999 matches
-
urmă de Caspareuthus, care făcuse escală la Moshi. Spre Mbeya trebuie să zboare după busolă și să treacă printr-o trecătoare muntoasă. Caspareuthus le face o schiță pe o carte de vizită, dar pe traseu au norocul să ajungă la trecătoare simultan, astfel că "Atalanta" sevește drept ghid. La 21 aprilie decolează din Mbeya și intenționează să zboare spre Mpika, dar un cap compas greșit îi fac să se abată spre est. Își dau seama de eroare în momentul în care
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
lungul istoriei au izolat efectiv aceste zone. Șosele și căile ferate străbat acești munți doar prin partea de vest și de est a lor, acolo unde altitudinile sunt mai coborâte, iar trecerea mai ușoară. În partea centrală însă pasurile și trecătorile sunt foarte rare, iar vârfurile depășesc frecvent 3.000m (cel mai înalt fiind Pico de Aneto, 3.404m). Cordiliera Penibetică se întinde dinspre cea mai sudică parte a Spaniei peninsulare către nord est, mergând paralel cu zona de coastă, până când
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
Triesenberg încă se mai vorbește un străvechi dialect walser. În 1200, dominioanele de pe platoul Alpin ajunseseră să fie controlate de casele de Savoia, Zähringer, Habsburg și Kyburg. Altor regiuni li s-a acordat imediațiune imperială, un statut care presupunea că trecătorile montane de pe teritoriul lor se află sub control direct al împăratului, nu prin intermediul vreunui nobil local. La căderea dinastiei Kyburg în 1264, Habsburgii în frunte cu regele Rudolph I (sfânt împărat roman în 1273) și-au extins teritoriul în platoul
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
comandamentul român a actionat extrem de șovaitor și de nesigur"”. "Situația armatei" [germane n.n.], "din noaptea de 15/16 septembrie, trebuia privită ca foarte critică. [...] Exista posibilitatea, ca Armata 2-a română" [comandată de Crăiniceanu n.n.] "va putea interveni încă la trecătoarea Turnul Roșu, asupra grosului Armatei a 9-a. Dacă grupul inamic scăpa la timp din trecătoare, ar fi însemnat desigur o trecere a Armatei a 9-a de la ofensivă la defensivă, cu rezultat pierderea campaniei din Transilvania. [...] Mai rar în
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
15/16 septembrie, trebuia privită ca foarte critică. [...] Exista posibilitatea, ca Armata 2-a română" [comandată de Crăiniceanu n.n.] "va putea interveni încă la trecătoarea Turnul Roșu, asupra grosului Armatei a 9-a. Dacă grupul inamic scăpa la timp din trecătoare, ar fi însemnat desigur o trecere a Armatei a 9-a de la ofensivă la defensivă, cu rezultat pierderea campaniei din Transilvania. [...] Mai rar în viața mea, nu tocmai săracă în puncte culminante dramatice, am așteptat cu încordare mai serioasă desfășurarea
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
Popasul turistic Lainici este o zonă de agrement situată în Trecătoarea Lainici din defileul Jiului, care se află la 30 km de orașul Bumbești-Jiu, județul Gorj, Oltenia, România. Zona trecătorii Lainici este populată de comunități umane diverse, - călugări, comercianți, feroviari - figurând astăzi în actele oficiale - datorită unor conjuncturi istorice - ca stradă
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
caracter turistic cu posibilitate de locuire temporară pentru turiști și locuire permanentă pentru salariați. După 1980, OJT a investit în noi construcții de cabane turistice și hoteluri iar lucrătorii OJT, făcând muncă patriotică le-au reamenajat. Prin diverse dezvoltări din trecătoarea Lainici, la gara CFF, la Mănăstirea Lainici și Schitul Locurele, la Complexul Turistic, se creează practic, o nouă așezare de comunități umane diverse cuprinzând centrul defileului Văii Jiului. După anul 1989, acest tip de cabane și hoteluri turistice s-au
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
hoteluri turistice s-au privatizat prin metoda MEBO, lucrătorii din ele având primii prioritate la cumpărarea de acțiuni. Acestea comasându-se până la urmă la 2-3 patroni sau chiar la unul, s-a ajuns ca, în prezent, clădirile și trenurile din Trecătoarea Lainici, din proprietate exclusivă de stat să devină proprietate privată, ele fiind înscrise administrativ într-o stradă a orașului Bumbești - Jiu. Prin faptul că sunt aflate la 30 km de centrul administrativ, clădirile de pe acestă stradă din trecătoarea Lainici au
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
trenurile din Trecătoarea Lainici, din proprietate exclusivă de stat să devină proprietate privată, ele fiind înscrise administrativ într-o stradă a orașului Bumbești - Jiu. Prin faptul că sunt aflate la 30 km de centrul administrativ, clădirile de pe acestă stradă din trecătoarea Lainici au în consecință un statut inedit. Popasul turistic Lainici este amplasat spre centrul Parcului Național Defileul Jiului, la aproximativ 30 km de Târgu Jiu, la 8,2 Km (5.1 miles) de localitatea Bumbești-Jiu, - centrul administrativ al zonei de
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
mai departe până în Valea Oltului. Era normal ca la porunca voievozilor Vladislav Vodă (1364-1377), Radu Vodă (1377-1383), Dan I Vodă (1383-1386) și Mircea cel Bătrân (1386-1418) toți din neamul basarabilor, cuviosul Nicodim să întărească cu biserici și mânăstiri pasurile și trecătorile dintre Țara Românească și regatul maghiar pentru a stăvili prozelitismul catolic exact în punctele nevralgice ale Carpaților. Așa au fost construite sau întărite lăcașurile de cult Tismana]] pentru Pasul Cerna-Jiu, Vișina pentru Pasul Vâlcan, Cozia și Cotmeana pentru Defileul Oltului
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
îi cere sfetnicului să trimită un arcaș pentru a-l ucide pe căpitan și a fi păstrat astfel secretul. Pe marginea prăpastiei, căpitanul Gorun se răzgândește și refuză să mai arunce copilul, dar este săgetat de arcaș pe când trecea prin trecătoare. În cursul agoniei sale, în fața căpitanului apare bătrânul care simbolizează „Timpul” și, pentru că Gorun a făcut o faptă bună, îi dă timp de la el pentru a educa acel copil. În următorii 10 ani de la lupta cu cruciații, regele i-a
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
regele, prințul și căpitanul Gorun. Turnirul are loc pe malul Mării Negre, iar din cei șase combatanți supraviețuiește doar tânărul prinț. Acesta din urmă plânge lângă trupul neînsuflețit al căpitanului Gorun, dar Timpul îi spune că prințului că Gorun murise în trecătoare cu mulți ani în urmă. Prințul (devenit acum rege) se duce în sanctuar, iar, la îndemnul Timpului de a lua coroana, el răspunde că poate domni și fără coroană, lăsând-o acolo ca un simbol al unirii și dreptății. Scenariul
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
uciderea sa a despicat și brâul acestuia, revărsând pe podea monedele persane ascunse sub veșmânt și dezvăluind rolul său ca trădător, ceea ce a determinat reacția imediată de unitate a consiliului și decizia de împotrivire Imperiului Persan. La Termopile, persanii folosesc trecătoarea pentru a-i înconjura pe spartani. Generalul lui Xerxes reiterează oferta de capitulare oferind din nou lui Leonidas titluri și prestigiu. Leonida aruncă echipamentul greu de luptă și pune un genunchi la pământ într-o aparentă formă de supunere, permițând
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
Cele două flancuri ale armatei erau separate atât de distanță cât și de un râu. Mai mult chiar, apărătorii erau favorizați de teren. Trei batalioane de asalt americane și două unități de comando britanice trebuiau să cucerească și să apere trecătorile de pe drumul spre Neapole, dar nu exista un plan de cooperare între aceste forțe și restul unităților care îi urmau. Mai mult, deși surpriza tactică nu se putea realiza, generalul Clark nu a considerat necesară declanșarea unor bombardamente aeriene și
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
pe mare în dreptul capului Artemision încurajează pactizarea cu invadatorii a multor cetăți și neamuri din jumătatea septentrională a Greciei. În primăvară anului 480 î.Hr., o imensă armată de uscat, secondată de o flota de peste 1200 de corăbii, pornește spre Grecia. Trecătoarea de la Termopile, foarte îngustă, e apărată de spartani și de contigente altor cetăți, când comandatul lor, regele Leonidas, află că perșii au reușit cu ajutorul unui localnic să găsească o potecă ascunsă prin care vor ajunge curând în spatele armatei grecești. În conformitate cu
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
nou Alpii, cu scopul fie de a-l sili pe papă să îi ridice excomunicarea și să îl încoroneze ca împărat, fie de a-l depune pe Grigore al VII-lea în favoarea unui suveran pontif mai cooperant. Matilda controla toate trecătorile vestice ale Apeninilor, astfel încât Henric s-a văzut nevoit ca, pentru a ajunge la Roma, să treacă prin Ravenna. Din această poziție, el ar fi avut mari dificultăți în a asedia Roma. Totuși, unii dintre aliații săi din Italia au
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
mai târziu el a fost din nou eliminat. Contratimpul pe echipe a fost reintrodus în ediția Turului din anul 2011. Etapa prolog din 1971 a fost reprezentată de un contratimp pe echipe. În anul 1939, contratimpul pe echipe a traversat trecătoarea montană Iseran, străbătând distanța dintre Bonneval și Bourg-St-Maurice. Începând cu anul 1975, fiecare Tur al Franței s-a încheiat cu circuitul de pe Champs-Élysées. Pe parcursul acestei etape se petrec foarte rar modificări în clasamentul general întrucât ea este o etapă plată
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
să distragă atenția de la Valea Jiului. Între 29 octombrie/11 noiembrie - 2/15 noiembrie 1916 s-a desfășurat A doua bătălie de pe Valea Jiului, care a avut ca rezultat străpungerea apărării forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, prin trecătorile Surduc și Vâlcan și ocuparea orașului Târgu Jiu. Comandant ai Armatei 1 - General de brigadă Paraschiv Vasilescu<br> Comandant al Diviziei 1 Infanterie - Colonel Ioan Anastasiu<br> Comandant al Diviziei 17 Infanterie - Colonel Constantin Neculcea Comandant al Armatei 9 - General
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
Bonaparte traversând Marele Saint-Bernard (în ) este un portret ecvestru al Primului Consul Napoleon Bonaparte pictat de Jacques-Louis David între 1800 și 1803. Napoleon este reprezentat traversând trecătoarea montană Marele Saint-Bernard împreună cu armata de rezervă, episod care marchează începutul celei de-a doua campanii din Italia. David a pictat cinci versiuni ale acestui portret, dintre care prima a fost comandată de regele Carol al IV-lea al Spaniei
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
dealul Citera de la Porolissum și transformarea acesteia într-un castru integrat în sistemul de apărare roman din poarta Meseșană”" se precizează că: "„Rolul acestei fortificații dacice inițiale era de a păzi și sigur de a vămui mărfurile ce treceau prin trecătoare la intrarea sau ieșirea lor dinspre actuala Depresiune a Silvaniei spre zona dinspre est adică Transilvania.”" În urma cercetărilor arheologice efectuate încă de prin anul 1958 de către prof. Mircea Rusu, și cele mai recente de către prof. dr. Horea Pop de la Muzeul
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]
-
Antică și Imperiul Persan al lui Xerxes I. Bătălia a durat trei zile în timpul celei de-a doua invazii persane în Grecia, în același timp cu Bătălia de la Artemisium, în august sau septembrie 480 î.Hr., și a avut loc în trecătoarea Termopile. Invazia persană fusese pornită ca răspuns întârziat la înfrângerea suferită de perși în prima invazie, terminată cu victoria atenienilor în Bătălia de la Maraton. Xerxes ridicase o armată uriașă pe care o trimisese, pe uscat și pe mare, să cucerească
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
grecești să blocheze înaintarea armatei de uscat la Termopile și în același timp, flota persană urma să fie blocată în strâmtoarea Artemisium. O armată a aliaților greci formată din aproximativ 7.000 de oameni a mărșăluit înspre nord ca să blocheze trecătoarea în vara anului 480 î.Hr. Armata persană, evaluată de sursele antice la milioane de oameni, a ajuns la trecătoare la sfârșitul lui august sau începutul lui septembrie. Mult depășiți numeric, grecii au ținut piept perșilor timp de șapte zile (din
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]