414 matches
-
după câteva luni, își prelungește nostalgia după posibila aventură cu ,,drăcușorul’’, pe care nu-l poate uita. Elementul fantastic este atenuat, până la o simplă convenție; ființa umană este direct tangibilă, iar efectul magic al satanismului se reduce la un obișnuit travesti. Însă de la această povestire nevinovată, întemeiată numai pe convenționalul simplu, până la admirabila La hanul lui Mânjoală, trecem dintr-o dată dacă nu la fantasticul pur, în tot cazul pe un plan în care fantasticul magic apare simbolic organizat; însă și aici
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
unui început pe linia mărturisirii. Timid și șovăitor, încercam să mă apropii de mine. Nenorocirea era că prin formația mea eu nu aveam un "la mine". Nefiind scriitor, nu mă puteam reinvesti în personaje, nu puteam apăsa, într-un etern travesti, pe clapele umanității vorbind de fapt despre mine. Nu-mi puteam regiza intrările în scena lumii și nu-mi puteam exhiba, la adăpostul diferitelor măști, frumusețile și mârșăviile prinse strâns în mănunchiul unicului meu eu. Eul meu, asemeni eului oricărui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mea nu-l situase în teritoriul "umanioarelor" și până atunci nu-mi pomenise nimic despre interesul pe care l-ar fi avut pentru studiul religiilor. Așa încît, în prima clipă am avut senzația că sânt confruntat cu un fenomen de travesti cultural. Intrase pe "teritoriul scrisului" fără să sufle o vorbă. Și o făcea cu un subînțeles deconcertant, ca și când paginile din Secolul 20 erau rezultatul firesc al unei preocupări a cărei istorie era de-acum bine conturată. Când cineva începe "să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cunoștințe pe care puțini cititori le au”1044, simplitatea stilistică este adoptată doar ca o mască. Defectele prefigurate în capodoperele celor doi scriitori vor apărea și în alte epoci: „În timpul Renașterii toate câte țin de <<jocul dublu>> - minciuna, spionajul, înșelarea, travestiul, masca, simularea, disimularea, folosirea identității false, provocarea, vânzarea de prieteni [...] constituiau, parcă, o molimă comportamentală, o boală psihologică cu caracter epidemic.”1045 Personajele negative, donnele demonicate, aduc însă, în cadrul operelor, o notă de realism: sunt conștiente că viața trebuie trăită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în administrarea Moldovei crescuse. Oglindind o realitate istorică a Moldovei medievale, obiceiul cuprinde pe reprezentanții etniilor care trăiau în țară la acea vreme: turci, țigani, evrei. Plugul cuprindea pe reprezentanții pe sexe ai diferitelor generații: fete tinere și babe în travesti, flăcăi maturi, părinți și moșnegi. Din punct de vedere al criteriului estetic, constatăm: o parte frumoasă reprezentată de arnăut, turc și fată, iar pe de altă parte se află urâții, reprezentați de babă, moșneag, țigan și jidani. Personajele, deși sunt
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cunoștințe pe care puțini cititori le au”1044, simplitatea stilistică este adoptată doar ca o mască. Defectele prefigurate în capodoperele celor doi scriitori vor apărea și în alte epoci: „În timpul Renașterii toate câte țin de <<jocul dublu>> - minciuna, spionajul, înșelarea, travestiul, masca, simularea, disimularea, folosirea identității false, provocarea, vânzarea de prieteni [...] constituiau, parcă, o molimă comportamentală, o boală psihologică cu caracter epidemic.”1045 Personajele negative, donnele demonicate, aduc însă, în cadrul operelor, o notă de realism: sunt conștiente că viața trebuie trăită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dintr-o neștiută biografie „de interior”. Discernem aici și o experiență a neantului, care a fost experimentată Încă de romantici și care, la un contemporan al nostru, Livius Ciocârlie, devine chiar materia de bază a unui Întreg jurnal intim În travesti 9. Vidul, inexistența, indiferența, Într-un cuvânt, contra-realul sunt materia primă a ceea ce, În lipsa unui concept mai precis, se numește intimitate. S-a vorbit adeseori despre o „incoerență a intimului”10, care l-ar obliga pe individ, asemeni unei forțe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de puncte de vedere care pun pe primul plan parodia, considerând-o rezultatul unei transformări de mentalitate de proporții întrucît a reușit atât să nege, cât și să recupereze trecutul literar pe care îl încorporează. Indiferent dacă vor fi numite travestiuri parodice (Mihail Bahtin), transformări în regim ludic ale unui text anterior (Gérard Genette), imitații caracterizate prin inversiune ironică (Linda Hutcheon) sau vor rămâne, pur și simplu, circumscrise modului parodic de concepere și receptare a literaturii, operele alese spre exemplificare conving
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Parodia poate fi utilizată în sugerarea unei lumi nesănătoase/ discontinue (Martin Amis)"4 (trad. n.). Dacă majoritatea teoriilor prezentate de Rose, de la Aristotel până la deconstructiviști, iau în calcul generarea unei definiții sub spectrul diferențelor față de noțiuni precum ironie, satiră, pastișă, travesti, burlesc, ridicol, umor etc., lucrarea sa, publicată într-o primă ediție în 1993, mizează pe o formulare denotând rafinament critic, dar și claritate. Rezumând, parodia ar fi rezultatul coexistenței codificate a două texte, pe care cititorul îl sesizează mulțumită efectului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
curioși, își conține germenii propriei tautologii. Căci, deși tablourile se schimbă, efectul rămâne mereu același. Dacă în Antichitate și Renaștere este necesară, pentru înțelegerea parodiei, o disociere cât de exactă posibil față de genurile cu care ea se înrudește (satira menippee, travestiul, burla, pastișa, satira sau caricatura), în postmodernitate se transformă într-o categorie, într-un concept manipulat și manipulând, la rându-i, politic. În prezent, parodia este discutată ca o exagerare ce acționează prin anumiți "indici informaționali": presupune o "duplicitate funciară
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
loc invenției epice. "Poemul epic a generat întotdeauna parodia", scrie Tomașevski, dar acordă mai multă atenție procedeelor parodice, urmărind cele două direcții în care se dezvoltă ele: "un subiect elevat se dezvoltă într-un lexic jos (de pildă, "burlesc" sau "travesti" la noi în secolul al XVIII-lea, poemul lui Osipov Eneida pe dos) sau invers stilul înalt și procedeele obișnuite ale desfășurării epice se aplicau la un subiect "trivial""23. Procedeele, iar nu motivele, temele, autorii sau anumite opere literare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în plin postmodernism, convenționalismul celorlalte forme e dezvăluit cu vehemență chiar de parodiile romanești. "Stilizările parodice ale genurilor și stilurilor directe ocupă un loc important în roman. În epoca de avânt pregătitor a romanului (...), literatura este inundată de parodii și travestiuri ale tuturor genurilor elevate (numai ale genurilor, nu ale unor scriitori anumiți sau ale unor curente), parodii care sunt prevestitorii, însoțitorii și, într-un fel, crochiurile romanului" care "aspiră să se șablonizeze"35. Astfel au apărut parodiile romanului cavaleresc ("cea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
separația între nobil și vulgar; iar dacă genurile nobile sunt reprezentate prin epopee și tragedie (subiect nobil în stil nobil), genurile comice includ comedia sau povestirea comică (subiect vulgar în stil vulgar). Cea de-a doua ramură a tabelului reține travestiul burlesc (subiect nobil în stil vulgar) și îi alătură parodiile, însumând parodia strictă și pastișa eroi-comică (subiect vulgar într-un stil nobil). La acest nivel, parodia poate fi înțeleasă sub trei aspecte: fie o atribuim figurilor de stil ("ornament punctual
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
imitația (cazul Eneidei lui Virgiliu e văzut ca o imitație a scrierilor homerice). În urma operației de transformare, temeiul oricărui palimpsest, pot să apară trei tipuri de practici hipertextuale, pe primul loc situându-se parodia (transformare în regim ludic), urmată de travesti (transformare în regim satiric) și transpoziție (transformare în regim serios). În urma operației de imitație, apar pastișa (imitație în regim ludic), șarja (imitație în regim satiric) și deformarea (forgerie, în fr. în original) (imitație în regim serios). Istoricul parodiei îi permite
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
57. Astfel constată că, datorită operelor parodice franceze care mizează, nu o dată, pe importanța componentei burlești, apar și numeroase dificultăți în ceea ce privește delimitarea strictă a sferei parodiei. S-au făcut și se fac, în ciuda eforturilor teoreticienilor, confuzii între parodie, pastișă, satiră, travesti. O definiție a parodiei nu mai poate fi dată în lipsa delimitării acesteia de speciile aflate în imediată vecinătate. "Cuvântul parodie lasă, în general, loc unor confuzii foarte serioase, pentru că prin parodie se desemnează și deformarea ludică (a unui text, n.n.
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pentru că prin parodie se desemnează și deformarea ludică (a unui text, n.n.), și transpunerea burlescă a unui text, și imitația satirică a unui stil"58 (trad. n.), ba mai mult, termenul reunește cele trei forme "à fonction satirique", parodia strictă, travestiul, imitația caricaturală. În acest punct, teoria genettiană se desparte fără drept de apel de celelalte lucrări de specialitate, afirmând că aserțiuni precum parodiază un gen sau o școală literară nu au acoperire în practică, ele fiind apanajul pastișei, singura care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ele fiind apanajul pastișei, singura care imită o școală (trăsături ale unei școli), un gen literar sau coordonate ale unei perioade literare aflată într-un proces decadent. Am văzut cum parodia este încadrată la "transformare ludică", pastișa la "imitație ludică", travestiul burlesc la "transformare satirică", iar șarja la "imitație satirică". Iar dacă pastișa este imitație de stil, parodia strictă procedează la transformarea textului, deci va fi definită ca transformare semantică, "deturnare a textului cu modificare minimală" (în timp ce travestiul presupune "transformarea stilistică
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la "imitație ludică", travestiul burlesc la "transformare satirică", iar șarja la "imitație satirică". Iar dacă pastișa este imitație de stil, parodia strictă procedează la transformarea textului, deci va fi definită ca transformare semantică, "deturnare a textului cu modificare minimală" (în timp ce travestiul presupune "transformarea stilistică cu funcție degradantă", iar șarja se suprapune peste ideea de pastișă satirică, în genul À la manierè de..., spre deosebire de pastișă, care este o simplă imitație de stil fără funcție satirică). Clarificarea vine la pagina 111, unde aflăm
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ca paradigme ale interacțiunii comunicative"62), Jauss se arată mai preocupat de stabilirea granițelor acestui tip de scriitură imitativă decât de trasarea precisă a unui teritoriu exact, ceea ce-l apropie, conceptual, de modelul mimetic al Antichității. "O parodie sau un travesti pot să se servească de discrepanțele dintre "superior" și "inferior", atât pe plan formal, cât și conținutistic, pentru a-și submina obiectul îndeobște un text de autoritate (s.n.) prin imitație implicit critică, sau pentru a-l supralicita prin "imitația ridicată
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pus o tichie (pileus) de măscărici și a înhămat la plug un cal alături de un bou, simulând nebunia, pentru a se eschiva de la război. Motivul nebuniei a transferat figura lui Ulise din planul direct, înalt, în planul comic al parodiei- travesti"118. Alături de acest model apare și figura lui Hercule cel comic. Acesta din urmă s-a bucurat de o circulație mai largă în spațiul european, ajungând din Grecia până la Roma și, ulterior, în Bizanț, ca pion de susținere al acțiunii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
creativitate și spontaneitate în versificație. Dovadă și faptul că mai toate statele europene au preluat modelul Renașterii italiene, indiferent că aceasta s-a produs la distanță de numai unu-două secole sau mai multe: în Franța apar Éneide travestie (Virgil travesti) și La Gigantomachie (1644) ale lui Paul Scarron sau Le lutrin (1674) de Boileau; Anglia oferă o categorie tematică specială, eposul comic al vieții sociale, prin Pope (Rape of the Lock, 1712-1714), Gay (Fan, 1714; Trivia, 1716) sau Hayley (Triumph
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de impasibilă superioritate față de cea mai mare parte a subiectelor. În cazul de față, parodia vizează bipartiția pe criterii religioase a Lumii de Apoi (Iad/ Paradis) și idealizarea ca manieră excesiv aplicată imaginarului din literatura consacrată utopiei, ambele ridiculizate prin travestiuri inventive. Căci, dacă Infernul se bucură, așa cum am remarcat deja, de un travesti umoristic, cealaltă parte a balanței înclină în favoarea "deghizării" utopiei, care capătă aici forme contrare modelului propus în Utopia lui Thomas Morus, text apărut în 1516 și pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
față, parodia vizează bipartiția pe criterii religioase a Lumii de Apoi (Iad/ Paradis) și idealizarea ca manieră excesiv aplicată imaginarului din literatura consacrată utopiei, ambele ridiculizate prin travestiuri inventive. Căci, dacă Infernul se bucură, așa cum am remarcat deja, de un travesti umoristic, cealaltă parte a balanței înclină în favoarea "deghizării" utopiei, care capătă aici forme contrare modelului propus în Utopia lui Thomas Morus, text apărut în 1516 și pe care Rabelais îl cunoștea și prețuia, așa cum rezultă din corespondența celor doi atestată
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Italo Calvino, gustat din plin de publicul larg, ca și celelalte scrieri ale ale sale, se revendică de la Ariosto, deci și de la Boiardo, dar statutul prozei nu se bazează pe nici o imitație stilistică, ci mai degrabă pe un fel de "travesti" modern al romanului cavaleresc în general. Romancierul italian, cel care va adera mai târziu la mișcarea Ou.Li.Po., transferă acțiunea într-un moment de pace, răgaz pentru Carol cel Mare să-și inspecteze paladinii, căutând, printre ei, un cavaler
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
celeilalte: într-una este înfățișată Andromeda, salvată de Perseu, în cea opusă o femeie goală, scăldându-se într-un eleșteu, pe trupul căreia se încolăcise un șarpe; în ajutorul ei aleargă țărani cu bâte și pietre. Acesta este un evident travesti parodic al primei scene mitologice. Subiectul mitului este transferat în realitatea prozaică. Perseu este înlocuit de țăranii cu arme rudimentare" (în op. cit., pp. 508-509). 130 "While the act and form of parody are those of incorporation, its function is one
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]