945 matches
-
s-a pomenit către sfârșitul zilei într-o pădure la poalele unui munte.El a zărit cu mirare o dâră de lumină strecurându-se prin crăpătura unei stânci. S-a apropiat și căutând atent, a descoperit în coasta muntelui o trecătoare îngustă care ducea într-o peșteră adâncă. Roland și-a priponit calul, apoi, dând în lături tufișurile ce-I închideau calea, sări din stâncă în stâncă până când a ajuns la un soi de cavernă. Intrând înăuntru, el a văzut o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
primirea pribegilor din sud. Cu cele ale mișcării celor două armate care urmau să facă joncțiunea pe teritoriul Țării Românești. Cu cele ale mișcărilor tătarilor din Crimeea, aliați ai Semilunei. Cu cele ale pregătirii baricadelor din trunchiuri de arbori În trecătorile Carpaților și ale apropiatei intrări a sătenilor din Vrancea În dispozitivul de apărare În eventualitatea avansării unei părți a trupelor agresoare spre pasul Oituzului. Și, mai ales, cu cele ale apropierii, dinspre Buda spre Cluj, a doi călători străini. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care se pregătea de agresiune. Erau de așteptat scurte incursiuni de pradă sau de recunoaștere. Mici grupuri de călăreți moldoveni erau pregătiți, În păduri, să taie calea oricăror nepoftiți. Tânărul mai sesiză și trunchiurile groase de stejar, gata să Închidă trecătoarea. Erau, poate, ultimii călători care soseau din Apus. Granițele Moldovei se Închideau. - Pietro... spuse Alexandru, dacă ai ști cât am așteptat clipa asta... cât m-am gândit la clipa cealaltă, În care te-ai Întors În Alpi, iar noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nevoie de fiecare sabie și de fiecare suflet. Și la fel tatăl meu. - Tatăl tău n-a putut veni aici fiindcă măria sa Îl vrea alături. Dar te așteaptă. Te-a așteptat zi de zi, vreme de șaisprezece ani. Să mergem. Trecătorile se Închid. În câteva ore, aici nu va fi decât un loc de ambuscadă. La fel În toate văile Carpaților. Signor Gianluca, mă bucur să vă revăd! Speram totuși că ne vom Întâlni În vremuri de pace... - Bucuria este a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din păduri contingentul lui Laiotă. Să dea impresia că avem forțe masive În trecători. Să dirijăm invazia doar spre sud, de unde drumul spre Vaslui e mai lung. Comisul se Înclină și ieși. În câteva minute, două mii de călăreți porniră spre trecătoarea Oituzului. Voievodul ieși din cort, privind frământarea taberei sub ninsoarea fără sfârșit. Atât cavaleria cât și pedestrimile continuau exercițiile de luptă. În urma lui Ștefan ieșiră spătarul Albu, logofătul Cânde și căpitanul Oană. Cei trei Încălecară și porniră spre grupul compact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căile din zona centrală. Poșta și negoțurile continuaseră doar prin nord, pe drumurile care legau ducatele germane de cele poloneze, ucrainene și rusești. După mijlocul lui ianuarie, pe drumurile Moldovei nu mai era nici o primejdie, dar căzuseră zăpezi care făceau trecătorile Carpaților aproape inaccesibile. Abia primele zile ale lui februarie mai Încălziseră puțin vremea, iar zăpezile Înghețate se muiaseră. Iar acum, În sfârșit, Alexandru putea citi prima scrisoare din Orașul Lagunei. Dragul meu Alexandru Nu ți-am scris până acum, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre Suceava erau cu totul copleșitoare. Am vorbit chiar cu dogele Pietro Mocenigo, cerându-i permisiunea de a trimite un grup de condottieri care să te aducă Înapoi. Mi-a fost frică, Alexandru, o frică Îngrozitoare că te voi pierde. Trecătorile Închise, invazia turceasă pretutindeni, și, mai ales, tu, fiul celui mai temut luptător al Moldovei, căpitanul Oană... Știai că pe capul tatălui tău s-a pus la Istanbul un premiu colosal? Dar era prea târziu. Și apoi, dogele vedea acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În minte și desluși: - Trei corpuri de oaste la est. Munții stau. Dunărea liberă. Plouă pe Valea Bârladului, la Vaslui. - E din 27 decembrie, măria ta. - Da... spuse Ștefan, gânditor. Anunță că am concentrat oastea la Vaslui, că am Închis trecătorile, dar că se poate intra pe Dunăre. Vă mulțumesc, oameni buni. Odihniți-vă după drum și, În două zile, Întoarceți-vă acolo unde v-a trimis căpitanul Oană. Oamenii voștri să supravegheze În continuare Dunărea. Ce e, căpitane? - Nimic, măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără haiducii lui Mihajlo. Plecase Înainte ca ei să fi luat o decizie. Drumurile erau blocate de trupele turcești În retragere, Învinse de avangarda lui Vlad Dracula la cetatea Sabac. Trecuse, cu herghelia ei de cai, peste munții Înzăpeziți. Găsise trecătorile și izvoarele. Nu se oprise decât ca să dea de mâncare cailor, din desagiii pe care Îi aveau la gât. Apoi continuase goana. Auzise În urma ei tropote de cai, dar nu se Întorsese. Puteau fi spahii, și atunci avea să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aproape de hotarul Bosniei, fusese cucerită de oștile maghiare și transilvane conduse de generalul Dracula. Cetatea fusese apărată de un general Încercat al Semilunei, pe nume Mihaloglu. Dacă Mihaloglu cedase, alte mii de oșteni turci năvăleau spre sud, căutând scăpare În trecătorile Balcanilor. La frontiera dunăreană a Țării Românești, lucrurile stăteau și mai rău. Basarab Laiotă era ba prietenul lui Matei Corvinul, ba prietenul lui Mahomed. Acum, speriat că va fi ridicat În țeapă de Vlad Dracula, se aliase cu Mahomed. Dunărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
incredibil. La malul Dunării, războinicii Bordjighin se opriră. Ajunseseră la ultima frontieră. Mai departe nu aveau nici ordin și nici motive să treacă. Armata lui Vlad avea să Însoțească rănitul mai departe, prin câmpia ungară și prin ținuturile transilvane, până la trecătorile munților Carpați. Iar de acolo, Apărătorii lui Ștefan aveau să-și preia comandantul, pentru a-l duce la Cetatea Sucevei. - Mesager al Cuceritorilor! se auzi vocea unui mongol din ariergarda lui Amir. Alexandru Întoarse privirile și desluși, În albul strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mii de războinici ai Imperiului Otoman se Îndreaptă acum spre Suceava. O forță uriașă pentru vremurile În care trăim. O forță căreia nu numai Moldova, dar nici una din țările europene nu cred că i-ar putea face față. Dinspre Apus, trecătorile sunt deja blocate de armata Țării Românești, comandată de Laiotă Basarab. La sud, trupele turcești trec Dunărea peste cinci poduri de vase instalate În vadul Oblucița. Cetățile de la est se află În așteptarea unei posibile invazii a tătarilor din Crimeea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vâjâi scurt și se Înfipse În scutul unuia din Apărătorii care aveau misiunea de a aștepta mesajele. Căpitanul deschise răvașul și citi: Dușmanul pe Valea Siretului. Lupte grele la Jariștea și Vidra, cu voievodul În prima linie. Ne retragem spre trecătorile Cașinului. Pietro. Copitele primilor cai se auziră intrând În apa Prutului. Oană ridică mâna. Valul de săgeți avea să pornească În treizeci de secunde. Până atunci, zorile unei zile luminoase de vară mai puteau părea străfulgerări ale Paradisului. 3 iulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Carpați. Mi s-a părut că văd, În Învălmășeala plecării, la lumina făcliilor, câteva mantii albe cu semnul scutului și spadei. Poate că m-am Înșelat. Oastea a mărșăluit din Sibiu spre Sighișoara, coborând apoi spre Brașov și urcând spre trecătorile munților. Peste tot, În satele românești, am văzut săteni venind să se Închine lui Vlad, singurul care a reușit să-l Învingă pe Mahomed, după bunicul său, Mircea. Am urcat munții zi și noapte, mânați de nebunia acestui prinț ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dă viață. 7. Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă și săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feței lui Moise, din pricina strălucirii feței lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, 8. cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? 9. Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? 10. Și în privința aceasta, ce a fost slăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. 18. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe cînd cele ce nu se văd sunt veșnice. $5 1. Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pămîntească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mînă, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
controlul asupra machiajului său. De furie, ea dădea vina pe slujnicele care cărau oglinda, prea obosite ca să o mai țină nemișcată. Îmi era milă de servitoare. Oglinda cât o fereastră era prea mare și prea grea pentru ele. Potrivit iscoadelor, trecătorile mișunau de bandiți. Mă îngrijoram în legătură cu ceea ce ar fi putut să aducă viitorul în ora următoare. Sub acoperirea ploii putea să atace oricine. Deoarece astrologul imperial avea calculate toate datele, nici nu se punea problema să ne oprim, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Kumataro. Când Oyu își conduse fratele până la poarta Templului Nanzen, avea lacrimi în ochi, căci o măcina gândul că s-ar putea să nu se mai întoarcă. Preoții încercau s-o mângâie, spunându-i că durerea ei avea să fie trecătoare, ca toate lucrurile, dar, în cele din urmă, fură nevoiți s-o ducă aproape în brațe înapoi, pe poarta principală. Era foarte posibil ca și pe Hanbei să-l muncească aceleași gânduri. Ba nu, se vedea limpede că tristețea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
inteligență în schimbul titlului gol de conducător al națiunii. În noaptea zilei a noua, Mitsuhide încă nu avea idee unde se găsea Hideyoshi, dar atitudinile seniorilor locali îl nelinișteau. A doua zi dimineață, părăsi tabăra de la Shimo Toba și urcă, prin Trecătoarea Horagamine, în Yamashiro, loc unde stabilise să-și unească armata cu cea a lui Tsutsui Junkei. — Tsutsui Junkei n-a fost zărit încă? își întreba Mitsuhide cercetașii, la intervale regulate, pe tot parcursul zilei. Întrucât Mitsuhide fusese în cârdășie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la vremea când principala sa forță ajunse la granița dintre provinciile Echizen și Omi, era deja ziua a cincisprezecea din lună. Abia la amiaza zilei următoare, ariergarda din Kitanosho îl ajunse din urmă și întreaga armată își odihni caii la trecătoarea din munți. Privind în jos spre câmpie, vedeau că norii de vară acopereau deja cerul. Trecuseră douăsprezece zile de când Katsuie aflase despre moartea lui Nobunaga. Este adevărat că Hideyoshi - care se lupta cu clanul Mori în provinciile de la apus - primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zilei a paisprezecea, Katsuie anunță că avea să plece către Echizen, iar în cincisprezece, părăsi Kiyosu. De cum traversă Râul Kiso și intră în Mino, însă, Katsuie începu să fie tulburat de zvonuri care spuneau că armata lui Hideyoshi închisese toate trecătorile din munți, între Tarui și Fuwa, și-i bara drumul spre casă. Katsuie tocmai se hotărâse să-l atace pe Hideyoshi, dar acum situația se răsturnase, iar drumul spre casă era la fel de periculos ca o pojghiță de gheață subțire. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era deja ca o păsărică hrănită în colivia lui Hideyoshi. În orice caz, capturarea Castelului Nagahama era acum realizată. Pentru Hideyoshi, însă, nu fusese mai mult decât un eveniment pasager în drumul său spre Gifu - principalul castel al lui Nobutaka. Trecătoarea prin Fuwa era cunoscută ca fiind greu de străbătut în timpul iernii, iar condițiile de pe câmpia Sekigahara erau deosebit de aspre. Din ziua a optsprezecea, până în cea de-a douăzeci și opta din Luna a Douăsprezecea, armata lui Hideyoshi mărșălui prin Sekigahara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Gifu, revolta din Nagahama, capitularea lui Nobutaka. Iar acum, Hideyoshi se pregătea să atace provincia Ise. Katsuie simțea că nu putea nici să plece, nici să stea pe loc. Dar zăpada de la hotarele lui era la fel de adâncă precum cea din trecătorile de munte din Szechuan. Nici soldații, și nici proviziile militare n-ar fi putut trece. Nu avea motive să se teamă de un atac din partea lui Hideyoshi. Avea să pornească înainte de a se topi zăpada, dar cine putea ști când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a Patra. Armata de optsprezece mii de oameni părăsi, în secret, tabăra, exact în a doua jumătate a Orei Șobolanului. Forța atacatoare era divizată în două batalioane a câte patru mii de oameni fiecare. Coborâră muntele spre Shiotsudani, traversară prin Trecătoarea Tarumi și înaintară spre răsărit, pe malul apusean al Lacului Yogo. Spre a stârni confuzia, cei douăsprezece mii de oameni din armata principală a lui Katsuie o luară pe alt drum. Avansând spre provinciile de miazănoapte, cotiră, treptat, spre sud-est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în altele, încât semăneau cu o ceață aurie. Soldații începură să-și mănânce proviziile. Ostilitățile începuseră în zorii zilei, durând cam opt ore. La sfârșitul mesei, întreaga armată primi ordin să înainteze neîntârziat spre miazănoapte. În timp ce oamenii se apropiau de trecătoarea Tochinoki, văzură la apus Marea Tsuruga, în timp ce munții din Echizen se deschideau la miazănoapte, părând să se afle drept sub copitele cailor. Soarele începea deja să asfințească, iar cerul și pământul ardeau într-o văpaie a amurgului care avea culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]