4,948 matches
-
apoi a păscut din nou și s-a plimbat, așteptând să se întâmple ceva, orice, până când, după vreo oră și jumătate, s-a plictisit și-a plecat acasă. În vreme ce părinții nu mai știau cum să se descurce cu ale vieții trebuințe, tinerii se distrau după cum le era vârsta. Se înghesuiau la concertele Cenaclului și fredonau melodiile lansate pe scena acestuia oriunde se aflau. Era unica încântare, adevărata distracție, o desfășurare de forțe în toată regula. Dar nu ținu foarte mult. Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
CEC, în definitiv Elena fusese mereu feblețea ei, n-avea s-o lase să plece în casă nouă chiar fără nimic...Zile întregi după aceea scotoci cu febrilitate locuința. Cără pe ascuns orice obiect care, gândea ea că-i de trebuință Elenei. Lucră pe olandină până noaptea târziu, croșetă milieuri, brodă, tricotă câteva pulovere din lână bună fetei, cumpără din banii economisiți mici obiecte casnice. Parcă era cuprinsă de febră, trebăluia prin casă cu gândurile aiurea, uneori putea fi surprinsă fredonând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
surprize... prea multă liniște survenise deodată. Lui Ovidiu poate i-ar fi plăcut o atmosferă de sărbătoare continuă, de preparative în vederea unor petreceri, plimbări, evadări în natură și trezirea în măruntul cotidianului se produsese prea brusc... Manifesta o lipsă de trebuințe, de impulsuri, de tendințe. Îi era suficient să zacă într-un fotoliu cu ochii în gol, o imagine ce amintea cumva de un orb. Poate în timpul acesta, mintal, elabora o orientare anticipată, conștientă a resurselor sale nervoase pentru că, foarte curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de calcar ale unui alt munte care, ca și cel pe care eram noi urca spre infinit, în depărtări. Ajunsesem într-o lume de legende și de miresme tari ale trecutului. La munte, unde lemnul ocupă un loc important în trebuințele localnicilor, ei intră în împărățiile brazilor și pinilor ca într-un templu, mulțumind pădurilor prin grija pe care o au, nelăsând pe nimeni sau nimic să distrugă acele ținuturi minunate ale pădurilor. Spre pășunile muntelui își mână ciobanii turmele, în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ora Închiderii ați spus? Mai sunt trei minute, domnule profesor, bâigui librarul. Vă rog să mă iertați. Ora Închiderii e un fel de-a zice, pentru că noi muncim după program. E lipit pe ușă. Știi dumneata de ce Îi este de trebuință domnului profesor un geamantan? Întrebă calm domnul Zegrea În timp ce zâmbea complice lui Isaak Babel care, la rândul său, zâmbea oricui catadicsea să răsfoiască Armata de cavalerie din raftul cu cărți vechi. Nu știu, păcatele mele, cum să știu, se tângui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe mine. Dar eu plătesc avocați și mă vor scoate de la pușcărie. Dar tu? Acolo îți lași oasele. Și cum zici mata? Vreo zece ani ai să ai bani de băutură și ceva, cîte puțin de tot, pentru cele de trebuință. Și după? O mașină nou-nouță. Vasile a lu' Banditu' s-a arătat mulțumit și s-a hotărît să fure icoana pentru Simion Bratu, păgînul acela, blestemat să-i fie numele. Pălimarul nu cumpărase un lacăt nou, nu se îndura să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-i dumneata pe tăți, domnule dragă, că doară ți-am stricat moara! Dacă nu-i iei, m-o sfădit, nu-i avea cu ce mere cu bărbatu-tău la Cigagău și cu ce să vă cumpărați acolo ce-i de trebuință! Așe o grăit americanu’ cum vă spui, da’ n-o scă pat vorba că moara lui era, Doamne feri, un gheip de făcut bani Într-ascuns!... Vreo două decenii mi-au trebuit pînă să Înțeleg că, de fapt, Floare nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Mic. Basul nici nu mai stătu pe gînduri, le Împrumută și bani, numai să pună pe roate afacerea. Cantina, devenită pînă la urmă pensiune, fu deschisă. Floare și două fete din Făgăraș găteau, serveau, un bucovinean alerga după cele de trebuință. Nu lipseau de pe masă tăițeii și lăștile cu brînză, guiașul, plăcintele cu curechi și cu cartofi, popricașul de pui cu smîntînă, cîrnații făcuți ca la șvabi, zupa cu găluște, zama cu groscior pe poame ca vișinele ori cireșele, iar la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care lipsesc Origen și Părinții latini. În prefața operei sale de căpătâi, Teologia dogmatică ortodoxă, Stăniloae scrie: „Ne-am străduit de-a lungul acestei sinteze să descoperim semnificația duhovnicească a învățăturilor dogmatice, să evidențiem adevărul lor în corespondența lui cu trebuințele adânci ale sufletului, care-și caută mântuirea și înaintează pe drumul său în comuniunea cu semenii”230. Acest fragment ne oferă o caracterizare deplină a tipului de abordare teologică a lui Stăniloae: adevărurile dogmatice (căci el n-a încetat niciodată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sfârșit, lămurindu-se ei bine, îi grăiseră astfel: Nu, maică, noi nu-ți îngăduim să lași haina călugăriei, că o porți de când erai copil și asta îți e chemarea pe lume. Și pentru că, mai presus de toate, ne ești de trebuință la cele duhovnicești, iar să te trimitem la altă mănăstire nu s-ar cădea, că n-ai greșit cu nimic în fața noastră și nici în fața Domnului!... Dar, fiindcă ești așa de supărată și te-ai ostenit să vii până în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu stăreția. Mai stătu la ei vreun ceas, apoi se grăbi să plece, cerându-le să vină pe la mănăstire peste câteva zile, ca să petreacă Crăciunul împreună și să le mai dea niscaiva lucruri din casă, care le puteau fi de trebuință. 4 Sărbătorile de iarnă trecură aproape pe neobservate.. Anul 1954 începea modest, chiar sărăcăcios, și cu prea puțină zăpadă. În afară de câteva ninsori răzlețe, care așternuseră peste pământul înghețat un lințoliu subțire de nea, iarna adevărată, românească era mai mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe care a adus-o Dragoș de la gară. Fiți binevenită, doamna Dora, îmi pare nespus de bine să vă cunosc, nu credeam că așa o minune se va întâmpla în viața asta. Cărțile de povești de la dumneavoastră sunt încă de trebuință ; copiii noștri le-au citit și, cine știe, le vor citi poate și nepoții. Dar intrați, cred că ați înghețat, vesta dumneavoastră pare subțire, iar încălțările nu sunt nici ele făcute pentru zăpadă. Intrați ! Intrați vă rog, o să pregătesc imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-a prezentat în fața Măriei Sale regele de Polonia, duce de Lituania și suveran de Letonia. Măria Ta! Noi cetatea nu ți-o dăm! Bogății și grâne nu avem într-însa. Dar pușci, sacalușuri, obuzuri, plumbi, bolovani și catran avem câtă trebuință pentru orice vrăjmaș, care-și zice și creștin pe deasupra, dar se dedă la prădăciuni de odoare creștinești!.. Mai bine le-ai înturna bisericilor jefuite! Spânzurați-l la vederea pârcălabului din cetate! Nu, Luminăția Ta! Au nu cunoști că solului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
voia noastră ele o plinesc la chemarea aleșilor din neamul nostru huțulesc. Chemărilor aistor oameni aleși li se mai spune pe la noi și farmece sau vrăjitorii, solomonii ori magii și făcături, legări și dezlegări de bune și de rele, după trebuință. Așa și-a început zicerea prietenul nostru de la Izvoare. În obștea noastră, a continuat el, mai mult gospodinele muncesc, deși adesea fac și ele tovărășie cu paharul la făgădău și cu iarba dracului în crucea drumului. Că bărbații nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
părți din natură. Da-i-ar Dumnezeu sănătate să-i dea lui Băbălean, salvatorul nostru. Pentru asta tot am să-i dau câțiva galbeni și poate un huțul mai blând ca să-l călărească spre cuibarele Balaurului când o fi de trebuință. Ori, dacă nu, măcar o holercă... Nu Trifane! El nu primește nimic-nimic. Așa l-a sfătuit bătrânul Cuveică. I-a zis că, dacă s-ar lăcomi la ceva, și-ar prăpădi înzestrarea de a mai îmblânzi Balaurul. Bine Mălină! Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Nu numai de salariu era vorba, ci și despre munca aceea istovitoare de zi-lumină și despre condițiile nemaipomenit de grele în care se lucra. Că până și îmbucătura de pâine tot pe rând trebuia s-o iei, la fel și trebuințele personale tot acolo erai obligat să ți le îndeplinești. Și apoi, să nu uităm de intemperii care chiar că le puneau viața în pericol. Vijeliile, puhoaiele, tornadele care se abăteau asupra bieților oameni se soldau mai de fiecare dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tălpășița cât mai repede cu putință, că peste tot puțea de nu reușeai să înghiți măcar și o gură de aer, darămite o îmbucătură de mămăligă... Crede-mă că puțea a balegă până și vorba oamenilor de care am avut trebuință. Așa că nu te mai da prea rotund și fii mulțumit că ai scăpat de, hai să-i zicem, acea fericire a tizicului, de borșul de ștevie și de scrijele la jăratic de tizic! Da' să știi dumneata că prea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
domoliseră un dram. Istorisiri nesănătoase fericirii 49 Și așa, cu acest nestrămutat gând al său, total neabătut își făcu cele pregătitoare pentru marea clipă, fiindcă este știut: nu ai cum să faci un lucru, dacă nu creezi și condițiile de trebuință înfăptuirii lui; iar, atunci când, într-un sfârșit, totul fu terminat și meticulos verificat, se înfățișă sfios înaintea ștreangului, așa cum se înfățișează acuzatul în fața Curții cu Juri, sau câinele, în fața stăpânului cuprins de mânie, adică umil și fără să cuteze a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca și cum s-ar cunoaște de foarte multă vreme și, cu zâmbetul pe față, fiecare a plecat în treaba lui. A doua zi de dis-de dimineață, Dondică împreună cu Dondonel au cunoscut gazdele cu care au pus la punct toate cele de trebuință pentru începerea lucrului. Dondică a înjugat boii și a plecat după fânul cosit de curând și uscat, pentru a-l aduce acasă. Dondonel a luat în primire cotețul de unde avea de scos gunoiul și de alimentare cu apă și mâncare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dreptate, dar până atunci, ce pot să fac? a întrebat cu o oarecare disperare în glas, Omul ... Să țip, să urlu, să plâng, când necazurile stau în spatele meu și le car cum cari o greutate care nu-ți este de trebuință, s-a mai plâns Omul. S-a gândit, ce s-a gândit Crângul, și deodată îi vine o idee, după care a propus omului: -Știi, ce m-am gândit eu; să doinești. -Ce să fac? a întrebat Omul gândindu-se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
spiritul dogmelor. S-au ținut șapte sinoade ecumenice, cel din urmă fiind în anul 787. Biserica ortodoxă a rămas și primit numai pe acestea, pe când cea catolică, pe lângă cele șapte sinoade ecumenice a ținut și altele și ține ori de câte ori simte trebuință. Biserica, așa cum este astăzi, n-a luat ființă decât la-nceputul secolului al IV-lea. Sinoadele ecumenice stabilind raportul între dogme, biserică și canoane, prin biserică au înțeles natural nu numai zidurile acesteia, ci ceva mai mult: societatea vie a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
citirea Scripturii, pe care, majoritatea, nici n-au văzut-o necum s-o mai înțeleagă sunt amețiți de aceste cuvinte, rostite de însuși Dumnezeu prin gura vorbăreață a preotului de pe amvon. Ca să dăm seama de-nțelesul acestui citat, este neapărată trebuință, a rezuma împrejurarea în care el a fost spus de Dumnezeu primilor oameni, lui Adam și Evei. După ce Dumnezeu Și-a săvârșit opera creațiunii în șase zile, terminându-se cu facerea Omului, a lui Adam224 "după cipul său" (Facerea I
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sau își blestămă destinul; dacă nu umblă noaptea stafii în jurul Crematoriului (mulți jurându-se chiar, că le-au văzut și cum se tânguiesc); dacă cenușa provenită numai din oase a incineraților, nu se trimite la fabricile de zahăr, unde este trebuință etc. etc. etc. Acestea le-am auzit de la oameni de toate condițiile sociale. Ceia ce însă m-a mirat nespus a fost întrebare a cel puțin zece preoți: Dacă un om se incinerează, cum mai învia trupurile acestea la ziua
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
oasele de prin morminte, Peruvianii îi rugau să nu facă aceasta să să-i scutească de o mare osteneală pentru ziua reînvierii. Ceremonii la moarte. Corpul celui mort era dus la îngropare pe o targă (năsălie) încărcată cu proviziuni pentru trebuința celuilalte vieți. La ducerea pe drum, una dintre rudele mortului îi sufla în gura ceva de mâncare printr-un instrument (o țeavă), convinși fiind că fără un asemenea ajutor mortul nu ar putea suporta osteneala călătoriei. Canadienii. Aceștia credeau în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Cluj Napoca, 2001. "Neajunsurile ce se pot întâmpla pretorului care slujește", în Liturghier, cuprinzând vecernia, utrenia Dumnezeieștile Liturghii ale sfinților Ioan Gură de Sur, Vasile cel Mare, Grigorie Dialogul (a darurilor mai înainte sfințite), rânduiala sfintei Împărtășiri și alte rugăciuni de trebuință, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Prefericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2008, pp. 484-491. Necula, Nicolae D., Tradiție și înnoire în Slujirea Liturgică, Editura Episcopiei Dunării de Jos
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]