295 matches
-
de cercetare științifică rezultatele anchetei sale. Aceasta din urmă va informa organele de conducere asupra concluziilor emise de Comitetul de etică și poate cere ajutorul acestora în soluționarea problemei sau poate sesiza organismele abilitate să sancționeze pe cale legală persoanele responsabile. Transgresarea subpunctului c va fi urmată de sesizarea Comisiei de jurisdicție a Colegiului de specialitate, iar a punctului f se consideră fals intelectual și va fi sancționată conform prevederilor legale. REGULI PRIVIND PARTICIPANȚII LA CERCETARE Regula nr. 1 Cercetarea care include
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
actul de apariție (când un subiect este conștient de existența picturii Dante și Virgiliu în infern). Trecerea de la starea imobolă la cea mobilă ridică probleme în stabilirea identității obiectului de artă: în ce măsură opera de artă nu-și schimbă compoziția prin transgresarea de la o stare la alta? De exemplu: în ce măsură putem vorbi de Hamlet de Shakespeare ca fiind aceeași operă de artă, în cadrul lecturii sau a spectacolului. Prin intermediul jocului, arta suportă modificări atât la nivelul formei și al compoziției, cât și la
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sau legate de situația de comunicare (este vorba despre deicticele care privesc interlocutorii, momentul și spațiul enunțării). Am definit ansamblul acestor cunoștințe drept „cunoașterea Împărtășită”, expresie pe care am preluat-o de la Galisson. Alte implicite, ca tropii, dimpotrivă, provin din transgresarea anumitor norme conversaționale. Această transgresare poate avea rațiuni lingvistice sau psihologice. Principalele rațiuni sunt totuși de natură pragmatică: fie minimizăm pentru a nu-l brusca pe celălalt, fie căutăm să-l manipulăm, fie, În sfârșit, să producem un efect umoristic
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
comunicare (este vorba despre deicticele care privesc interlocutorii, momentul și spațiul enunțării). Am definit ansamblul acestor cunoștințe drept „cunoașterea Împărtășită”, expresie pe care am preluat-o de la Galisson. Alte implicite, ca tropii, dimpotrivă, provin din transgresarea anumitor norme conversaționale. Această transgresare poate avea rațiuni lingvistice sau psihologice. Principalele rațiuni sunt totuși de natură pragmatică: fie minimizăm pentru a nu-l brusca pe celălalt, fie căutăm să-l manipulăm, fie, În sfârșit, să producem un efect umoristic. În ceea ce privește, credem că bună parte
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să ținem minte, În etologie. S-a răspândit În scrierile sociologice și etnologice, desemnând cel mai adesea un tip de fenomene distincte de drept, ca și de morală. Trimite În general la norme care nu sunt obligatorii, dar a căror transgresare este sancționată, uneori chiar foarte dur, de corpul social. Anumiți teoreticieni propun o definiție mai cuprinzătoare a termenului, ca Tocqueville, care include aici și valorile indivizilor. Indiferent dacă alegem o abordare Îngustă sau una mai largă, moravurile prezintă mai multe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
publică” cu ajutorul preceptelor și interdicțiilor definite instituțional), ele iau formă de reguli sau modele, Învățate și Împărtășite de o pluralitate de persoane, legitimate prin valori, organizate În sisteme care funcționează ca niște coduri sau ghiduri și a căror nerespectare sau transgresare este sinonimă cu devianța și susceptibilă să antreneze sancțiuni ori să provoace reacții de dezaprobare sau de ostracizare. Dacă Însușirea lor, așa cum bine a arătat Talcott Parsons, este inseparabilă de procesul de socializare și include nu doar cunoașterea prescripțiilor, ci
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
parte, acțiuni și fapte reale, ca violențele urbane, războaiele, furtunile puternice, iar pe de altă parte, un mod de a fi exprimând ideile de putere și de forță (din latinescul vis, forța vieții, din care provine și cuvântul „viril”) În transgresarea unui ordin normativ: prejudicieri resimțite ca niște sacrilegii În raport cu credințele sau cu obiceiurile, intimidări repetate, persecuție morală sau psihologică. ν Chiar dacă, metaforic, apare ca o descătușare, iar abstract, ca o dispariție a previzibilității care duce la haos, violența nu reprezintă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
implicaturilor conversaționale, H. P. Grice deosebește implicaturile conversaționale standard de cele non-standard. Implicaturile conversaționale standard fac apel la capacitatea destinatarului de a amplifica prin deducții ceea ce spune destinatorul în cadrul unei enunțări care respectă principiul cooperativ, implicaturile conversaționale non-standard constînd în transgresarea sau exploatarea deliberată a unor anumite maxime conversaționale (figurile de stil). Implicaturile standard pot fi generalizate, asociate expresiei lingvistice, declanșate doar de materia lingvistică și independente de context, sau particularizate, declanșate de relația dintre enunț și context, așadar dependente de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
încălcări ale principiului cooperării, situații în care emițătorul intenționează ca receptorul să le perceapă ca atare (și acesta este chiar modul în care receptorul le percepe). Pentru Herbert Paul Grice, ironia, metafora, litota și hiperbola pot fi analizate plecînd de la transgresarea maximei calității. Grice evidențiază faptul că, pe lîngă maximele conversaționale, se impune și respectarea altor reguli: estetice, sociale, morale. Importantă este cerința de a fi politicos. Aceasta înseamnă să nu-ți impui cu orice preț ideile, ci să dai alternative
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dacă apar combinațiile stereotipice semantice, acestea au finalitate expresivă. La nivelul structurii textuale, creația literară se caracterizează, cel puțin în genurile considerate clasice, prin stereotipii canonice care induc subordonarea unui conținut la o anumită formă - sonet, povestire, roman, dramă etc. (transgresarea formelor canonice este o trăsătură inerentă discursului postmodern). Tot în spațiul literaturii însă se dezvoltă și se valorifică în maniere diferite stereotipiile semantice, concretizate în recurențe tematice, multiplicări de motive, în general, în preluări intertextuale, generatoare de dialog între epoci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dramatic, și actualizabile în trei moduri de enunțare - narațiunea pură, narațiunea mixtă, imitația dramatică -, dar o asemenea taxonomie nu face decît să determine ipoteze și problematizări suplimentare, atunci cînd, de exemplu, textul povestire este considerat mod, iar romanul gen, chiar dacă transgresarea genurilor și modurilor este habituală. În orientările de tip cognitivist, care propun modele de analiză modulară, se consideră îndreptățită identificarea secvențelor prototipice narative, descriptive, argumentative, explicative și dialogice (instructive, procedurale etc.), constituite pe baza unor reguli compoziționale de tip secvențial
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
modului specific de a fi al artistului. Hotărât lucru, în artă stilul este esențial. A nu se confunda stilul ("hyperionic") cu maniera ("miticistă"). "Arta este lumea văzută printr-un ochi paradoxal. E anti-lumea". Așa grăit-a Lamparia, referindu-se la transgresarea realului, la realitatea în grad de ficțiune. La acest nivel, se impune, printr-o rară stăruință, leitmotivul oglindirii în accepția unei modernități esențiale, a reinterpretării mitului narcisic, fecund pentru artă (catastrofic pentru morală). "OGLINDIREA. Introducere în cartea creației universale". Precizia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
l-a făcut Primul Congres Mondial al Transdisciplinarității (Convento de Arrabida, Portugalia, 1994), prilej cu care a fost elaborată Carta Transdisciplinarității (redactată de Lima de Freitas, Edgar Morin și, firește, de Basarab Nicolescu). Mulți oameni de știință pledează azi pentru transgresarea frontierelor și dialogism, încercând o conciliere a literaturii cu știința (vezi, de pildă, Solomon Marcus, Întâlnirea extremelor, Editura Paralela 45, Pitești, 2005). Implicit, pentru lărgirea conceptului de cultură, restrâns nejustificat la oferta umanioarelor prin ruptura, încă suverană, dintre estetic și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mantră budistă prin care, vorba poetului, "vreme trece, vreme vine". E o curgere simultană de plinuri și de goluri, o rostogolire de ecouri reale sau imaginare, o trecere și petrecere infinită de forme, reale și imaginare. Prin aceste metamorfoze și transgresări ale diferitor nivele de realitate mereu se strecoară puterea iscoditoare, nemărginită a gândului gata să despice firul în patru, neștiind de opreliști, încercând să lege toate infiniturile, reale și posibile, ale eului și ale cosmosului, în transparența dimensiunii lor transversale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
își asumă din ce în ce mai des rolul de lideri, iau atitudine mai clară și au o poziție mai fermă, față de băieți care prezintă, uneori, mai multe dificultăți în a-și dobândi o identitate masculină cu care să se simtă confortabil (Elena Velescu). Transgresarea dihotomiilor de gen, unitatea masculin-feminin și "mintea androgină": (...) pot fi întrebată sau mă pot întreba: cum e să devii femeie prin toate experiențele care îți pun în conflict laturi ale identității? Cum împaci mama (generația ta), cu soția, cu profesoara
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
a numelui autorului e una dintre tehnicile preluate de acești poeți de la generațiile anterioare și ea conturează un avertisment dat poetului, căci și el este supus trecerii și accentuarea numelui nu limitează la o persoană această amenințare, ci dimpotrivă, prin transgresarea granițelor dintre real și ireal, își întinde umbra și asupra cititorului. Tonul senin, repetițiile, aspectul de joc inocent pun în evidență tragismul, dar ajută și la constituirea unei lecții despre trecerea în neființă, trecere încărcată cu aceeași doză de erotism
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Aspectul parodic și pamfletar e mult mai sesizabil decât cel elogios. E o odă dedicată celor care și-au văzut idealurile frânte, "răsună toate basmele lui Don Quijote". E o poezie a acțiunii pe care o propune aici Geo Dumitrescu, a transgresării limitelor, dar și una a revoltei chiar și împotriva scrisului însuși. Ironia e și aici prezentă "Nu vă temeți, prieteni, zburăm/ iată-ne sus, peste timp, peste om,/ în curând îi veți vedea pe Dante și pe Adam/ mâncând alegorii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Anularea granițelor e tehnică poetică, între animat și inanimat nu există limite și cele două categorii se confundă, nici moartea de viață nu se delimitează clar ("omul galben străpuns venea spre mine ca o stea marină" - apariția obsesiei acvaticului denotă transgresarea limitelor dintre conștient și inconștient, tehnica e apropiată de cea a suprarealiștilor, fără să se intenționeze destructurarea lumii într-atât încât să redea universul tulbure al inconștientului, ci, mai degrabă, să se creeze impresia de lume absurdă, ieșită din tiparele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
individului. Pariziana este versiunea unei femei moderne, care transcende stereotipul femeii tradiționale. Contrar opiniei comune conform căreia femeile lipsesc de pe scena publică, dar și din cărțile de istorie, considerăm că femeia pariziana a știut să-și impună originalitatea și mesajul. Transgresarea modului de a fi, de a gândi și de a simți comun, înfăptuit de Pariziana, este o sfidare a canonului, o "revoluție elegantă", iar vizarea obiectivelor masculine, cum ar fi Puterea, Libertatea și Creația, pun problema unei democrații pe care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
nu durează, dar îmbată și promite. Această constatare lucida nu îl împiedică pe protagonist să se lase din nou sedus, după divorț, proiectând perspectiva picanta a unui adulter cu fosta soție. Acest detaliu, pur parizian, vorbeste despre dorința permanentă de transgresare a canonului. Este sugestiv faptul că personajele masculine din domeniul artisticului sunt cele care percep noutatea acestui tip. Romancierul Gaston de Lamarthe, un alter-ego al lui Zola, reușește să descrie această rasă contradictorie și pătrunde în profunzimea esenței acestui tip
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare, căutând cu disperare să se sustragă monotoniei apăsătoare a vieții. Ea se manifestă plenar prin capacitatea de transgresare a stereotipului și accedere la eveniment. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea scandalurilor, spectacolului, fenomenului etc152. Această proiectare a Parizienei într-un rol se poate califica drept autoficționalizare. Ea poate fi înțeleasă ca semn al unei eliberări a sinelui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de conduită precise pentru toate circumstanțele existenței, fie de lege, fie de tradiție 238. Calendarul monden este supraîncărcat cu evenimente. Înțelegem prin s c e n a reprezentarea dramatică în ficțiune [Lojkine; Jucan, p.23], mizanscena unui eveniment, construită că transgresare a ritualului în care converge eficientă narativa cu cea scenica [v. Lojkine, La scène de român. Méthode d'analyse, Armând Colin, Paris, 2002]239. Nicolae Panea menționează cu justețe că "orice cod social oficial ascunde o dinamică ondulatorie: pe de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
1882 de H.Becque), copii neligitimi (Le Fils naturel, 1858 de Dumas-fiul), reușită în lume și în afaceri (L'Argent, 1894 de Fabre). Reprezentarea cariilor sociale nu este legată la acesti dramaturgi de descoperirea cauzelor (că la romancieri), ci de transgresarea canoanelor moralei burgheze. Teatrele de bulevard reprezintă drame și comedii în care adulterul înflorește. 175 "Productrice d'images, univers de reflets, puissance d'illusion, la ville moderne est le règne du simulacre" [Dumoulié, p.27]. "Citadinul liniștit și cultivat din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
e greu de explicat, într-adevăr! În mod cert, mediul tulbure și confuzia valorică din ultimele două decenii i-au fost favorabile. Apoi atmosfera generală de laxism moral și ideea criminală că libertatea înseamnă o pierdere completă de repere, o transgresare tupeistă a tuturor barierelor (care sunt, câteodată, totuși, și coduri de conduită), o adevărată, dorită și așteptată "desfrânare" (Andrei Pleșu a vorbit suficient de expresiv și explicit despre adevărata obscenitate publică, precum și de relația cu personajul de mai sus, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în principal, pragmatică) și ideologică a unor semnificații sociale, politice, economice și, în general, culturale, care se manifestă în dependență de modul de redare estetică a operei de artă, mod succedat, în ordinea receptării, de un interes practic, extraestetic. Această transgresare a câmpului de interes al experienței estetice se constituie în ambianța unei încercări de a înțelege noile condiții culturale în care acționează individul ca artist, spectator, critic, teoretician ori istoric. Constatarea întrețeserii experiențelor estetice cu o multitudine de experiențe cotidiene
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]