteam
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
repede... Crina P.: Ce ne puteți povesti despre război? Ce vă mai amintiți? Veteranul: Tot, n-am uitat nimic. Am plecat optsprezece din Măneciu. Eram în ′44, toamna, tineri toți, copii. Crina P. : Cum a fost pe front? Veteranul: Săpam tranșee, ne hrăneam cu cereale. Fiecare dintre părți se stabilea pe pozițiile cucerite și construia câte o rețea de tranșee, separate între ele de o fâșie îngustă de pământ, „ pământul nimănui ”. Se murea mereu. Eram o vreme împreună, apoi, „plecau” câte
TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE ŞI VIAŢĂ FĂRĂ DE MOARTE... de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363351_a_364680]
-
Am plecat optsprezece din Măneciu. Eram în ′44, toamna, tineri toți, copii. Crina P. : Cum a fost pe front? Veteranul: Săpam tranșee, ne hrăneam cu cereale. Fiecare dintre părți se stabilea pe pozițiile cucerite și construia câte o rețea de tranșee, separate între ele de o fâșie îngustă de pământ, „ pământul nimănui ”. Se murea mereu. Eram o vreme împreună, apoi, „plecau” câte unul... Eu am rămas. Crina P.: Ați luptat la Odessa... Veteranul: Am fost de strajă în regimentul 22 infanterie
TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE ŞI VIAŢĂ FĂRĂ DE MOARTE... de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363351_a_364680]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DOR NEÎMPLINIT Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului DOR NEÎMPLINIT Marea se zbate prin maree, Soarele-și scaldă al său chip, Și oamenii ca prin tranșee Se-ntind pe plaje cu nisip. A fost să fim vecini cu ea, Așa au hărăzit profeții, Iar valul ce i se spărgea De-atunci își caută poeții. La mii de musafiri zâmbește, Prin voia lor le dă iubirea, Dar
DOR NEÎMPLINIT de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363434_a_364763]
-
Acasa > Poezie > Cantec > DE CE UN SINGUR DOR Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Dicționarul limbii române inventase cuvântul țară românească tocmai întors victorios din tranșeele Plevnei Griviței ori Smârdanului, Îl scria românește, cu litere mici, pentru fiecare: țară. Dicționarul culesese din vatra țării cuvântul înroșit doină copilul legitim al bucuriei și-al durerii. Dicționarul limbii române știa cuvântul femeie dar floarea de salcâm și floarea
DE CE UN SINGUR DOR de VASILE PIN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361011_a_362340]