1,736 matches
-
ultimă instanță, conform viziunii lui Ioan Petru Culianu, de om și de facultățile sale de cunoaștere. Horia-Roman Patapievici ne arată cum cheia oferită de Culianu pentru aici și, în bună măsură, pentru dincolo, este dincoace, ca o răsucire către registrul transcendental (trimiterile la Kant, făcute cu toate precauțiile, sunt pur explicative, fără a reduce în vreun fel viziunea lui Culianu la o viziune de sorginte kantiană). „Studiul meu pune în joc două teme: o ipoteză de teoria culturii (teoria ultimului) și
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
propune căutarea principiului generator: acesta este dat prin formularea celor câteva reguli simple care se dovedesc capabile să genereze sistemul studiat în ansamblul său." (p. 59) Horia-Roman Patapievici demonstrează cum, pentru Ioan Petru Culianu, spațiul mental are preeminență ca registru transcendental (și deci întemeietor), fiind caracterizat prin atributele concomitenței sau sincronicității, simultaneității (ca non-secvențialitate) și ale infinității, integralității (ca non-parte). Mecanismul gândirii, al oricărei cunoașteri, se reduce la un set de enunțuri (premise cu valoare ontologică) de la care pornind, prin aplicarea
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
lor părinți. Greu se pot găsi astăzi persoane care să constituie o comunitate spirituală elevată. - Să numim această stare ca fiind o comuniune. - Da! Comuniune. Comuniunea între noi, comuniune cu anume prezențe care scapă percepției imediate. Mă refer la instanțele transcendentale ale lumii de dincolo de cele cinci simțuri; fie că este vorba de energii cosmice, divine, fie că sunt îngeri sau ghizi spirituali. In acest fel s-ar putea reveni la comuniunea prin ritual. - Atunci, muzica drept ritual, în baza unui
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
este implicată muzica se poate adresa și unei singure persoane, într-un dialog direct între creator și receptor. - Ai intuit bine! De multe ori, poate, nici nu este nevoie de un receptor. Este suficientă relația între muzician și această instanță transcendentală. Fie, te adresezi energiilor unui copac, ale unui munte; .este suficient. - Octavian Nemescu, ai fost interesat de problema structurii sunetului? Dar de problema semnificației relațiilor dintre sunete? - In mod inevitabil trebuie să-ți pui această problemă, aceea a mijlocului artistic
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
ele însele foarte superficial explicitate și investigate -, ci de a alcătui frumoase broderii baroce, care încearcă să ia ochii cititorului, și nu să-l facă să înțeleagă. Discutând „filosofia romanului” lui V. Horia, autorul ne lămurește că ea „vizează conștiința transcendentală, luată în considerare, pe căi învecinate, și de către E. Husserl sau de către Maestrul Eckhart. În această privință (ni se spune mai departe), Ovidiu este întruparea dinamică a unui concept, proiectată în lumina neoplatonismului augustinian” (p. 94). Fără să lămurească oricât
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
pe aceeași pagină despre „iluminările succesive” ale conștiinței personajului principal din romanul analizat, ca „având rolul reducerii eidetice” (corect ar fi fost reducției eidetice - însă abuzul terminologiei filosofice este abia la început), considerând mai apoi că „după exemplul cuplului subiect-obiect transcendental, adevărul și lumina interioare dezvăluie o singură și aceeași enigmă indefinită etc.” (p. 94). Tot acest delir conceptual, care abuzează grav de răbdarea și caritatea cititorului, se desfășoară pe mai puțin de o jumătate de pagină. Dar să ne oprim
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
care abuzează grav de răbdarea și caritatea cititorului, se desfășoară pe mai puțin de o jumătate de pagină. Dar să ne oprim puțin și să supunem această avalanșă epatantă și amețitoare de cuvinte unei succinte analize. Mai întâi „cuplul” subiectobiect transcendental (mai corect ar fi fost, poate, „transcendentale”, autorul părând a avea în vedere un plural, afară de cazul în care este vizată însăși transcendentalitatea cuplului!) este o himeră conceptuală și arată o gravă necunoaștere a terminologiei husserliene, care nu discută nicăieri
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
cititorului, se desfășoară pe mai puțin de o jumătate de pagină. Dar să ne oprim puțin și să supunem această avalanșă epatantă și amețitoare de cuvinte unei succinte analize. Mai întâi „cuplul” subiectobiect transcendental (mai corect ar fi fost, poate, „transcendentale”, autorul părând a avea în vedere un plural, afară de cazul în care este vizată însăși transcendentalitatea cuplului!) este o himeră conceptuală și arată o gravă necunoaștere a terminologiei husserliene, care nu discută nicăieri despre ceva precum un „obiect transcendental”, ci
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
poate, „transcendentale”, autorul părând a avea în vedere un plural, afară de cazul în care este vizată însăși transcendentalitatea cuplului!) este o himeră conceptuală și arată o gravă necunoaștere a terminologiei husserliene, care nu discută nicăieri despre ceva precum un „obiect transcendental”, ci numai despre un „ego transcendental”. Acest așa-zis „cuplu” servește mai apoi drept model pentru felul în care „adevărul și lumina interioare dezvăluie o singură enigmă”. Argumentul, deși nu e încă limpede care este acesta, este impecabil, iar cititorul
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
în vedere un plural, afară de cazul în care este vizată însăși transcendentalitatea cuplului!) este o himeră conceptuală și arată o gravă necunoaștere a terminologiei husserliene, care nu discută nicăieri despre ceva precum un „obiect transcendental”, ci numai despre un „ego transcendental”. Acest așa-zis „cuplu” servește mai apoi drept model pentru felul în care „adevărul și lumina interioare dezvăluie o singură enigmă”. Argumentul, deși nu e încă limpede care este acesta, este impecabil, iar cititorul forțat să-și contemple ignoranța. Întreg
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
structura lui și se simte,,acasă" în ambele limburi. A recunoscut că e un bon viveur, căruia îi plac mult femeile, vinul bun, sportul, muzica rock. - Cum vă sublimați, cum treceți de la aceste atracții terestre la mirajul și atmosfera uneori transcendentală a cărților dvs? (n-am putut să nu-i pun întrebări, sunt femeie). Mi-a răspuns că, în așa-zisul lui realism magic, încearcă să descâlcească misterele vieții, ori viața e un amalgam de terestru și celest - trebuie doar să
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
pornind de la verosimilitudine, adică de la faimoasa urmă biologică masculină care a făcut istorie, se ajunge la o urmă citită deconstructivist, pe urmele lui Derrida, cel din Gramatologie și Scriitura și diferența. Derrida consideră urma drept metafizica prezenței pure, un semnificat transcendental care este întodeauna ascuns în limbaj. Iar limbajul este un joc, un bricolage între identitate și diferență. Problema este cu atât mai actuală pentru romanul lui Roth cu cât întregul roman este, de fapt, relatarea lui Nathan Zuckerman despre decanul
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
se naște în condiții adverse poate fi mai puternică decât cea „naturală”, pe care ne-am aștepta s-o regăsim înăuntrul unei familii și pe care uneori o căutăm acolo degeaba. Ce-i lipsește Vieții... nu e mesajul, ci forța transcendentală. Fără să apeleze la vreun artificiu metaficțional, Carey scrie un roman care nu reușește să-și depășească condiția. Citim și, chiar dacă ce citim e frumos și ne place, rămânem tot timpul conștienți că ținem în mână o carte.
Fugarii by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5646_a_6971]
-
Țapul îl atinge în joacă parcă doar cu laba strângă... Alta, bătrână, își întinde spre el capul ca o hârcă. Totul este gris, negru, cărămiziu... Paroxismul existenței, la Goya, până la desfigurarea umană și apariția Urâțeniei. Urâțenie nu compusă - o urâțenie transcendentală, arhetipală, ideală... Oroare. Plutonul de execuție francez țintind, povârnit, în elanul mișcării, al tragerii - cei împușcați azvârlindu-și cu toții brațele în sus, - parcă îi auzi zbierând. Apoi soldații francezi ai invadatorului Napoleon tăiați în două cu fierăstrăul... Nicăieri, oroarea nu
Goya - reporter - Le grand bouc, Marele Țap... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5470_a_6795]
-
O parte era controlată de Securitatea poloneză, dar o parte nu, și era foarte ușor chiar și pentru mine, copil fiind, să le găsesc. În România, situația arăta cu totul diferit. Un exemplu foarte bun pentru asta este afacerea Meditației Transcendentale. Un grup care vroia să facă ceva cu totul nepolitic a fost urmărit, oamenii dați afară de la lucru. Îți dai seama ce ar fi fost dacă acel grup avea motive politice? Al doilea motiv este că Ceaușescu a reușit un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5476_a_6801]
-
cele două demersuri culturale cheamă la reformă și revoluție. Enciclopedia vizează revoluția mecanicistă și reforma iluministă a gândirii filosofice, făcând reducția eschatologicului la terestru și realizând inserția prezentului într-un viitor ideal accesibil oricui, în timp ce Filocalia cheamă la o revoluție transcendentală și schițează un traseu de transfigurare a teluricului, racordând prezentul la o axă de universalitate construită și instalată în trecut. Două constructe culturale, atât de diferite ca etiologie, dar care totuși își propun o destinație asemănătoare; iluminarea omului, desăvârșirea intelectului
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]
-
concept al absurdului abandonânduse unei largi paronimii culturale și mizează pe unitatea fără univocitate a conceptului adunat pentru a-i sublinia forța de explicare a omenescului nostru. Zenon din Elea, Aristotel, apoi Iov, întruparea lui Christos, absurdul lui Tertulian, filosofia transcendentală, propozițiile fără sens ale lui Wittgenstein, fenomenul saturat al lui Marion, clipa lui Kierkegaard și nimicul heideggerian, elegant încadrate la începutul și sfârșitul cărții de parabolele lui Borges, stau drept ocazii culturale ale unei întrebări unice a autorului privind limita
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
calitatea de a fi depășibilă», adică mai ușor sau mai greu depășibilă și — la limită — de nedepășit. «Greu» sau «dificil» vine numai din om și este deosebit de la un om la altul.“ Am protestat, spunînd că „limita“ este la mine „transcendentală“, că așadar nu e considerată decît în cîmpul conștiinței și că, în „peratologia“ mea cu valențe tragice, nu există o limită „în sine“. M-a atacat atunci din alt punct, spunîndu-mi că nu disting între „conștiința de sine a limitei
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
Și pentru că nu este real și perceptibil în sine însuși, timpul are, în opinia lui Leibniz, o natură ideală. Ideal fiind, timpul este continuu, uniform și indivizibil. Acestei teorii Kant îi va opune o altă teorie, celebra doctrină despre caracterul transcendental al timpului. Potrivit ei, timpul trebuie înțeles ca o însușire a subiectului uman, și nu ca o trăsătură primordială a lucrurilor din lume. Mai precis, timpul trebuie înțeles ca formă a priori a sensibilității noastre. Timpul este în mine, în
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
să nu se mai țină de comicării ca în piesele sale, unde îl atacase până și pe Socrate, că iar o să-l apuce sughițul. Ca personaj prezent în Dialogul nemuritor, Sughițul, comicul, în general, pătrunde și el pe scena ideilor transcendentale, deși în mod teatral. Astfel autorul Păsărilor, Lisistratei (atât de actuale și astăzi, mai cu seamă când sunt combătute utopiile) deși se arată de acord cu antevorbitori de talia lui Fedru, Eriximah Pausanias, vede în alt mod lucrurile... ca pe
Eros ori Ura (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10865_a_12190]
-
chiar dacă "pe scara de serviciu": ŤSuperstiția caracterizează pe cel care nu are tăria a crede (...), este ultima urmă de credință. Sub o formă rudimentară, degenerată, este singura legătură pe care o mai poate avea un om slab spiritualicește (...) cu lumea transcendentală a miracolului". în aceeași ordine se cuvine amintită orientarea lui Eugen Ionescu spre mai multe religii, circumstanță ce ar contracara urmările "instituționalizării" unilaterale a credinței. Frecventînd atît preoții cît și rabinii, el căuta misticismul pur, neînfeudat unei doctrine anume, neobligat
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
meu; în el, crește o magnolie pictată de Shama Shamiema pe întuneric. scrisoare pe un perete alb în vreme ce tu dormi și,-n vis, mănânci puțin din patera cu jeratec, el intră în încăperea albă și scrie, pe unul din pereții transcendentali, masa atomică a elementelor din tabelul lui Mendeleev și, într-un creuzet, îți drămuie, pe masa de scrisori, două-trei prafuri, un evangheliar, anuarul de Gotha și picătura de supraviețuire la urmă, îți lasă noeza și pleacă spre miazănoapte. ea sau
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
chiar incinta școlii comunale din Lancrăm. Ni se sugera /am fi putut presupune că sala a fost proiectată abuziv pe traseul mormînt-Rîpă, din incompetență sau din rea-voință (oricum la fantezia unor politicieni grăbiți și ignoranți), anume spre a obtura privirea transcendentală a Poetului spre magica "Rîpă". Dar de unde! Sala este proiectată/ acum și construită nicăieri altundeva decît unde îi era locul de drept: în curtea școlii, deci la îndemîna elevilor, cum e și firesc. Celor care se vor mira că școala
Puncte de vedere - Lucian Blaga și o biată sală de Sport... by Lidia Lazu () [Corola-journal/Imaginative/10352_a_11677]
-
l Chiromanție l Cosmoterapie l Creștinism l Cristaloterapie l Cromoterapie l Dianetică l Divinație l Feng Shui l Gnosticism l Homeopatie l Hare Krisna l I Ching l Isihasm l Cabala l Masaje l Metafizică l Medicină alternativă l Meditație transcendentală l Numerologie l Onirologie l Oracole l Osteopatie l Psihologie l Psihoterapie l Qi Gong l Reflexoterapie l Reiki l Sacroterapie l Science Fiction l Su Jok l Tai Chi l Tarot l Tehnici de introspecție l Terapii complementare l
Agenda2005-22-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283754_a_285083]
-
Dumnezeu. Se definește pe sine ca fiind o aspirație spre sublim. Citind poezia simți că poți deveni mai bun, mai înțelegător, mergând spre lumină.” Citește poezia „Elogiul poeților”: „Poeții sunt îngeri./ Rătăcitori printre oameni./ Ei au chipul,/ Candoarea, surâsul/Misionarilor transcendentali. Personalitatea doamnei Elenei Armenescu a fost apreciată și în versuri de către Elena Trifan și Marin Voican Ghioroiu: „E icoana nemuririi pe un cer blând și senin./ Este taina preaslăvirii pentru omul suferind./ Este-a cerului mireasă și a gândului puteri
SEARĂ DE POEZIE LA CENTRUL “JEAN LOUIS CALDERON”, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384682_a_386011]