468 matches
-
inițial (care nu o dată comportă și o doză de prudență), și prin opririle în care totul pare că trebuiește luat de la început. Este necesară răbdare, câteodată reluarea după o întrerupere pentru a remarca că ceea ce părea un blocaj imposibil de transgresat, nu reprezintă în nici un caz un pas îndărăt. 3. Fiecare ședință este un proces de creație și de achiziție care îl face pe terapeut să intervină în realitatea sa concretă și în stabilitatea sa. Terapeutul, este cel care trebuie să
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
ca un Romeo. Nu mai contează dacă la originea impulsului suicidar stă obsesia datoriei ori pasiunea oarbă. Toate acestea trec În planul al doilea. Important e, din punctul de vedere al celui care-și comentează zilnic moartea, dacă el va transgresa vocația de simplă glosă pe marginea sinuciderii ori dacă va rămâne În planul fantasmei și al purei speculații. Voința de a scrie despre sinucidere va trebui să fie dublată de voința de a trece la act. Ajunși În acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
foarte particularul și prea generalul oricărei analize teoretizante 1. Logos boètikos Din fericire, poetica nu e obligată să se conformeze structurilor fixe ale unui gen, ale unei specii. Libertatea ei de mișcare decurge din virtualitate, din ceea ce poate să fie2. Transgresând evidențele, poetica se Îmbogățește cu o prejudecată: aceea că literatura se lasă definită. Iluzie de scurtă durată, pentru că textul literar tinde să fie mereu altceva, să evadeze mereu spre altceva. Departe de a stabili sensul, „mecanismul” unei opere, poetica e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
discursul (logic) al subiectului va impune și bascularea de la "gramatica visului" la visător, de la crimă la criminal (vezi noua profesie de "profiler" a lui Frank Black în serialul de mare succes "Millenium"), de la reguli la comportamentele care le actualizează sau transgresează. Semiotica își propune să investigheze o multitudine de practici culturale (gestualitatea ceremonială a salutului nipon, distanțele interpersonale în lumea arabă în comparație cu cea occidentală, gramatica gesturilor în spectacolul de circ sau teatru etc.), dincolo de clivajele culturale universale relevate de corifeii structuralismului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de verb corespunde acțiunii narative. Verbul cel mai important, verbul "a" însemnînd modificarea situației face parte din însăși definiția genului nuvelei (mai exact, genului nuvelă bocca-ciană). Verbele "b" și "c" sînt strîns legate: sensul lui "b" este a păcătui, a transgresa o normă, iar al lui " c" a pedepsi (deși în mod normal aflate într-o relație de presupoziție, în universul boccacian fapta rea e rareori urmată de pedeapsă). Remarcăm în această tipologie o diferență de nivel de generalitate, verbul "a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
vizat, a suporturilor selectate și a efectelor (scontate și realizate), actualizate de teoria enunțării, teoria audienței, analiza mediilor și teoria argumentației. Izotopia discursului publicitar, euforizantă atît la nivelul enunțului (actanții sînt prezentați într-un cadru exotic, erotic, în orice caz transgresînd banalul cotidianului) cît și la nivelul enunțării (firma X sau o instanță nenominalizată care incită subiectul mai puțin să cumpere obiectul, cît să adere la valoarea simbolică pe care acesta o reprezintă) nu putea fi actualizată decît de un discurs
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
inacceptabilă. Din fericire nu i-am citit nici una din lucrări" (apud U.Eco, 1985:271). Deci în cazul glumei, maximele calității, cantității, relației etc. nu funcționează la unison, ci intră în conflict unele cu celelalte; de regulă principiul cantității este transgresat pentru a asigura poanta glumei (efectul surpriză modelat după schema romanului polițist) și succesul postulatului pertinenței (infra iii, iv): iii) Clientul adresîndu-se proprietarului unui bistrou: "Apa este într-adevăr o mare sursă de bogăție". Proprietarul: Sînteți cumva armator, domnule ?" Clentul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în primul rînd pe posibilitățile modulării complementarității gestualitate/limbaj. Gestualitatea (componentă inter alia a capitalului simbolic) exprimă o apartenență socială, o identitate de grup, actualizată prin comportamente permise (norme, coduri, etichetă) și comportamente interzise (tabuuri gesturi obscene, gesturi disprețuitoare ce transgresează principiul universal al cooperării și politeții). Toate culturile posedă un sistem important de comunicare gestuală (Baylon & Mignot 1991: 144). Cînd un american vrea sa exprime ideea că o situație, persoană este O.K. va desena un cerc compus din degetul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
amplasarea în față/vs/în spate traduce opoziția socială superior/vs/ inferior sau respectul datorat vîrstei sau sexului. Aceste amplasări spațiale sînt legate deci de afinități și statute ca universalii psihosociologice. Or, aceste distanțe stabilizate prin convențiile (normele) comunității sînt transgresate voluntar (folosirea distanței intime pentru un ordin tehnic dat de un director familiar cu subalternii cf. conceptul de management baladeur din best-seller-ul Le prix de l'excellence se bazează pe această apariție a afinităților bazate pe proximitate; folosirea distanței sociale
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
permite cel puțin un punct de plecare: confuzia dintre poeți și bufoni nu e nici pe departe una disprețuitoare, cum am putea fi tentați să credem la prima vedere. Ea promovează, indirect, epicurismul, doctrină filozofică a cărei forță ideologică a transgresat veacurile, în ciuda faptului că din voluminoasele scrieri ale lui Epicur nu s-au mai păstrat decât fragmente, două culegeri de sentințe morale și trei scrisori. Nu vom intra în detaliile teoriei atomiste, ci ne vom referi cu precădere la poziția
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
autopastișează, introducând episoade burlești ale povestirii principale și autoironizându-se (Cervantes, Voltaire, Calvino). Multiplicarea incipiturilor și a finalurilor romanești are și ea, în postmodernism, sarcina de a parodia anumite percepții (clasică, romantică, realistă etc.) asupra narațiunii ca atare și de a transgresa subiectul romanesc, pregătindu-și cititorii pentru nivelurile de profunzime ale operei literare. De formație filologi, mulți dintre autorii de metaromane polemizează cu funcțiile reprezentării literare, producând, după expresia lui Marcel Pop-Corniș, "contracomentarii" la poetica tradițională a romanului. Mulțumită teoriilor recente
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în chestiuni cruciale contradicția descoperită poate provoca pro-bleme de conștiință, o criză, anomia. O altă formă de contradicție survine atunci când acțiunile și comportamentele dezmint valorile. Criminalii subscriu unui mare număr de principii și priorități similare celor ale oamenilor obișnuiți. Ei transgresează doar anumite principii, prin conduita lor deviantă. Oamenii obișnuiți cunosc, de asemenea, diferențe notabile între ceea ce zic și ceea ce fac. Un ansamblu de valori este deci un sistem viu, extrem de complex, mereu expus schimbării, foarte greu de studiat. Elemente de
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
drept lipsită de relevanță sau redundantă. Prin cartea de față ne exprimăm opinia că nu s-a spus totul despre clasicism, că mai există încă multiple fațete necercetate ale acestui curent care și-a atins scopul esențial cel de a transgresa timpul și spațiul nașterii sale printr-o proiectare definitivă în universalitate și eternitate. I. Clasicismul francez repere generale I.1. Câteva delimitări terminologice În măsura în care realitățile literare, ca oricare altele, de altfel, se concretizează la nivelul limbajului prin intermediul unor termeni anume
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ce scaldă pulsul unor clipe în strălucire și durată". Izbește la Doinaș intelectualizarea sistematică a emoției de unde o poezie intens gânditoare, un lyrisme à froid, un discurs liniar asumându-și întrebările filozofiei; poetul, un abstractizant lucid, un arhitect, problematizează neîncetat, transgresând din imanent în impalpabil. Preocupă omul interior în perspectiva eternului. În fond, clasicii Heladei acționau analog; o tragedie de Eschyl, o odă de Pindar, dialogurile lui Platon ilustrează, fiecare cu alte instrumente, starea de veghe a omului vechimii față cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
este..." Poet mare, autorul Elegiilor se refuză practic încadrărilor ferme, el putând fi, simultan sau pe rând, "tradițional" (În dulcele stil clasic, Un pământ numit România), "premodern" și hipermodern, suprarealist și postmodern. Liantul îl asigură excepționala sa disponibilitate de a transgresa canonicul, mai plastic spus de a propune o modernitate globală, de substanță, aceasta discernabilă și în texte curat parodice. În legătură cu asemenea texte, ne amintim imediat că André Gide imprimase naivelor soties, carnavalescului popular medieval, semnificații moderne, estompând suflul bufon, de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
focalizantă în Imnele Țării Românești (1981) e Constantin Brâncoveanu: "Dimpreună cu pruncuții tăi / Nu-s pe lume umbre mai frumoase". Vreo douăzeci și cinci (din cele trei sute nouăsprezece imne) întemeiază o patetică psalmodie brâncovenească în care drama, memoria și scenografia în totul transgresează într-o crispantă poveste. Imnul devine suspin, elegie, jelire. De la Nicodim de la Tismana până la Tudor și Popa Șapcă, Țara e tărâm de ziditori; Brâncuși dialoghează cu frescele voronețiene iar Ioan Valahul cu Rotonda de la Alba-Iulia. Analogic, pământul dintre Dunăre și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ta că nu ești de aici. Închide ochii, / Nu e vina ta, limpedele meu mire, / Tu ești atât de înalt și de subțire..." (După felul în care alunecă luna). Exprimatul și nelămuritul, într-o textură de mare finețe ca aceasta, transgresează în melos. Textul respectiv se înscrie, vădit, printre cele mai elocvente chemări de iubire din poezia noastră. Dubletul somn-moarte, motiv străvechi reluat de Blaga, comportă reactivări periodice. Eminescu îl abordase în Cugetările sărmanului Dionis: "Vino somn ori vino moarte. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
binomului fluid și adânc. Marii romantici francezi, se știe, fuseseră în deosebi solari, mediteranieni; romanticul moldav (Prinsul) e mai degrabă septentrionic: "Eu sunt din casa celor biruiți, / Un rege nou, venit din miază-noapte / cu numele înfricoșat de Eu". Fantezistul inflamat, transgresând cercul claustrant se dezlănțuie sistematic în elanuri cosmice; dublul său, scepticul, clamându-și "slăbiciunea în fața lumii, a trecerii vremii și a Poemului de purpură" se trezește frustrat: Acesta e autorul; el duce pe umăr un crin ca pe-o pușcă. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
imensă piatră, Diamantul"... Apăsătorul Veac de fier (la Blaga, cenușia Vârstă de fier) eșuează în antipoezie. Puncte de vedere pertinente vizând o artă poetică proprie figurează în Ironia ontologică, inteligent grupaj de eseuri; fundamentală e pledoaria pentru Poesia perennis creație transgresând "din zona limbajului în zona existenței, care este cea absolută". Trimiteri (într-un eseu ori altul) la Edgar Poe, la Eminescu, la Paul Celan și ceilalți plasează discuția dincolo de mode și timp. Rainer Maria Rilke "a făcut din poezia sa
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
totodată, după natura primordială, cea caracteristică perechii Eminescu-Sadoveanu. Poetul perceptiv, senzorial, plasticizant era dublat de un fantezist exploziv, plăsmuitor liber pe un fond sentimental idealizant. Pădurea, tărâm de mistere, "ozonul curs pe pale de vânt", fantome benigne și ecouri tonice transgresează în mirific, întreținând o stare de stihialitate ocrotitoare. Niște Sadoveniene (versuri, proză poematică) lăudate de Călinescu (Contemporanul, 28 noiemb. 1958) denunță afinități varii. Comparam pe Labiș (văzut în 1951 la Liceul "Nicu Gane" din Fălticeni, ulterior la Liceul Național din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ori ca sentiment (pathe), la fel de discret, se proiectează pe ample fundaluri naturiste; nimic tumultuos ori dramatic; nimic declarativ. Eșantioane precum Petunii, Lăcrămioare sau Emoții, în notă elegiacă, pun surdină dezvăluirilor limpezi; termenii reprezentabili, plastici ai discursului se diafanizează, devenind aerieni, transgresând în fluid. Eșecurile, pe de altă parte, se pulverizează, cenușa lor depunându-se în amintiri. "Să plângi din dragoste și să se vadă!" Îndoială și iluzie întrețin un necontenit balans: "M-aș rupe, nu m-aș rupe-acum de tine. / E
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
trene de lumină, năzuind să sugereze ceea ce adesea ține de informulabil. Monologuri ca instrumente de cunoaștere! Erosul, formă de umanism fortifiant, e ritual în trepte suitoare. Totul e spus cu naturalețe, cu simplitate și concizie, cu candoare și feminitate, totul transgresând în farmec, distanțându-se de așa-zisele idei primite; toate: fior, sentiment și meditație respiră franchețe și empatie. După frecvent-citata Emily Dickinson, tipărită postum (în ultimul deceniu al secolului al nouăsprezecelea), erotica în viziune feminină a cunoscut reașezări periodice; șoapta
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
noile state apărute în Orientul Mijlociu după Primul Război Mondial au fost trasate foarte prost din punctul de vedere al acestor criterii confesionale și chiar etnice. În plus, aceste organizații gen Frații Musulmani, Salafiții, Al-Qaida au devenit jucători non-state foarte puternici, transgresînd frontierele, visul lor fiind înlăturarea vechilor conducători și instaurarea unui nou Califat, guvernat după principii islamice. Acesta este planul strategic, pentru care fac martiraj și la implementarea căruia trebuie să recunoaștem Occidentul, în naivitatea lui geopolitică, i-a ajutat foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
noile state apărute în Orientul Mijlociu după Primul Război Mondial au fost trasate foarte prost din punctul de vedere al acestor criterii confesionale și chiar etnice. În plus, aceste organizații gen Frații Musulmani, Salafiții, Al-Qaida, au devenit jucători non-statali foarte puternici, transgresînd frontierele, visul lor fiind înlăturarea vechilor conducători și instaurarea unui nou Califat, guvernat după principii islamice. Acesta este planul strategic, pentru care fac martiraj și la implemen tarea căruia trebuie să recunoaștem Occidentul, în naivitatea lui geopolitică, i-a ajutat
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
întru totul celei a fantomei tragice și a incertitudinilor tulburătoare cărora ea le dă naștere. Cu Shakespeare ne aflăm poate cel mai aproape de acel centru al teatrului spre care credem că ne-ar putea conduce fantoma. Un centru ascuns care transgresează frontiera genurilor. Indeterminabilul vis/realitate și parodierea luitc " Indeterminabilul vis/realitate și parodierea lui" Departe de a distruge forța aparițiilor, parodia comică hrănește reflecția shakespeariană asupra puterilor iluziei, pe care se întemeiază ambivalența apariției și a aparenței. Puteri care, în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]