2,637 matches
-
principiu absolut implică depășirea tuturor motivelor de natură empirică prin care ființa subiectivă poate părea subordonată unei lumi a experienței, ca o parte determinată a acesteia. Valoarea absolută a naturii subiective (sau a personalității) se afirmă În conștiința acestui caracter transcendent, ceea ce face ca subiectul să aparțină unei alte lumi, o lume a ideilor În care eul Își găsește natura și regnul veritabile. Universul natural ni se Înfățișează din acest punct de vedere ca o imagine sau reflecție eronată din acest
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și armonioasă, tristă și emoționantă. Detectăm aici aceeași frenetică trăire a oamenilor simpli, care, fără să-și pună abisale întrebări ontologice, vibrează plauzibil, palpită în acord cu ritmurile canonice ale existenței, în imediat, în biologic și mult mai puțin în transcendent. Când Nietzsche a spus: ,,Dumnezeu este mort!”, nu rostea o blasfemie ci ne avertiza tragic asupra unei eventualități cumplite: Cerul este gol! Deci lumea și-a pierdut sacralitatea. O pierdere - să recunoaștem - irecuperabilă. Personajele cărții lui Constantin Slavic se mișcă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Două sînt mărcile caracteristice creației argheziene pe care Lazăr Popescu le detașează și asupra cărora insistă în demersul d-sale. Prima este cea a violenței care se asociază dispoziției lăuntrice ca și intonației discursului arghezian, trădînd relația sa primitivă cu transcendentul, precum și aparenta sa subordonare la ordinea acestuia, grație actului sacrificial pe care-l presupune orice creație. Girard vorbea despre o violență întemeietoare: Afirmăm că violența fondatoare este matricea tuturor semnificațiilor mitice și rituale". O violență ce ar reprezenta un fond
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
închis. Simțea că abilitatea de a acționa îi fusese amputată pe cale chirurgicală. Simțea, pentru prima dată în viață, că este un fel de mecanism cu scop, care trudește pe scena vieții și care fusese defectat de un val de căldură transcendentă. Trebuie că e vorba despre o experiență religioasă, se gândi Bull, cu obrazul bovin apăsat de priza dublă din perete. Și, dacă ar fi fost un cunoscător în materie, i-ar fi conferit imediat vaginului statutul de stigmatizat. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
banale și ieftine instantanee. Iordan avea să pună pe note versurile lui Emil Brumaru, visătorul grațios căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate în sertar..." E mirosul exact al adolescenței. Mama îmi cususe, pentru banchetul de absolvire, o rochiță galbenă, plisată, cu decolteu cuminte și lungime cuviincioasă. Tatei i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-n plenitudine / reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției / dintre Eu și Ego-ul dictator subtil, / agonia nous-ului în Logosul inospitalier când / întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică, / dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea: / contopirea Eului cu Absolutul Moale, / identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii / pentru explorarea Abisului din EGO regenerându l!“ (Ion Antoniu) „Tantal morf în setea semnului. / Claviculă vis ruptă patru antic / Pana cu B. / Pățind canossa șarpe latin. / Caudin-jug flămând în Arpia.“ (Roxana Gabriela Braniște) Abuzul de neologisme din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-n plenitudine / reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției / dintre Eu și Ego-ul dictator subtil, / agonia nous-ului în Logosul inospitalier când / întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică, / dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea: / contopirea Eului cu Absolutul Moale, / identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii / pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!“ (Supraraționalitatea) În mod curios, și poemele de dragoste sunt scrise în acest stil inuman. Îți vine greu să crezi că vreo femeie ar putea fi cucerită cu declarații care par
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poate deveni primejdioasă pentru neinițiați. și nu numai atât. Argumentul cel mai tare al rabinilor este de natură teologică: ascensiunile de-a lungul cerurilor suprapuse, până la fața lui Dumnezeu, riscă dacă nu să anuleze, cel puțin să relativizeze caracterul absolut transcendent al divinității. Conform literaturii apocaliptice, există câteva personaje privilegiate, care pot „sparge”, metaforic vorbind, „învelișul” divinității și pot crea o rețea de comunicare permanentă între lume și Dumnezeu. Pe urmele lui Scholem, trebuie făcută distincția netă între mistica iudaică, ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se confundă cu esența Sa. Ele au un statut absolut paradoxal: pe de o parte, ele sunt necreate (existând din veci), întrucât aparțin lui Dumnezeu; pe de altă parte, sunt diferite de esența divină, ce rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști în inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente în favoarea unei mistici creștine de natură practică, și nu doar rațională (ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la kimono-uri, ci și pentru a purifica atmosfera din casă sau în tratamentul anumitor boli (în temple, bineînțeles, se folosesc în timpul ceremoniilor religioase, atribuindu-li-se diferite proprietăți de ordin spiritual menite a ajuta mintea devotului să pătrundă în planul transcendent). Aflăm din roman cum nobilii introduc mici recipiente cu tămâie arzând în mânecile largi ale kimono-ului, care apoi își exală parfumul la fiecare mișcare a brațului. Ca aproape orice activitate mundană în Japonia, și această îndeletnicire este ridicată la rangul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a capului și încântătorul început de zâmbet care pare, ah, doar pare dar de ce sugestia este mai tulburătoare decât orice realitate? că adastă, pierdut, la colțul gurii de altfel încremenite, totul este menit să recompună, cu instrumentele unui artist al transcendentului, ideea pură, Urbild-ul feminității japoneze. Și totuși, dacă acceptăm această premisă, loc comun al studiilor postmoderne de gender cu tematică japoneză, se naște întrebarea: ce ne dezvăluie atunci, despre bărbatul japonez, această nevoie obsesivă de a portretiza femeia în acești
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din jur are reacții împărțite unii râd, alții desenează, involuntar, mine stupefiate. Dacă bătrânul Hitchcock ar fi fost prin preajmă, n-ar mai fi avut nevoie de trucaje pentru The Birds. Inconștientul, atent la auspicii și avid de comunicare cu transcendentul, îmi șoptește că tocmai am fost martorul privilegiat al unui semn divin, care îmi sugerează să mă căiesc și să renunț, o dată pentru totdeauna, la junk food. Un alt glas însă, pe care nu l-am identificat cu precizie, dar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ideea legată de trecut și de tradiție să poată fi subsumată, măcar parțial, categoriei religiosului. Această apropiere nu este până la urmă chiar atât de surprinzătoare, dacă ne gândim că, până la revoluția industrială, societatea umană se definea prin raportare la forțele transcendente, ritualurile religioase (cultul strămoșilor, toate formele de divinație și de credință, fie ele monosau politeiste) constituind elementul coagulant în edificarea unei tradiții. Fumul sacrificiilor de ieri prefigurează viitorul și asigură continuitatea comunității. Trasând, evident, într-o manieră simplificatoare, profilul a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a figura mai clar sistemul de dihotomii pe care încerc să-l explicitez, figura matematică a axelor orizontale și verticale. Astfel, evoluția individului din societatea de tip religios ar putea fi reprezentată pe axa verticală: un traiect biunivoc între instanța transcendentă și arcanele sinelui în căutarea realizării spirituale. În replică, dezvoltarea individului din societatea de tip pragmatic s-ar înscrie pe axa orizontală: un traiect linear, țintind acumularea de bogăție materială, menită, la rându-i, să aducă o salvare provizorie, sub
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la coagularea unei tradiții care, ca tradiție, s-a hrănit din propria substanță cronologică, au devenit valori în sine. O dată cu pulverizarea conștiinței identitare, ele au rămas, alături de reflexul refugiului în interiorul corpului colectiv, singurele repere ale unei existențe deposedate de fundamente transcendente și incapabile, în același timp, să se salveze prin afirmarea valorilor individualiste. Suspendați între templul devenit muzeu și grădina, cu porțile permanent zăvorâte, a lui Epicur, deruta celor lipsiți de nume crește pe zi ce trece. În loc de epilog: despre semantica
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
universului". În chip similar, este hilar ca un mahomedan să susțină că doar Coranul este cheia adevărului suprem, după cum este ridicol ca un evreu să proclame Tora drept unicul cod etico-ritual în stare să normeze complicatele raporturi ontologice dintre planul transcendent și cel imanent. Așadar, ce rațiune supremă sau măcar ce instinct teologic ne-ar putea mâna să îmbrățișăm fără rezerve religia creștin-ortodoxă în detrimentul, să spunem, ramurii catolice sau budismului? Există oare secte privilegiate, apte să reclame drepturi speciale atunci când vine
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
interese. Există însă și cealaltă față a medalie: științele naturale se dovedesc evident incapabile să ofere motivație empirico-matematică pentru o astfel de meta-lege naturală. Nu este necesar să fim kantieni pentru a recunoaște că răspunsul la întrebarea despre un superprincipiu "transcendent" (și în același timp "imanent") ce merge dincolo de orice tip de experiență empirică nu mai este de competența științelor naturale. Depinde doar de filozofie, dacă aceasta vrea să se ocupe de el. Altfel rămâne doar în cadrul religiei. În acest sens
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în mod inconștient pe Buda la același nivel cu "Dumnezeu". Ar fi trebuit să știe că budiștii refuză conceptul de Dumnezeu și acceptă doar o realitate supremă spirituală (Ultimate Reality), pe care o numesc "Marea Ființă" (Great Being) sau "Puterea Transcendentului" (Power of the Trascendent) sau "Autoritatea spirituală supremă" (Higher Spiritual Authority). Ar fi putut vorbi despre Nirvana, scopul itinerariului eliberator, sau de Dharmakăya (corpul învățăturii), despre legea care determină cosmosul și omul. În orice caz, simțeam că eu în calitate de autor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
abțin încă de la început de la orice referire la Dumnezeu. Toate acestea le-am explicat foarte amănunțit în culegerea de scrieri Documentație pentru o etică mondială (2002). Noua perspectivă a religiilor Acum că ne aflăm deja pe zidul abrupt al realității transcendente, transempirică, absolută, sperăm să putem privi în jur fără amețeli, să respirăm adânc și să ne redobândim forțele pentru calea rămasă de parcurs. Cu câteva luni înainte de reunirea Parlamentului religiilor mondiale de la Chicago, îmi sărbătorisem al șaizeci și cincilea aniversar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
înțeleg mai curând ca pe o forță ce creează și perfecționează, dar și ca pe o susținere originară, care acționează constant în interiorul sistemului cosmic condus după lege și caz. Un ghid care guvernează lumea deci, imanent și în același timp transcendent, omniprezent chiar și în casualitate și nenorocire, în deplin respect față de legile naturale și ale libertății mele, cărora El însuși le este origine. Unde este Spiritul Domnului acolo este libertate" (2 Cor., 34, 17). Nu vreau deci să decid între
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care ochii mei le întâlneau: indieni, tailandezi, chinezi, japonezi... femei, bărbați, copii. Ajunși la San Francisco, devenise chiar plictisitor să vedem doar chipuri albe. Religii în competiție După ce am depășit, pe parcursul urcării noastre spirituale, zidul abrupt ce ne conduce spre transcendent, constatăm că există mai multe căi pentru a ajunge în vârf. Multitudinea popoarelor și a culturilor apare în mod clar încă de la începutul primei cărți a Bibliei ebraice. După relatarea potopului, descendența fiilor lui Noe este enumerată "după generațiile lor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
întrebare pe care și-o pun toți, credincioși și necredincioși. Nu mi-aș pune această întrebarea dacă aș crede într-un destin imuabil și impenetrabil sau dacă, reîntorcându-mă la mistica solitară de tip monistic, mi-ar lipsi acea instanță transcendentă căreia mă pot adresa. Întrebarea nu mi-aș adresa nici dacă eu, în sens contrar, în cadrul unei religii dualiste, aș atribui tot răul unei puteri originare a răului, prezentă în Persia antică sau mai târziu în maniheism. În schimb, oricine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Fiecare percepție a unei fețe a cubului sau a unei fațade a casei face trimitere la percepțiile potențiale ale celorlalte fețe încă nepercepute potrivit unui joc de reporturi nedefinite. Așa stau lucrurile pentru orice obiect în general, pentru orice formație transcendentă, care implică de fiecare dată o operație sintetică specifică a subiectivității transcendentale fără de care nu ar exista. Desigur, în viața noastră de zi cu zi nu acordăm atenție acestei conștiințe care constituie lumea mediului nostru obișnuit. Percepem casa și suntem
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o suprimă și, odată cu ea, tot ceea ce ține de ea în vreun fel și face trimitere la ea. Calitățile sensibile pe care teoria fizică se preface a le lua în seamă sunt într-adevăr, chiar în opinia majorității fenomenologilor, calități transcendente aparținând lumii și obiectelor sale, legate de acestea ca proprietate a lor. Suprafața este cea colorată, zidul este cel amenințător, încrucișarea pustie și cufundată în întuneric este cea care devine suspectă. Iluzia constă astfel în a lua aceste proprietăți drept
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de toate drept corelatele unei intuiții eidetice, și este greșit să i se atribuie acesteia din urmă capacitatea de a le face manifeste și, astfel, de a le stabili la origine în ființă. Esențele originare nu sunt nimic ideal, nimic transcendent. Determinările practice primitive ale vieții și, în această calitate, nu date, obiect al unei viziuni, corelat al unei theoria, ci potențialități sunt cele pornind de la care ființa se esențializează într-un praxis și sub această formă doar, ca o determinare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]