282 matches
-
N-am spus un minut mai devreme că nu dau o grămadă de bani ca să mănânc niște găuri? — Și întotdeauna ciocolata cade, a adăugat Clarence. —Double-Decker? a zis Nancy. Nancy era gospodina în jur de cincizeci de ani, dependentă de tranchilizante, iar asta era prima dată când o auzeam vorbind. Discuțiile despre ciocolată pătrunseseră până în lumea crepusculară în care Nancy părea să trăiască. —Nu. —Fry’s Chocolate Creme? a sugerat Sadie-sadica, ce bântuia prin preajmă. Nu. —Toffee Crisp? Era ideea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
urlu, îmi urcau până-n creier și coborau până-n maxilar. Era oribil. Mă tot ridicam de pe scaun ca să înșfac sticluța cu dihidracodeină. Nu voiam decât să-mi amețesc durerea cu prețioasele și liniștitoarele mele analgezice. Apoi, realizând că nu aveam nici un tranchilizant, m-am cufundat din nou în nedumerire. Mi-am dat seama că toate pastiluțele alea splendide, care-ți luau durerea cu mâna, stăteau în primul sertar al mesei mele de toaletă din New York. Asta presupunând că era încă masa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Joe a făcut o mică criză și a început să urle că s-a săturat să învârtă la coardă. într-un avânt de neașteptată mărinimie, m-am trezit învârtind la coardă împreună cu Nancy-ochelarista. Nancy era așa de pierdută în sălbăticia tranchilizantelor încât m-a îngrozit. După ce John Joe își rupsese mâinile învârtind coarda și le rupsese picioarele tuturor pacienților care se aflau prin preajmă, venise vremea pentru scaunele muzicale. Inițial mi-a fost teamă să fiu brutală, să trag scaunele de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu care putusem să mă compar și să zic: „Ei, cel puțin n-am ajuns la fel de rău ca ea“. 56tc "56" Zilele treceau. Oamenii veneau și plecau. Clarence și Frederick au plecat. Ca și biata catatonică, Nancy, gospodina dependentă de tranchilizante. Până în ultima zi, înaintea plecării, oamenii îi puneau o oglindă sub nas ca să verifice dacă mai respira. Iar noi, ceilalți, glumeam propunându-i să-i cumpărăm o trusă de prim-ajutor pentru lumea de-afară. O trusă compusă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cină, după aceea mă întorc în cabina mea "oarbă". Astă seară, cum ne îndreptăm spre Odesa, e prevăzută o seară de poezie ucraineană în "marele salon". Dar prefer să dorm, să nu mai simt legănările vasului. Iau somniferul împreună cu un tranchilizant și, așteptând să-și facă efectul, citesc dintr-o cărțulie a lui Jean Cocteau, Lettre aux americains. 16 noiembrie Trezindu-mă, aprind veioza și mă uit la ceas. E șase. Așadar, noaptea cea mai dificilă a trecut. Am un sentiment
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în picioare și am deschis fereastra și mi-am scos capul pe ea. Am căutat cuvintele dibs și dun. M-am ridicat în picioare și m-am dus la baie și am vomitat zgomotos. M-am întors. Am luat trei tranchilizante cu tot atâtea înghițituri de whisky. S-a auzit o singură ciocănitură în ușă și Felix s-a strecurat înăuntru cu o idee surprinzătoare, așa cum fumul țigărilor se ridică brusc prin colțurile bântuite de curent. — Felix, am spus eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strănuta, tristul agent de circulație, poștașul negru și chel cu bascheții lui. Și oamenii, trecând din noapte în zi cu treburile lor dintotdeauna. Ce ar mai fi de spus? Ce ar mai fi de spus? Am aliniat sticlele de scotch, tranchilizantele Martinei, plus patruzeci ale mele din borcanul cu medicamente din bucătărie. Am scris și scrisoarea de sinucigaș, una scurtă de data asta. Se rezuma doar la atâta: „Dragă Antonia, Nu intra în dormitor. Du-te acasă și cheamă poliția. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să rămân închis în forul meu interior. În ceea ce privește încercarea mea de sinucidere, totul s-a transformat într-un adevărat dezastru, așa cum ți-ai putut da seama deja. Am terminat o sticlă juma’ de scotch și am înghițit cele nouăzeci de tranchilizante. O vreme, m-am simțit al naibii de minunat. Năzbâtia asta cu sinuciderea e un fleac. Am început să aștept. Apoi m-am simțit invadat de spaimă. Era ca o contracție - ca și cum lumea s-ar fi mărit și înnegrit pe măsură ce eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aștept. Apoi m-am simțit invadat de spaimă. Era ca o contracție - ca și cum lumea s-ar fi mărit și înnegrit pe măsură ce eu mă micșoram și păleam. Taticule, mi-am spus eu, am nevoie de ceva de băut sau de un tranchilizant. Dintr-o dată m-am înveselit și am început să privesc spre partea senină a lucrurilor. I-am tras una televizorului și am dat iama prin casetofonul hi-fi și video. Eram pe punctul de a coborî scările ca să i-o trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sleit, încât mi-am spus că aș putea să mă culc, indiferent ce s-o întâmpla. După toate emoțiile prin care am trecut, mi-am turnat ceva de băut. Eram atât de epuizat, încât aș fi putut să iau un tranchilizant înainte de a mă culca. Nu cred că e cazul să fie exclusă posibilitatea de a fi încercat chiar să-mi trag o labă. Câteva ore mai târziu, am fost trezit de un caraliu și doi sanitari. Cât despre mine, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aceeași poveste, doar ceva mai rău. Au încercat să mă facă să borăsc, dar n-au reușit. Am împrumutat zece lire de la menajeră. Am înfruntat bărbătește restul zilei, zăcând într-o cârciumă undeva. Știi ce m-a salvat? Cred că tranchilizantele Martinei erau placebo. Îmi amintesc că am dizolvat două din ele o dată, când eram în New York, și am fost surprins de asemănarea lor cu aspirinele. Plus că aveau același gust. Mi-am cercetat borcanul cu medicamente cu un scepticism crescând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și Încă la un preț negociabil, suna firesc, la urma urmei textul era chiar bine scris, se vedea mâna unui profesionist, nu era zgomotos, gălăgios, sclipicios ca o ploaie de licurici, ca o proză deșteaptă, ci echilibrat, subtil ironic, incitant, tranchilizant prin oferta sa generoasă, un umor negru de cea mai bună calitate: negrul e se știe nu doar culoarea anului, ci și a secolului pe cale de a se Încheia. Ca să vezi ce poate să facă o decontextualizare, Își zise Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
buna tradiție a familiei Sprague: Nu i-ai spus, nu-i așa? Am ridicat arma și am vârât-o în buzunar, apoi m-am uitat la femeie. Am luat reacția ei drept produsul a douăzeci de ani de consum de tranchilizante, dar ochii îi erau atât de întunecați, încât nu-mi dădeam seama dacă se află sau nu sub influența drogurilor. — Vrei să zici că Martha nu știe ce-ai făcut? Ramona se dădu la o parte și îmi făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pustie, în care urmăritorii te puteau vedea ca în palmă, iar sătenii de abia așteptau să-și încaseze recompensele pentru predarea fiecărui nebun, cu pâslari, în fundul gol, halat și cipilică pe cap. Săturîndu-se să mai stea cu bătaia și cu tranchilizantul pe ei, Mandravela îi atașase la un detașament de vioi (pacienți ce se puteau deplasa, de colo până colo, pe propriile picioare). Îi alipise, pentru a-i obosi, la o unitate de muncă. În iarna aceea, la Mociornița ninsese pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
marea cu uscatul. (Arătă spre pueblele din zare.) Oamenii se plictisesc rău de tot, iar drogurile Îi Împiedică s-o ia razna. CÎteodată Bobby se dovedește cam prea tolerant, dar nu vrea decît să-i dezvețe pe oameni de toate tranchilizantele alea pe care le prescriu unii ca Sanger. În prezent, acelea sînt drogurile cu adevărat periculoase. Înainte de venirea lui Bobby Crawford, tot orașul era zombificat cu Valium. — Îmi Închipui că domeniul afacerilor era destul de fleșcăit. — Era mort În cort. Oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vizitele noastre la domiciliu, nu-i luase mult timp să-și recruteze o echipă de traficanți - Nigel Kendall, veterinar pensionat din Hammersmith, un ins de piatră, abia trecut de patruzeci de ani, cu o nevastă tăcută și veșnic amețită de tranchilizantele Paulei Hamilton; Carole Morton, o coafeză rapace din Rochdale, care conducea recondiționatul salon de frumusețe din mall; Susan Henry și Anthea Rose, două văduve la vreo treizeci de ani, care puseseră deja pe picioare o mică agenție de vînzări directe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și puțin le păsa lor de pedeapsa cu moartea care-i aștepta. Privind Însă la tînăra aceasta distrusă, simțeam că un fel de spiriduș capricios se lupta să iasă la suprafață din transa profundă indusă de Largactil(##notă - Sedativ și tranchilizant folosit În special În schizofrenie și alte stări psihotice.##) prin mijlocirea lui Sanger. Părea Într-o dispoziție morocănoasă, dar din cînd În cînd ochii i se fixau asupra vreunei imagini interioare, o amintire a vremurilor cînd era În viață. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
doctor... pentru generația lui Crawford, cocaina și amfetaminele nu sînt nimic mai mult decît niște creatoare de bună-dispoziție, la fel ca scotch-ul sau coniacul. Drogurile pe care nu le poate suferi el sînt cele pe care le prescrieți dumneavoastră - tranchilizantele, În special. Poate l-au sedat prea mult timp cînd era mic, sau o fi vorba de psihiatrii din armată, care l-au scos din serviciul activ. Mi-a zis odată c-au Încercat să-i fure sufletul. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Îmi fac ceaiuri, băuturi calde. În fiecare weekend mă duc la părinți, mă ocup mult de nepotul și de nepoatele mele. E drept că am nevoie de un bărbat; uneori, noaptea, mi-e frică, Îmi vine greu să adorm. Există tranchilizante, există somnifere; dar nu e suficient. De fapt, aș vrea ca viața să treacă foarte repede. Michel rămase tăcut; nu era surprins. Majoritatea femeilor au o adolescență febrilă, se interesează mult de băieți și de sex; apoi, puțin câte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
reîntoarcere În copilărie. Annabelle simțea mângâierea soarelui pe față și pe brațe. Cel mai adesea stătea fără să facă nimic; uneori broda, sau confecționa lucrușoare din pluș pentru nepotul și nepoatele ei. Un psihiatru din Meaux Îi prescrisese somnifere și tranchilizante În doze destul de puternice. Oricum, dormea mult, iar visele Îi erau fericite și liniștite; puterea spiritului este imensă, cât timp rămâne În domeniul său propriu. Michel era Întins În pat lângă ea; punându-i o mână mai sus de talie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu gura căscată. Era vorba de internarea Sabinei la Spitalul „Gheorghe Marinescu” din București și de vizitele pe care i le făcuse acolo Leo. Doar că nu se știa cine făcea propriu-zis relatarea. Un text criptic, scris parcă sub influența tranchilizantelor. Pentru prima oară Cosmin avea senzația că se afla pe o cale adevărată, nu pe una din fundăturile pe care bălmăjise până atunci. Deși după moartea lui Arthur hard disk-ul de la computerul acestuia fusese subtilizat, se pare că pastorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
al lui Leo nu reiese cu claritate dacă ea avea o defecțiune genetică sau dacă întreruperea medicamentației o năruise interior. El motivase că nu avusese habar de trecutul ei psihiatric - de aceea o bătuse la cap să nu mai ia tranchilizantele alea blestemate, ca niște bobițe de mazăre. Ce sens avea ca o femeie voluntară, stăpână pe ea, să se îndoape cu chimicale? Capul i se lăsă încet-încet în față, gândurile prinseră să i se învălmășească - adormi cu fruntea pe tastatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bătrâni, vom păți și noi la fel. C XXXII Doctorul îi mai atașase și un fragment de jurnal care ar fi urmat să demonstreze că Leo era un sadic care-și distrusese prima soție intenționat, interzicându-i să mai ia tranchilizantele prescrise de psihiatru. Bine, dar el aflase deja de fragilitățile genetice ale Sabinei, de internările succesive pe care maică-sa i le aranjase forțat în sanatoriul de la Măgura. Apoi, dacă Leo ar fi fost un sadic patentat, s-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
funcționau după un program fix - nu se admiteau abateri. Bolnavii se cuvenea să fie dresați, nu lăsați de izbeliște, în voia inspirației! Multă disciplină. Cel mai eficient tratament erau plimbările pe aleile stabilimentului și somnul prelungit, obținut prin administrarea de tranchilizante. Bolnavilor mai tineri, cu exces de hormoni, li se creștea doza până erau transformați în organisme leguminoase. A apărut și profesorul Iolescu: aceeași figură de Ștefan cel Mare, menținută cu ajutorul pletelor lungi, albe și a mustății stufoase, pe oală, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să plimbi și tu hârtiile pe-acolo. Acum nu mă mai mira atât de tare că atâtea studente stăteau cu anii în oaza psihiatrică a doctorului Iolescu. Chiar părinții lor insistau să rămână acolo, sub tratament. Doctorul le îndopa cu tranchilizante, le distrugea încrederea în ele însele, le făcea dependente de el. Chiar după externare, cele mai multe reveneau negreșit. Și-apoi nu era plăcut să fii înconjurat de atâta carne tânără, albă, delirantă? La despărțire am luat-o pe Sabina la rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]