535 matches
-
București, 1975; Imnele Transilvaniei, București, 1976; Iubirea de patrie. Jurnal de poet, I, Cluj-Napoca, 1978, II, București, 1985; Imnele Moldovei, București, 1980; Imnele Țării Românești, București, 1981; Poezii - Poesie, ed. bilingvă, tr. George Lăzărescu, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1981; Pământ transfigurat, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1982; Imnele iubirii, București, 1983; Imnele Putnei, București, 1985; Imnele Maramureșului, București, 1988; Bat clopotele în Ardeal, București, 1991; Căderea zidurilor Ierihonului sau Adevărul despre Revoluție, Vălenii de Munte, 1993; Amintirea poetului, îngr. Ion Cocora, pref.
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
meditative dau sens paginei, ca în romanul intitulat Filigran, de pildă, rămas probabil în manuscris. Lecturat de mine, în urmă cu mai bine de un deceniu, textul acelei ample narațiuni relevă în autorul ei un observator atent al cadrului social transfigurat, adică omul care știa să accepte, cu detașarea înțeleptului, lunecarea iritantă a mizerabilului în sublim. Cât privește ediția de acum, a cărții intitulată, duios, Sorin și Sorina (prenumele minunaților săi copii) - este o culegere de schițe și povestiri, al căror
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nu se prefăcea, căci își găsea învinovățiri mai mari) și nu cunoștea existența celor doi comici americani. "Poate că le văzuse fotografia, dacă spun eu, dar îi uitase complect... în orice caz, era imposibil ca eu s-o fi surprins transfigurată, ascultând pe celălalt"... Ce proporții imense căpătase pentru mine întîlnirea aceea! Altă dată am zărit-o cu Viky la braț, pe Calea Victoriei, pe la ora șase seara, când e lume multă pe stradă. Niciodată nu-i plăcea să treacă pe Calea Victoriei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
privirii înseși: privirea este întoarsă ca din oglindă, opera de artă te privește, determinîndu-te. Arta, "inoculată", este trăită de spectator (de unde și sentimentul imortalității), privitorul identificat imaginii privite. Calitatea esențială a privirii artistice este aceea de a fi o privire transfigurată, întruchiparea unei închipuiri. De notat că Ibrăileanu folosește pentru "imagine", ca și Eminescu de altfel, un cuvânt care, în acest înțeles strict, a devenit un arhaism, rămas doar cu o semnificație religioasă ori una tehnic-comportamentală (iconografie, iconoclastie, iconoscop etc.): icoană
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Autorul și-a gândit romanul, a dozat efectele, a păstrat o succesiune a secvențelor epice în deplină concordanță cu avatarurile unei psihologii interesante. Psihologia și arta se întîlnesc armonizat, proiecțiile erotice se confundă cu erosul ficțiunii. Iubirea se textualizează păstrând, transfigurat, figura celei ce-a inspirat-o, respectând datele structurale ale celui ce-a imaginat totul. * * * Trăirile personajului, după cum ne-am dat seama, nu sunt reprezentate epic, ci numite, interpretate. Cu alte cuvinte, Adela nu este roman de analiză, ci unul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
plăcut surprinsă de noua Înfățișare a vizitatorului. Cuvântul găligan fu primul care-i veni pe limbă. Ea Își dădu Însă seama că expresia aceasta se potrivea ca nuca În perete cu aerul sobru și tristețea ce se citea pe chipul transfigurat al oaspetelui său venit din alte galaxii. Extraterestrul aducea acum mai degrabă cu un proroc Îmbrăcat În gentleman, decât cu un vlăjgan sau găligan, cum Îl caracterizase Mașa. Vârsta musafirului era incertă. Fiindcă barba Îi era aproape la fel de transparentă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu mă mir de ce mi-a spus că au început să-l bântuie insomniile. Nu dormise de 24 de ore nici o secundă și a cântat ca și când era pentru ultima oară. Cu o pasiune epuizantă. Verde la față, dar fericit și transfigurat. În restaurant erau și grupuri deghizate de Halloween, inclusiv un tip uriaș într-un travesti de blondă vampă și decoltată de tot hazul. Cei de la masa mea erau fericiți: „Noi nu avem costume, da’ avem o prietenă născută în Transilvania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de-a lungul unui arc de cerc. Erau vreo cincisprezece barbari împotriva unui roman care se dezlănțuia asemenea unui uragan, îi atrăgea, îi ataca și îi dobora, reușind să evite loviturile lor, alergând din nou pe un semicerc, cu chipul transfigurat. — Uită-te la el... A înnebunit. Valerius gâfâia și de oboseală, și de spaimă. Apăsa cu palma capul lui Lurr, căutând parcă salvarea. — Fratele meu a înnebunit. — N-a înnebunit. E extazul care te cuprinde în momentul luptei extreme... Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din ce pricină cade. Da, și uite-așa, una peste alta, mi se pregătise un spectacol deplorabil aici, la etajul douăzeci și unu. Cel puțin de asta eram sigur. Lorne se plimba în sandalele lui aurii cu o nesiguranță demnă, cu fața transfigurată înălțată spre tavan, cu mâinile adunând și oferind revelațiile pe care zeii le împart frățește. Ca toate stelele de cinema, Lorne nu era prea înalt (ceea ce era legat de prezența condensată, concentrată) dar bătrâna mătărângă era în formă bună, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trebuie să o pedepsesc - dar o voi face. Fă-o! Cu celelalte am încheiat, nu-i așa, e clar? Destul. S-a sfârșit. În timp ce vorbea, mi-am simțit bărbia răzuind perna pe când mă întorceam spre ea, spre făptura fierbinte, gânditoare, transfigurată, aflată în același pat cu mine. — Okay. N-o să-ți pun nici o întrebare. Totul a fost dat uitării. Nu mai are nici o importanță. Hai să ne căsătorim mâine. Nu e al tău, spuse ea. Și o pot dovedi. Ah, nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu bagheta sa fermecată, însuflețește tot ce atinge. Este acel ceva care mă îndreptățește să afirm că pastelul este cheia de boltă a liricii poetei. Vera Crăciun adulmecă, simte plurisenzorial și rezultatul acestor senzații se transpune în percepții și reprezentări transfigurate metaforic, aș cum vă puteți convinge lecturând poezii ca: „Zi toridă”, „Urări de primăvară”, „Început de toamnă”, „Zi de vară” și nu numai. De asemenea, nu pot trece sub tăcere bucuria zâmbetului de copil pe care poeta îl simte din
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
doare... Nimic nu mai vreu- Liceu,- cimitir Cu lungi coridoare... Liceu,- cimitir Al tinereții mele- În lume m-ai dat În vâltorile grele, Atât de blazat... Liceu,- cimitir Al tinereții mele! * Proză Amorul, hidos ca un satir, Copil degenerat- Învinețit, transfigurat, Ieri a murit în delir. Aci, prozaici pământeni, Pe drumuri a murit, De zurnetul de bani înăbușit, În lumea asta cu dugheni. * Crize Tristă, după un copac, pe câmp Sta luna palidă, pustie- De vânt se clatină copacul- Și simt
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nici un rău Trandafirului, a spus el. Suntem identici. Și a plecat. — Te-a schimbat, mi-a șoptit ea. Media mă privea cu ochi mari. Am luat-o de mână. Cel puțin ea era aceeași. Un lucru stabil într-un univers transfigurat. Trandafirul. Partea de el din mine avea o voință proprie și mă silea să mă supun dorințelor sale. Eul din mine era slăbit, vlăguit de șocul subsumării. Am rămas așa și m-am uitat la Trandafir, mult, foarte mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Încet ambele mâini, șoptind ceva cu ochii Închiși. Ceilalți trei se retraseră cu un pas. Era o Înfruntare a puterilor nevăzute. Aerul dintre el și Ștefănel se transformă, Încet, În flacără. - Aduc În lume puterile focului și ale nopții! rosti, transfigurat, Stăpânul Duhurilor Morților. Covorul de pe peretele dinspre miazănoapte luă foc și alunecă pe jos. Ștefănel fu Înconjurat de foc, dar flăcările nu-l atinseră. Rămânea nemișcat, cu ochii ațintiți spre dușman, zidit În tăcere și forță. - Aduc În lume puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca broderia metalică de zale medievală. Făcea semne agitate spre taxiul care se apropia. Trepida, veselă, înviorată de norocul care frână perfect în dreptul ciocului roșu al botinei. Abia atunci sesiză agitația nefericitului care își tot muta sacoșele și se înclina, transfigurat. Zâmbi, îl bătu ușor pe umăr, să-l liniștească și... îl mângâie pe capul rotund și ud. Își introduse cu precauție trupul lung lung în carcasă. O ultimă fracțiune a pelerinei, ușa făcu țac, motorul pornise. Recepționerul Anatol Dominic Vancea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei hărăziți să fie boieri și nu simpli țărani, robi sau țigani. Uneori se trezea recitând versuri învățate cândva sau ivite spontan, în timp ce ciupea un al-ūd arab, o alăută cu șapte corzi cumpărată la Pisa, dintr-o prăvălie cu vechituri. Transfigurate, cumva îmblânzite de rotunjimile bolților, sunetele desferecau în el un vârtej de stări, întrebări și imagini surprinzătoare. Se rezema de ziduri, se răstignea pe crucea lor rece, ca să-și potolească arderile din acel puternic, devastator și imperios nu știu ce interior. ― Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi deschis unul dintre cele trei mari panouri transparente și ai fi scos capul pe fereastră, ai fi zărit, la douăzeci de metri dedesubt, cufundată într-o lumină roșu-portocalie, șoseaua Ștefan cel Mare, părând în realismul ei detaliat și totuși transfigurat, trădat întru câtva de filtrele color, o ilustrație dintr-o revistă americană. Spre stânga, șoseaua, prelungindu-se cu Mihai Bravu, se curba spre Vitan, iar spre dreapta se ascuțea ca un vârf de săgeată, înfigîndu-se direct în marele soare care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am zăbovit puțin să admirăm stelele de mare, ofiuride cu brațe lungi și încolăcite și stele în cinci colțuri, ca de coral, acum cuprinse de paloarea morții. Mai mult priveam la Gina, răsfrântă în vitrinele verzui. Era din ce în ce mai stranie, mai transfigurată. Zâmbetele ei deveneau mai stereotipe, ca un fel de promisiuni, de insinuări pe care nu le înțelegeam până la capăt. Mă remorca mai departe de un deget și, uneori, când zăboveam mai mult, se aduna lângă umărul meu, mă trăgea și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
virgine... Trăiri regresive, ca și drumul înapoi, spre obârșie, străbat peisajul sufletesc al lui Victor Sterom, poetul susținând că înfrigurarea / întoarcerii acasă / se scrie doar cu / rădăcina subțire / a țipătului... Între realitate și reflectarea ei în oglindă, amintirea se înfiripă transfigurată: oricum aș spune / tot oglinda îmi redă / amintirea..., iar nostalgia este sentimentul dominant din poeziile care compun volumul, determinată, între altele, de prefigurarea unei iminente, inevitabile margini, care nu e deloc ipotetică și, de asemenea, de antinomia inalienabilă, copleșitoare prin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
largi, plutind, din ce în ce mai jos. Unii se așezau pe rododendroni, după care umpleau iarăși văzduhul cu țipetele lor, făcând volte amețitoare deasupra străzilor pustii. Întorcîndu-se spre doctorul Luca, Julius observă că acesta rămăsese puțin mai în urmă. Sprijinit în baston, urmărea transfigurat baletul misterios și neliniștitor al pescărușilor care-i trezise, parcă, niște emoții vechi. 32. Seneca are dreptate. Viața "nu reține pe nimeni cu sila". Dar nici măcar în sinucidere nu scăpăm de noi înșine. Am găsit remarca în jurnalul lui Jiinger
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
atitudine. Doamna T. relatează o neplăcută poveste de dragoste cu un oarecare D., care o iubea de cincisprezece ani, fiind . În orășelul anonim, de provincie, o enigmatică doamnă este adorată de toți bărbații, după cum îi spune și D., "trist și transfigurat"; "E îngrozitor câți bărbați sunt îndrăgostiți de tine..." Insistența și atitudinea lui umilă îi provoacă repulsie, măcar că, din compasiune, va fi primit odată în patul fascinantei femei: Acest D. însă, după cum mărturisește doamna T. În cea de-a doua scrisoare
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și a celui care a îngăduit ca propria-i țeastă să fie înconjurată de propriu-i sânge, alături de comunitatea condusă de duhovnicescul stareț Vichentie. Înălțat-am rugăciuni către Ierarhia Bisericii triumfătoare pentru toți acei care s-au prosternat către altarul transfigurat. În foișorul incintei situat ca într-un spațiu sfânt, s au auzit cu adevărat pașii lui Dumnezeu printre noi și comunitate. Într-adevăr această ctitorie este demnă de ctitorii ei și mai ales de cel care a preluat-o în
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
fortificații, simbolizează, într-un stat în care tradiția iacobină rămîne puternică, sediul puterii. Ierarhia pe care o reprezintă opoziția dintre orașul intra muros și periferie nu poate scăpa celui ce străbate Parisul pe jos: trecerea este indicată brutal prin persistența transfigurată a rupturii pe care o marcau fortificațiile. Perifericul constituie o separație vizuală și sonoră. Opoziția dintre Paris și periferia sa nu este artificială: ea este cît se poate de reală și se manifestă prin prețurile imobiliare. Firește, între centru și
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cu gura căscată. Capitolul 2 Alex urmărise juriul în timpul ultimei mărturii. Fețele lor erau impasibile, dar nimeni nu se mișca, nimeni nu se foia. Icnetele erau involuntare, dovadă a cât de adânc se implicaseră în ceea ce auzeau. Și juriul rămase transfigurat, în timp ce întrebările continuau: Domnule Burnet, doctorul Gros și-a cerut vreodată scuze că v-a înșelat? — Nu. — S-a oferit vreodată să împartă profitul cu dumneavoastră? — Nu. — Dumneavoastră i-ați cerut să facă asta? — Da, în cele din urmă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
era amețit și trist. În cameră nu se mai afla nimeni, doar televizorul deschis. A plutit spre dormitor cu inima strânsă, că îi încalcă intimitatea. Giulia era într-adevăr în mijlocul patului, cu picioarele împletite covrig și cu laptopul deschis. Părea transfigurată, iar degetele se mișcau repede și silențios pe tastatură. Zogru s-a uitat uimit, trecând alene în spatele ei: era pe Yahoo Messenger, într-o conversație cu Andrei Ionescu. 31. Giulia scria de zor, cu ochii fixați pe ecranul alb, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]