949 matches
-
Tranzitivitatea alegerilor colective. Dacă societatea estimează că A>B și B>C, atunci ea estimează de asemenea că A>C. Altfel spus, procedura alegerii colective trebuie să evite paradoxul lui Condorcet (sau efectul Condorcet), enunțat în 1785 astfel: preferințe individuale tranzitive pot antrena alegeri colective nontranzitive, dacă se decide astfel prin votul majorității. Alegerile colective riscă să fie arbitrare și instabile. Arbitrare, deoarece alegerea depinde de ordinea în care chestiunile sînt supuse la vot, adevărata putere aparținînd atunci celor care stabilesc
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
decorativ cu arabescuri. Privirea ei nu se îndreptată spre spectator, ci este reținută într-o interioritate stranie, care-i conferă o anume fixitate. Are ceva statuar, care contribuie la impresia de nemișcare, de reținere și retractilitate. Nu mai avem nimic tranzitiv în acest portret, afectele pe care le putem bănui, tristețe, decepție, insolitare pot fi în același timp subsumate unui vid interior în care se reflectă o undă de senzualitate. Pleoapele ușor lăsate creează o stare de somnolentă-abstragere și regresie în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
le identifică Virgil Nemoianu în Îmblânzirea romantismului, un romantism Biedermeier și un Romantism înalt (High Romanticism). Ion Negoițescu trasa un scenariu interesant, dimensiunea plutonică era îmbânzită, temperată de spiritul cartezian, clasicizant al lui Titu Maiorescu interesat de caracterul pedagogic, socializant, tranzitiv al imagologiei eminesciene, de îmblânzirea unui High Romanticism în care devenea sesizabilă individualizarea radicală a expresiei poetice cu un rapel vertiginos și primejdios către propria interioritate incandescentă. În Visul Chimeric, pe filiera durandiană a antropologiei imaginarului, coroborată cu analiza figurilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
protecție. Această ambiguitate nu se vrea rezolvată pe deplin. O alta își ascunde privirea și-și întoarce capul, astfel încât să nu-i putem vedea chipul. Aici avem de-a face cu o substituție semnificativă a privirii ca expresie a vizibilului -, tranzitivă, cu un gest, cel al ascunderii privirii, menit să sugereze taina. Jocul acesta între vizibil și invizibil nu rămâne aici, și a treia femeie privește, însă privirea sa nu angajează direct spectatorul, ci ușor oblică, deviază orice posibil contact. Ierarhia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de lângă fereastră. c) Stătui de vorbă vesel, ca niciodată. Numele predicativ circumstanțial stă mai ales pe lângă verbe intranzitive care exprimă mișcarea (a merge, a umbla, a se întoarce, a ajunge, a fugi, a intra, a coborî, a pleca etc.) sau tranzitive folosite în mod absolut: Mâncară la început tăcuți și flămânzi. Mult mai rare sunt cazurile când numele predicativ circumstanțial însoțește un verb tranzitiv. Numele predicativ circumstanțial se exprimă printr-un adjectiv, locuțiune adjectivală, gerunziu și participiu cu valoare adjectivală: a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
a umbla, a se întoarce, a ajunge, a fugi, a intra, a coborî, a pleca etc.) sau tranzitive folosite în mod absolut: Mâncară la început tăcuți și flămânzi. Mult mai rare sunt cazurile când numele predicativ circumstanțial însoțește un verb tranzitiv. Numele predicativ circumstanțial se exprimă printr-un adjectiv, locuțiune adjectivală, gerunziu și participiu cu valoare adjectivală: a) adjectiv: În timpul acesta noi ne urmam drumul liniștiți. Se întorsese destul de vesel acasă. b) locuțiune adjectivală: Se va întoarce cu inima frântă. Toți
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
faptelor ajungem la următoarele concluzii: Predicatul circumstanțial este al doilea predicat, un predicat secundar care exprimă starea sau acțiunea modală raportată la subiectul sau obiectul propoziției. El este cerut, în general, de verbe intranzitive, verbe de mișcare sau de verbe tranzitive cu valoare absolută. Predicatul circumstanțial are dublă funcție, funcție determinativă și predicativă. El poate fi exprimat prin adjective, locuțiuni adjectivale, participii și gerunzii cu valoare adjectivală. În cazul când predicatul circumstanțial este exprimat printr-un adjectiv, se face acordul cu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
are nevoie în mod necesar de vecinătatea unui complement predicativ al obiectului, devenit un context obligatoriu și dezambiguizator. Spre deosebire de acestea, verbe de opinie ca: a considera, a crede și verbe voliționale și deziderative ca: a vrea, a dori sunt matricial, tranzitive, având ca particularitate de construcție realizarea a poziției obiectului direct ca propoziție conjuncțională (Profesorii consideră / cred că el este inteligent., Părinții vor / doresc ca el să fie medic.). Prin reorganizare și elipsă în locul unei structuri bipropoziționale, apare o construcție „condensată
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
s-a nimerit mobilată. Acest fenomen, exemplificat în enunțurile (2a, 2b), se explică prin faptul că există participii care au o dublă citire: activă (când participiul este format de la un verb intranzitiv) și pasivă (când participiul este al unui verb tranzitiv). Mai vădit este acest aspect în exemple de tipul Merele se arată coapte, unde avem, deopotrivă, două interpretări: activă (1) și pasivă (2): (1) Se arată / că merele sunt coapte (la soare). (2) Se arată / că merele sunt coapte (de către
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cere urmat. Și invers, pasivul se apropie de impersonal când subiectul construcției este nedefinit. (În structura de adâncime, aspectul dat se observă în etapa de suprimare a agentului.) Această corelație între valoarea impersonală și cea pasivă este specifică doar verbelor tranzitive când nominalul este nonpersonal. Se vorbește chiar despre o fuziune a celor două valori (impersonală și pasivă) cu cea obiectivă. Conform autoarei Elena Petrina, fenomenul în discuție are loc o dată cu „transferul caracterului personal al subiectului logic asupra celui gramatical”. Spre
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
un mare număr de componente se referă la mediile temporale și spațiale ale unei funcții f al unui punct rătăcitor u(t) pe o suprafață de energie constantă Ω în spațiul fazei: Un important exemplu de sistem ergodic (sau metric tranzitiv) este dat de modelul lui Bernoulli, care, în cea mai simplă formă, este rezultatul statistic al aruncării cu banul. Începând de prin 1960, Kolmogorov și câțiva dintre studenții săi, în special Jakov Sinai, au generalizat conceptul fizic al entropiei într-
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
vedere semantic, predicatul ce apare în al patrulea segment deține un rol privilegiat, diferitele predicate euforice (verde + de neclintit și masiv = are totul pentru a fi îndrăgit) sunt într-o relație de izotopie. Din punct de vedere enunțiativ, agentul verbului tranzitiv absent: "a fi îndrăgit", cere întotdeauna un "de către cineva", a fi sursa de plăcere a cuiva. Conform unei retorici specific publicitare, acest loc vid trebuie complinit de către cititor: Pasul Ursului are totul pentru a fi îndrăgit de DUMNEAVOASTRĂ/îndrăgit de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de stil, cu care ne-a obișnuit poezia occidentală, preîntîmpină astfel rătăcirea cititorului pe căi lăturalnice, ocolite sau șovăitoare. Numai cuprinzînd expresii firești și naturale, nepretențioase (care nu vor să atragă atenția asupra lor), textul Își Îndeplinește cu brio funcția tranzitivă de vehicul folosit doar pentru a ajunge la destinație. Din acest punct de vedere, rolul textului este să ne pună În fața faptului real, propus contemplării. Și să poată fi ignorat În fața bogăției prezumate a imaginilor odată ce și-a Îndeplinit funcția
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
din Tudor Arghezi. Discursul polemic se prevalează de ceea ce Tudor Vianu numea cândva "dubla intenție a limbajului": "Cine vorbește "comunică" și "se comunică". O face pentru alții și o face pentru el". Faptul lingvistic era, pentru estetician, deopotrivă "reflexiv" și "tranzitiv", cele două intenții ale limbajului fiind invers proporționale: "Cu cât o manifestare lingvistică este menită să atingă un cerc omenesc mai larg, cu cât crește valoarea ei "tranzitivă", cu atât scade valoarea ei "reflexivă", cu atât se împuținează și pălește
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o face pentru el". Faptul lingvistic era, pentru estetician, deopotrivă "reflexiv" și "tranzitiv", cele două intenții ale limbajului fiind invers proporționale: "Cu cât o manifestare lingvistică este menită să atingă un cerc omenesc mai larg, cu cât crește valoarea ei "tranzitivă", cu atât scade valoarea ei "reflexivă", cu atât se împuținează și pălește reflexul vieții interioare care a produs-o". Aplicate lui Arghezi, tezele lui Vianu fac din el un autor care comunică, dar mai ales se comunică. Pentru Arghezi, actul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
45. Astfel, distinge între comportamentul referențial, pseudoși transreferențial și comportamentul autoreferențial. Fiecăruia îi corespunde, în ordinea prestabilită, exprimarea factuală, exprimarea ficțională (magică, religioasă) și exprimarea ludică. Din acest unghi, textul polemic se bazează pe o dominantă referențială care presupune transmiterea tranzitivă a mesajului. Astfel, denotația asigură lectorului o adecvare reală la contextul informativ în care s-a produs intervenția polemică, precum și o explicitare suplimentară a intențiilor locutorului în schimbul polemic. Textulizarea referențială are, în polemică, rolul pe care indicațiile regizorale îl au
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
implicit, statutul enunțiatorului în realitatea obiectivă (ca scriitor), dar și în realitatea textuală (ca pamfletar, deci locutor susceptibil de a ataca subversiv). În plus, trebuie să aibă disponibilitatea emoțională de a participa cu fidelitate la jocul artistic. Mesajul satiristului este tranzitiv, iar expresivitatea sa rezidă în violența nudă a limbajului. Diferența dintre ironie și parodie este cu mult mai subtilă, dat fiind că ultima ar reprezenta un caz particular al primei. După Marian Popa "parodia e imitația caricaturală a unei forme
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin ținuta discursiv-expozitivă, episodul prozodic Tatălui meu116, inspirat numit de Alexandru George un "țipăt de sinceritate", deși lipsit de valoare poetică, are o deloc neglijabilă relevanță biografică: este un decupaj versificat al realității în care suferința și furia sunt comunicate tranzitiv ca, de pildă, în secvența discursivă: Ți-aduci aminte când, pe drum,/ Te-am întâlnit, cinci ani acum,/ Mi-ai zis să fug. Eu am fugit și după pâine-am pribegit./ Să-ți țipe plânsu-mi prin urechi/ Urmează-ți iute
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
afirmam și în secțiunea teoretică a demersului nostru, în polemica literară ideea de argumentație poate dobândi un cu totul alt sens, în virtutea finalității estetice pe care polemistul mizează, însă poate, tot atât de bine, să fie fundamentată pe un raționament logic, comunicat tranzitiv, în care singur uzul tropologiei polemice răspunde funcției expresive. 4.2. Discursul moralistului ofensiv 4.2.1. "Se" rostește moralistul. Din perspectiva pe care o propunem, discursul arghezian reprezintă un cod personalizat de convingeri ce denotă predispoziția asimilărilor în temei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu degetul pe etajeră..."134. Exemplul în sine nu are nimic spectaculos, iar suita interogativă corespunde, evident, unei banale retorici persuasive. Ceea ce e semnificativ ține, și aici, de înlănțuirea secvențelor, de trecerea de la forma dialogată la cea monologică-sentențioasă, de la comunicarea tranzitivă la cea ironică sau metaforică, de la abordarea serioasă la gestul comic ș.a.m.d., într-un cuvânt, de dinamica enunțării unui eu plural. Receptorul real, adică cititorul, joacă rolul unui terț susceptibil de desolidarizare. Un el care poate fi în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o violență grotescă și, evident, un plus de credibilitate. Tot astfel ea poate fi privită ca o strategie de disculpare, atâta vreme cât relatarea nu e rodul imaginației pure. Oricum ar fi, iată cum ficțiunea se insinuează sub aparența unei comunicări pur tranzitive: Nimic nu e mai inocent și mai normal decât să scoți cu furculița, la masă, lumina ochiului unui concurent. Nimic mai elementar decât să pui în genunchi, între picioare, un nepot care te-a supărat și, fixându-l cu fața
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ironic accentuează ideea diferenței grotești între statutul imaginar în text ca autoproiecție a adversarului -, și cel real, declasant și amendabil din perspectiva polemistului-pamfletar. Uneori, enunțul exclamativ constituie o punte tactică între o secvență ambiguizată de ironie și o alta referențială, tranzitiv asertată: "Ei! lăsați-mă să spun adevărat. E pasiunea simpliștilor și a mărginiților, de a simplifica totul la unic și de a-l mărgini la dânșii". Alteori, exclamația retorică accentuează, pentru cititor, perspectiva contextuală pe care polemistul o are asupra
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de manifestare a spiritului polemic arghezian, integrată în ansamblul publicisticii sale. La nivelul arhitectonicii discursive, o atare formă a polemicii explicite mizeză totuși pe ligamentarea unor secvențe diferite ca, de pildă, oscilarea între transparență și ambiguitate, prin trecerea de la comunicarea tranzitivă la cea ironică, apoi trecerea de la adresarea directă (prin subjecție sau forme vocative și imperative) la enunțarea constativă, fapte ce imprimă o dinamică și o tensiune retorică specifice textului publicistic arghezian. Metasemene precum sinecdoca ("mațul intelectual"), oximoronul ("docilă contemplare", "indignare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ci de o puternică implicare afectivă. Pe acest palier al violenței incendiare, stilul laconic este cel mai percutant. Până și ficțiunea respectă concizia întregului, astfel că limbajul metaforic nu mai constituie o prelungire ludică, ci se substituie cu succes comunicării tranzitive. "Mi-a ieșit o floare-n grădină, ca o pasăre roșie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ți-ai pus labele pe ea și s-a uscat". Tropologia polemică servește, în acest context, deopotrivă expresivității formale și transpunerii lirice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
57). De aici se trage concluzia conform căreia ceramica bicromă precede ceramica tricromă, fiind mai veche decât aceasta. Stratul Izvoare II 1b se caracterizează prin prezența simultană a ambelor categorii de ceramică pictată (bicromă și tricromă), căpătând astfel un caracter tranzitiv spre Izvoare II 2 (exclusiv tricrom). În urma acestei situații, Radu Vulpe se crede îndreptățit să concluzioneze că ceramica tricromă cucuteniană se naște în etapa stratului Izvoare II 1b, direct din ceramica bicromă, prin simpla adăugire a culorii negre (VULPE 1956
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]