1,141 matches
-
era foame. Mergea Înainte, lăsând În urmă kilometri de cale ferată. Mlaștini, și de-o parte și de cealaltă a șinei. În fața sa apăru un pod. Nick Îl trecu, cu ghetele sunând a gol pe tăblia de fier. Jos, printre traverse, se zărea apa neagră. Nick lovi cu piciorul un șurub slăbit, care căzu În apă. Dincolo de pod se vedeau dealurile. Mari și Întunecoase, de ambele părți ale șinei. Ceva mai departe, licărea un foc. Urmând șinele, Nick se apropie prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să meargă. Drumul o coti către dealuri. Caii trăgeau tot mai greu, așa că băieții coborâră și o luară pe jos. Drumul era nisipos. Ajunși În vârful dealului, Nick se uită-n spate. Văzu luminile din Petoskey și, dincolo de golful Little Traverse, luminile din Harbour Springs. Se urcară Înapoi În căruță. — Ar trebui să presare și ei niște pietriș pe drumu’ ăsta, spuse Joe Garner. Căruța merse mai departe, prin pădure. Joe și cu doamna Garner stăteau pe bancheta din față, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu dezgust vara, cu formele sale mature și opulente exhibate fără urmă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu mai era sigură - preferase să-i dea altă destinație: transportul de persoane și mărfuri de la un mal la celălalt. Pentru cine nu voia să fie observat, el reprezenta o alternativă valabilă la podul care, câteva mile mai la vale, traversa Rinul în dreptul cetății Augusta Rauricorum. Fergal era ajutat de cei trei fii ai săi: băieți robuști, ca și el, și care, chiar dacă nu erau prea ageri la minte, aveau, în schimb, brațe viguroase și spinări puternice și, atunci când era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu dezgust vara, cu formele sale mature și opulente exhibate fără urmă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acum cu un al spațiu, care părea să nu aibă nici Început, nici sfârșit. Ajunse pipăind cu mâinile la un fișet și avu impresia că a dat peste un vagon de marfă. Șinele Însă nu se găseau nicăieri. Iar În loc de traverse, tot dădea peste lăzi și sticle goale. Nu era prea plăcut să navighezi prin beznă și să te Împiedici de fel de fel de ambalaje la fiecare sfert de pas! Totu-i părea străin. Nici un obiect nu se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a fost salvată viața, mai demult. S-a Întâmplat Înainte de New Rochelle. O ștersesem de la școală și rătăceam prin parc. Laguna era Înghețată, dar am căzut prin gheață. Era un fel de pod În stil japonez și mă cocoțam pe traverse, dedesubt, când m-am dus de-a berbeleacul. Era decembrie și gheața era cenușie. Zăpada era albă. Apa era neagră. Mă agățasem de gheață, făcut pe mine de frică, și Îmi simțeam sufletul ca o bilă de sticlă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Lal. Probabil a plesnit o țeavă. Ascultând, auziră un sunet ca de apă țâșnind deasupra, și un țăcănit ritmic, rapid, o prelingere În cascadă, o șerpuială de apă pe scară. — O țeavă desfăcută. Sună a inundație. Țâșni de la masă și traversă alergând bucătăria mare, cu pumnii mici și păroși așezați pe piept, cu capul tras În jos Între umerii Înguști. — O, unchiule Sammler, ce este? Femeile urmară. Evident mai lent, Sammler și el urcă. Teoria lui Wallace că În pod erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o colivie Lumina stinsă, mâini cerând bacșiș, Un vânt în șoaptă mișcă o hârtie Și vagabondul timp, mereu furiș, Îngrămădind într-o clepsidră spartă, Surâsuri, poze... „Undeva, cândva”, A fost aievea?... poate o erată Sau un banal amor de mucava? Traverse număr, două câte două, În mână țin moneda unui vis; Mă simt străin în lumea asta nouă, Spre rai mi-e azi accesul interzis. Încă nu-i târziu Mai naște-mă, mai naște-mă o dată Fragil lăstar sub frunze muribunde
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dedicat diliilor: La casa de nebuni. Din câte îmi amintesc, atât vagabondul cât și mutul erau niște psihopați mie-n sută, care se dedau la violențe subite și nediscriminatorii - mari scule de basculă, pricepuți în a stârni urlete atavice. În timp ce traversa scârțâind grinzile, apropiindu-se de noi, cu părul lui îmbibat de ulei, care îi acoperea umerii ca un șal, cu încheieturile mâinilor care zgâriau podeaua, atât eu cât și Fielding am fost tentați să credem că avem ceva în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
său, asemenea unei pânze uriașe de păianjen În care erau prinse din loc În loc nu insecte, ci genți, fuste, costume, gulere, mustăți, umeri, cefe, eșarfe, rochii, ciorapi frumos mulați pe picior, gene Întoarse, sprâncene Încondeiate și valize, alături de clădiri și traverse pline de mizerii, pe care locomotiva, trăgând În spatele ei un șir nesfârșit de vagoane, se Îndrepta, clătinându-se, Într-o direcție necunoscută. În mintea sa, el asemui locomotiva cu un uriaș păianjen, pe cât de crud, pe atât de calculat, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
seara atârnat ca un liliac de perete, Încercând să reconstituie, prin sciziune, elementul primordial al materiei cenușii din creierul uman; ei bine, toți acești trenchea-flenchea se adunau, cu mic, cu mare, În jurul omului-locomotivă, umblând pe șine sau târându-se pe traverse În urma lui și făcând cu toții o larmă Îngrozitoare. Uneori, În salon se oploșea, când crivățul șuiera pe străzi, și piatra-kilometrică Bikinski, lipindu-și adidașii de calorifer... După câteva zile, refăcându-și forțele, piatra Își lua tălpășița pe șosea... Oamenii-mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și o locomotivă nevăzută și el Înainta În urma ei, purtând ochelari de soare, costumul alb, de mire, și un buchet de trandafiri În brațe; nu ajungea Însă niciodată la destinația finală... Alții Însă, Îmbrăcați ca vai de ei, sărind din traversă În traversă sau luând-o de-a dreptul peste câmp, ajungeau fără să-și bată prea mult capul la locul mult râvnit. Locomotivele lor poposeau nu În una, ci În mai multe gări. Trenurile șuierau, scoțând aburi pe nări, șinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
locomotivă nevăzută și el Înainta În urma ei, purtând ochelari de soare, costumul alb, de mire, și un buchet de trandafiri În brațe; nu ajungea Însă niciodată la destinația finală... Alții Însă, Îmbrăcați ca vai de ei, sărind din traversă În traversă sau luând-o de-a dreptul peste câmp, ajungeau fără să-și bată prea mult capul la locul mult râvnit. Locomotivele lor poposeau nu În una, ci În mai multe gări. Trenurile șuierau, scoțând aburi pe nări, șinele de cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la piept, Într-o cămașă de noapte albă ca zăpada, stătea Mathilda, privind prin el și dincolo de el. Fața ei triunghiulară emana atâta farmec și atâta disperare, Încât Noimann, căzând În genunchi, se târa spre ea, zdrelindu-și Încheieturile de traversele mai mult sau mai puțin Închipuite, pe care, În loc de păcură sau motorină, picurau lacrimi de ceară, Întinzându-se În așternut. La orizont, dincolo de nori, se ițeau sânii ei rotunzi și luminoși ca niște faruri. Dar oare de ce, atunci când fruntea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
când vedea toate aceste arătări cum se agață de scări și de tampoanele vagoanelor, făcându-i semn cu mâna. Pe șine mai rămânea abandonat câte un pion care, revenindu-și din beție, o lua la goană, sărind deodată câte zece traverse, până prindea din urmă, aproape de barieră, trenul, urcându-se În ultimul vagon. „Ei, dacă n-ar fi apărut abstracțiunile, ar fi fost mai bine?” Abstracțiunile apăruseră și dispăruseră, năclăindu-i gândurile și lăsându-l pradă unei stări din ce În ce mai confuze... Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Kareninei. „Care vis?” făcu Noimann. „Cum adică, nu știți care?” se miră inginerul și Începu să-i povestească, mișcându-și În sus și-n jos bărbia, despre visul Annei, cu mujicul legat de șine, care moșmodește mișcând niște fiare pe traverse și ridicându-și mereu spre Anna fața năclăită de sudoare. „Un vis premonitoriu”, conchise Satanovski, coborându-și glasul. „N-ați visat niciodată ceva similar?” „Eu nu sunt Anna”, replică Noimann... „Dar dumneavoastră n-ați Încercat?” „La drept vorbind”, răspunse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe sub mese? Dumnezeu se zbate ca o muscă pe jumătate Înecată Într-o farfurioară de lapte... Unde pot găsi liniște, unde pot găsi alinare?!” Zbor liniștit de păsări. Dimineață. Seară. Și din nou dimineață. Aer apăsător. Vagoane de cale ferată. Traverse. Șuierat de locomtivă... Piesaj sumbru. Omul-picior grăbește pasul. Ochelarii lui Noimann Îl urmează Îndeaproape. „Chiar dacă voi fi singur, nu-mi pasă că voi fi singur”, Își spune medicul... Și apoi tot el strigă: „Lilith, Lilith!” Abstracțiunile, cifrele, notele muzicale, pionii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vin. Contemplarea acestui cer frânt de cele două aripi Îi creează, pe moment, impresia că a nimerit Într-un loc unde, printr-un accident de ordin divin, o parte din eternitate s-a frânt În două, lunecând pe pământ, peste traversele murdare și liniile de cale ferată ruginite, amestecându-și norii printre roți și mucuri de țigară pe jumătate stinse, iar acum această eternitate, potopită de țipete nostalgice, Încearcă zadarnic, luptând cu inerția, să se ridice Înapoi În eter... Senzația durează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
călător să se simtă În largul său și să nu mai caute zadarnic noduri În papură; există Însă o singură hibă - fiind prea modern și prea populat la intrare, WC-ul public nu prea este folosit; În locul său călătorii preferă traversele de cale ferată, liniile mai dosnice și trenurile rămase În parcare. Nu e de mirare, deci, că Întreaga gară arată ca un câmp de luptă abandonat În grabă de infanteriști, cu mulți epoleți lepădați fie pe traverse, fie pe peron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
său călătorii preferă traversele de cale ferată, liniile mai dosnice și trenurile rămase În parcare. Nu e de mirare, deci, că Întreaga gară arată ca un câmp de luptă abandonat În grabă de infanteriști, cu mulți epoleți lepădați fie pe traverse, fie pe peron. Duhoarea pe care o degajă „epoleții” e atât de consistentă, Încât trece mult dincolo de perimetrul gării, ajungând la Râpa Galbenă, Piața Sfântul Spiridon, unde, Înconjurând măreața statuie a Independenței, cu steagul de bronz desfășurat În vânt, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sună! Doctorul se și vedea Înaintând pe un câmp plin de trandafiri, ale căror petale pâlpâiau În Întunericul nopții ca niște candele pe jumătate stinse, iar deasupra lui plutea o lună imensă, palidă ca moartea. Un vânt ușor adia peste traverse, stârnind murmure ciudate. Purtând pe creștet o coroniță de flori albe, regina-nopții, Noimann mergea pe mijlocul șinelor de cale ferată cu pași de somnambul. Vântul Îi flutura poalele hainei, răcorindu-i trupul asudat și obosit de arșița zilei. În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În locul său un dreptunghi de praf și scame și un vraf Întreg de pantofi, alături de cârpele și păpușile de care Lilith nu voia să se despartă nici În ruptul capului și care mult timp zăcuseră sub pat. Ridicându-se de pe traverse, cu buchetul de trandafiri strâns la piept, Noimann se scutura de vagoanele imaginare ce trecuseră, țăcănind din roți, prin trupul și prin viața lui. Dinăuntrul lor, călătorii, umflându-și hainele de aer, se scurgeau pe ferestre, luându-și zborul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
accelerat sau rapid care venea dinspre Timișoara și, la baza pantei, acolo unde Începea curba aia ușoară, Încercase să frâneze, locomotiva sărise de pe linii, iar vagoanele care se aflau În spate, deși nu căzuseră și ele, Împinseseră locomotiva Înfrânată pe deasupra traverselor, din traversă În traversă, cale de vreo două sute de metri. În fond, nimic foarte grav, cei trei chiar răsuflă Într-un fel ușurați, directorul ceva mai convins decât ceilalți doi. Ei, da, dar eroismul povestitorului În această catastrofă feroviară care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rapid care venea dinspre Timișoara și, la baza pantei, acolo unde Începea curba aia ușoară, Încercase să frâneze, locomotiva sărise de pe linii, iar vagoanele care se aflau În spate, deși nu căzuseră și ele, Împinseseră locomotiva Înfrânată pe deasupra traverselor, din traversă În traversă, cale de vreo două sute de metri. În fond, nimic foarte grav, cei trei chiar răsuflă Într-un fel ușurați, directorul ceva mai convins decât ceilalți doi. Ei, da, dar eroismul povestitorului În această catastrofă feroviară care, „i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]