506 matches
-
BTR-152K a fost singurul care avea blindaj deasupra camerei desantului și un sistem de protecție NBC. Restul variantelor nu aveau aceste dotări. BTR-152 este înarmat cu o singură mitralieră SGMB pivotantă de calibrul 7,62mm care reprezenta armamentul obișnuit al transportoarelor blindate ale epocii. Mitraliera SGMB putea fi înlocuită cu o mitralieră grea DȘK 1938/46 de calibrul 12,7mm. Mitraliera avea un câmp de tragere orizontal de 45 de grade și vertical de -6 și +24 de grade. Deoarece primele
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
era obligat să reducă viteza pentru a evita o avarie la motor. Prin urmare, vehiculul devenea o țintă lentă cu o manevrabilitate redusă pe câmpul de luptă. BTR-152 a fost folosit pentru prima dată în timpul Revoluției ungare din 1956. Ulterior, transportorul blindat a fost folosit în timpul Războiului de Șase Zile, când zeci de vehicule au fost capturate de armata israeliană. În 1968, în timpul invaziei Cehoslovaciei, armata sovietică și celălalte țări membre ale Pactului de la Varșovia care au participat la operațiunea militară
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
lucrare însemnată a lui Hirémy-Hirschl, „Sufletele pe malul Acheronului” prezintă o mulțime de suflete moarte așteptând să fie transferate dincolo de răul Acheron. Mai încolo se zărește barcă cărăușului Charon. Mijlocul tabloului este dominat de figură marcantă a zeului Hermes Psihopompul (Transportorul de suflete) asaltat de numeroase suflete care îl implora să le scutească de ultimul drum spre infern. Artistul a fost și membru în „Asociația Artiștilor Gravori din Romă” (Gruppo Româno Incisori Artiști). În Italia s-a împrietenit cu pictorul Max
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
4×4,6×6 și 8×8), pentru o mobilitate mai mare pe teren accidentat. Subunitățile de sprijin ale acestor formațiuni militare sunt și ele la rândul lor motorizate pentru a ține pasul cu trupele mecanizate pe câmpul de luptă. Transportoarele blindate și mașinile de luptă ale infanteriei pot fi înarmate cu: mitraliere, tunuri automate, tunuri de calibru mic și rachte antitanc teleghidate. În comparație cu trupele pedestre și cele motorizate, infanteria mecanizată poate menține un ritm susținut al mișcărilor tactice și, în
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
mecanizate necesită mai multe provizii pentru luptă (muniție și mai ales combustibil) și mentenanță (piese de schimb). Un procent semnificativ al soldaților din trupele mecanizate se ocupă de manevrarea vehiculelor blindate și de întreținerea sau repararea lor. De exemplu, majoritatea transportoarelor blindate de trupe pot duce șapte sau opt soldați, dar au nevoie de doi membri ai echipajului. Majoritatea mașinilor de luptă ale infanteriei transportă doar șase sau șapte soldați și au nevoie de trei membri ai echipajului. Pentru a avea
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
complet au apărut abia spre sfârșitul războiului. Principalele transportoare blindate de trupe ale armatei americane erau semișenilatele M2 și M3. Acestea au fost folosite și de către armatele aliate, precum armata britanică, franceză sau cea sovietică. Soldații britanici au folosit și transportoarele universale Bren sau cele de tip Kangaroo (construite pe șasiurile tancurilor prin conversie). Armata germană a folosit semișenilatele SdKfz 251 în cadrul unităților mecanizate. Din cauza producției insuficiente, primele divizii Panzergrenadier complet mecanizate au apărut abia la mijlocul războiului. Armata română a folosit
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
schijele artileriei. În ciuda deficiențelor majore ale acestui vehicul, infanteria era acum mult mai flexibilă din punct de vedere strategic având în vedere teritoriul imens și granițele lungi ale Uniunii Sovietice și țărilor Pactului de la Varșovia. Armata americană a folosit inițial transportoarele blindate șenilate M75 și M59. Din 1960, soldații americani au folosit transportorul M113 care era mai ușor și putea fi transportat cu avioane C-130 Hercules. Infanteria avea acum aceeași mobilitate ca cea a tancurilor, însă nu beneficia de același
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
mai flexibilă din punct de vedere strategic având în vedere teritoriul imens și granițele lungi ale Uniunii Sovietice și țărilor Pactului de la Varșovia. Armata americană a folosit inițial transportoarele blindate șenilate M75 și M59. Din 1960, soldații americani au folosit transportorul M113 care era mai ușor și putea fi transportat cu avioane C-130 Hercules. Infanteria avea acum aceeași mobilitate ca cea a tancurilor, însă nu beneficia de același blindaj. M113 asigura un anumit grad de protecție nucleară, chimică și biologică
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
fost proiectat ca un transportor blindat pentru trupe, vehiculul a fost folosit și ca o mașină de luptă a infanteriei, fiind dotat cu armament suplimentar. Prima mașină de luptă a infanteriei a fost însă BMP-1, fabricată în Uniunea Sovietică. Spre deosebire de transportoarele blindate, care trebuiau să ducă soldații dintr-un loc în altul sub protecția blindajului, mașinile de luptă ale infanteriei (MLI) erau echipate cu un armament mai puternic pentru a sprijini infanteria în acțiunile ofensive sau defensive. Primele modele de MLI
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
au dezvoltat transportoare blindate grele, bazate pe șasiurile tancurilor depășite (precum T-55). Aceste vehicule sunt expediente și nu beneficiază de armamentul unor mașini de luptă ale infanteriei din cauza spațiului limitat din interior. Armata rusă le-a dezvoltat din cauza vulnerabilității transportoarelor blindate în mediul urban în fața aruncătoarelor de grenade, mai ales la distanță mică. Această vulnerabilitate a fost observată în timpul Primului Război Cecen. Armata israeliană a preferat să modifice tancurile de captură T-55 în transportoare blindate Achzarit în loc să le caseze
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
Achzarit în loc să le caseze. Din 2008, armata israeliană folosește mașina de luptă a infanteriei Namer, cu o greutate de 60 de tone, bazată pe șasiul primelor modele de tancuri Merkava. Aceste vehicule sunt utilizate în timpul operațiunilor din zonele urbane, unde transportoarele blindate sunt vulnerabile la rachetele antitanc și la dispozitivele explozive improvizate. Toate transportoarele blindate și mașinile de luptă aflate în faza de proiectare momentan sunt create special pentru desantul aeropurtat. Din cauza vulnerabilităților sesizate de armata israeliană și cea rusă, unele
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
infanteriei Namer, cu o greutate de 60 de tone, bazată pe șasiul primelor modele de tancuri Merkava. Aceste vehicule sunt utilizate în timpul operațiunilor din zonele urbane, unde transportoarele blindate sunt vulnerabile la rachetele antitanc și la dispozitivele explozive improvizate. Toate transportoarele blindate și mașinile de luptă aflate în faza de proiectare momentan sunt create special pentru desantul aeropurtat. Din cauza vulnerabilităților sesizate de armata israeliană și cea rusă, unele transportoare, precum Puma de fabricație germană, pot fi dotate la nevoie cu un
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
de tenofovir disoproxil și medicamente nefrotoxice nu poate fi evitată , funcția renală trebuie monitorizată săptămânal . Fumaratul de tenofovir disoproxil nu a fost evaluat clinic la pacienții cărora li se administrează medicamente secretate prin intermediul aceleiași căi renale , incluzând proteinele transportoare ale Transportorului Uman de Anioni Organici ( TUAO ) 1 și 3 sau MRP 4 ( de exemplu cidofovir , medicament cu potențial nefrotoxic cunoscut ) . Aceste proteine transportoare renale pot fi răspunzătoare pentru secreția tubulară și , parțial , pentru eliminarea renală a tenofovirului și cidofovirului . În consecință
Ro_1156 () [Corola-website/Science/291915_a_293244]
-
a tenofovirului . După administrarea orală , timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al tenofovirului este de aproximativ 12 până la 18 ore . Studiile au stabilit că secreția tubulară activă a tenofovir are loc printr- un influx la nivelul celulelor tubulare proximale , prin intermediul transportorului uman de anioni organici ( TUAO ) 1 și 3 și printr- un eflux în urină prin intermediul proteinei 4 rezistente la multe medicamente ( MRP 4 , multidrug resistant protein 4 ) . Lineraritate/ non- linearitate Farmacocinetica tenofovirului nu a depins de doza de fumarat de
Ro_1156 () [Corola-website/Science/291915_a_293244]
-
Câteva modele au fost dotate cu un tun automat de 20 mm, aruncătoare de flăcări sau un lansator de grenade. Tancheta Carden Loyd a fost considerată un model clasic și de succes , multe alte tanchete fiind proiectate după acest design. Transportorul universal Bren, dezvoltat după modelul Carden Loyd, a fost folosit pe scară mare de către Marea Britanie și aliații ei, fiind cel mai numeros vehicul blindat din istorie (aproximativ 113.000 de exemplare construite). Armata italiană ("Regio Esercito") a echipat trei divizii
Tanchetă () [Corola-website/Science/320507_a_321836]
-
pentru formațiunile de infanterie sau de infanterie mecanizată/moto din trupele de uscat. Conceptul mașinii de luptă a infanteriei a apărut după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, având la bază experiențele de pe front. Utilizarea în număr mare a transportoarelor blindate pentru trupe în timpul războiului a condus la apariția unor noi tactici. Trupele germane au fost primele care au realizat potențialul ofensiv al transportoarelor blindate. Formațiunile Panzergrenadier dotate cu semișenilate SdKfz 251 și SdKfz 250 puteau acționa din mers asupra
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
de-al Doilea Război Mondial, având la bază experiențele de pe front. Utilizarea în număr mare a transportoarelor blindate pentru trupe în timpul războiului a condus la apariția unor noi tactici. Trupele germane au fost primele care au realizat potențialul ofensiv al transportoarelor blindate. Formațiunile Panzergrenadier dotate cu semișenilate SdKfz 251 și SdKfz 250 puteau acționa din mers asupra unui inamic dezorganizat. În cazul în care transportorul era întâmpinat cu foc puternic, infanteriștii germani trebuiau să coboare din vehicul și să înainteze pe
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
la apariția unor noi tactici. Trupele germane au fost primele care au realizat potențialul ofensiv al transportoarelor blindate. Formațiunile Panzergrenadier dotate cu semișenilate SdKfz 251 și SdKfz 250 puteau acționa din mers asupra unui inamic dezorganizat. În cazul în care transportorul era întâmpinat cu foc puternic, infanteriștii germani trebuiau să coboare din vehicul și să înainteze pe jos spre inamic. Infanteria mecanizată americană a adoptat tactici similare celor germane folosind semișenilatele M2 și M3. Trupele britanice au folosit în continuare transportoarele
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
transportorul era întâmpinat cu foc puternic, infanteriștii germani trebuiau să coboare din vehicul și să înainteze pe jos spre inamic. Infanteria mecanizată americană a adoptat tactici similare celor germane folosind semișenilatele M2 și M3. Trupele britanice au folosit în continuare transportoarele blindate numai pentru a aduce soldații în apropierea frontului, în timp ce armata sovietică nu a folosit pe scară largă transportoare blindate în timpul războiului. Armata Roșie s-a bazat pe infanteria motorizată și desanturi terestre (pe tancuri). După război, majoritatea transportoarelor blindate
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
continuare transportoarele blindate numai pentru a aduce soldații în apropierea frontului, în timp ce armata sovietică nu a folosit pe scară largă transportoare blindate în timpul războiului. Armata Roșie s-a bazat pe infanteria motorizată și desanturi terestre (pe tancuri). După război, majoritatea transportoarelor blindate erau destinate deplasării trupelor în apropierea frontului. Republica Federală Germania a fost prima țară care a dezvoltat conceptul de mașină de luptă a infanteriei. Transportorul blindat german Schützenpanzer Lang HS.30 a fost proiectat special pentru a menține ritmul
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
infanteriei. Transportorul blindat german Schützenpanzer Lang HS.30 a fost proiectat special pentru a menține ritmul cu unitățile de tancuri. Fiind dotat cu un tun automat de calibrul 20 mm și un blindaj frontal cu o grosime de 30 milimetri, transportorul putea acționa împotriva țintelor ușor blindate și în sprijinul infanteriei. Acest lucru permitea unităților de tancuri să se concentreze strict pe lupta contra tancurilor inamicului. Schützenpanzer Lang HS.30 a avut însă numeroase probleme tehnice și era dezavantajat de faptul
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
cazul unui război nuclear. Schützenpanzer Lang HS.30 este considerat a fi un vehicul intermediar, având atât caracteristicile unui transportor blindat, cât și cele ale unei mașini de luptă a infanteriei. Infanteria sovietică a fost mecanizată treptat după război, lipsa transportoarelor blindate fiind un dezavantaj major. Primele vehicule de fabricație sovietică destinate transportului trupelor au fost BTR-40 (tracțiune 4×4), BTR-152 (tracțiune 6×6), BTR-60 (tracțiune 8×8) și BTR-50 (șenilat). Aceste vehicule erau utile în cazul unui război convențional, însă
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
PKT). În cadrul unei divizii sovietice de infanterie mecanizată, regimentul dotat cu BMP-1 acționa alături de regimentul de tancuri, flancurile fiind asigurate de două regimente echipate cu transportoare blindate BTR-60PB. Armata a adoptat această organizare din cauza costului ridicat pentru un vehicul BMP-1, transportorul BTR-60PB fiind mai ieftin și mai ușor de fabricat. Armatele din vest au introdus și ele rapid în dotare mașini de luptă a infanteriei. Republica Federală Germania a fabricat vehiculul Marder din 1971. Acesta avea o siluetă înaltă și era
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
nici nu induce izoenzimele CYP450 . În studii clinice , sitagliptin nu a influențat semnificativ farmacocinetica metforminului , gliburidei , simvastatinei , rosiglitazonei , warfarinei sau a contraceptivelor orale , furnizând dovezi in vitro ale unei capacități reduse de interacțiune cu substraturi ale CYP3A4 , CYP2C8 , CYP2C9 și transportorului cationic organic ( TCO ) . Sitagliptin a avut un efect mic asupra concentrațiilor plasmatice de digoxin și poate fi un inhibitor ușor al glicoproteinei p in vivo . Digoxină : Sitagliptin a avut un efect mic asupra concentrațiilor plasmatice de digoxină . După administrarea a
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
Acumularea sitagliptin după administrarea de doze repetate este minimă . Clearance- ul renal a fost de aproximativ 350 ml/ min . Eliminarea sitagliptin se produce în principal prin excreție renală și implică mecanismul de secreție tubulară activă . Sitagliptin este un substrat al transportorului anionic organic uman 3 ( human organic anion transporter- 3 - hOAT- 3 ) , care ar putea fi implicat în eliminarea renală a sitagliptin . Relevanța clinică a hOAT- 3 în transportul sitagliptin nu a fost încă stabilită . Sitagliptin este , de asemenea , un substrat
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]