231,997 matches
-
porți centura de sigurantă de teamă că sentimentele or să-ți dea pe dinafară, chiar dacă eu am să rămân pe veci captiv într-o stație prin care nu o să mai treacă un alt vis, am să aștept ca și când ai mai trece pe aici și am să mă prefac că trăiesc în tot acest timp. Referință Bibliografică: Cuprinde-mă / Mihail Coandă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2256, Anul VII, 05 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihail Coandă : Toate Drepturile
CUPRINDE-MĂ de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/mihail_coanda_1488732806.html [Corola-blog/BlogPost/384866_a_386195]
-
iunie 2015 Toate Articolele Autorului Trăim într-o țară ciudată, barbară, în care legea junglei se regăsește din plin prin propria-i mizerie atavică ... Pe strada unde locuiesc de un deceniu, în fiecare zi, cam la aceeași oră a serii, trece un copil. Nu are mai mult de doisprezece-treisprezece ani și este un puști al străzii. Mereu tăcut, cu privirea tristă, se așează pe singura bancă din fața blocului. Stă și așteaptă necerând nimănui ceva. Multă lume trece pe lângă el, unii îi
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1434804170.html [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]
-
aceeași oră a serii, trece un copil. Nu are mai mult de doisprezece-treisprezece ani și este un puști al străzii. Mereu tăcut, cu privirea tristă, se așează pe singura bancă din fața blocului. Stă și așteaptă necerând nimănui ceva. Multă lume trece pe lângă el, unii îi aruncă o uitătură scurtă, alții îl ignoră pur și simplu. Dar oamenii miloși din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pachețel care conține un sandviș sau altceva de mâncare. Răducu le mulțumește
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1434804170.html [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]
-
astăzi aproape pe cale de extincție, dacă nu chiar dispărută total. În această peșteră plină de comori, găzduită de Poezie.ro, se află și un eseu despre marele român Petre Țuțea. -------------------------------------- Sunt oameni care emană energii și pe lângă care nu poți trece fără să te simți curentat. Procesul poate avea loc și de la distanță sau chiar prin intermediul peliculei, (cazul unor actori de film care umplu scena, deși nu apar în prim-plan). Petre Țuțea facea parte dintre ei. Ajutat de un trup
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/petre_anghel_1491320108.html [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
în stradă, începuse discursul. Despre ce? Despre români, ruși, comuniști, trădători, lichele, neisprăviți, pușcării, marea închisoare a spiritului care este țara noastră și, imediat, despre politica dezastruoasă a marilor puteri ale gogoloiului pământesc! Toate bune și frumoase, numai că noi treceam prin fața ambasadelor de pe Bulevardul Dacia, cu milițieni la poartă, în uniformă, și cu trecători cu ochi albaștri și costume de culoarea gri-petrol (mai exista industrie petrolieră națională, încă n-o vânduse Dinu Patriciu cazahilor, sau ce-or fi). Care era
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/petre_anghel_1491320108.html [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
Țuțea! Cum să-l ascultăm pe Țuțea, s-a mirat Preda, Țuțea o dată ridică în cer comuniștii, altădată dă cu ei de pământ, iar Pituț îmi spune mie că Țuțea e salvarea României! Cam așa era Țuțea. Pe lângă noi a trecut o mașină cu număr de înmatriculare mic. Țuțea s-a oprit, s-a uitat după ea, apoi zice, cât îl ținea gura, și-l ținea: - Mor de dragul lui Niculae Ceaușescu ăsta! Îmi vine să-l pup de drag ce-mi
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/petre_anghel_1491320108.html [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
de cocor în lună, aerul pe care nu-l mai puteam înghiți și mai apoi ziua în care am înțeles că există timp cu adevărat, ca se poate muri, că nimic nu e veșnic și că aproape toate, toate se trec, mai puțin umbrele din trecut, că și crucile au umbra lor, și morții, dacă nu-i îngropi... Tu trebuie numai să înțelegi dragostea, ca o coajă de ou într-o batistă, patul meu de otravă, străina bântuind-mi sângele până la
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/camelia_radulian_1427614584.html [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
ale cetății. Oare perșii erau departe? Nici n-apucă să se bucure de izbânda sa și să-și pună întrebarea că și auzi niște pași prin preajmă, pesemne ai unei străji. S-a trântit numaidecât cu fața la pământ, rămânând nemișcat. Straja trecu chiar pe lângă el, mormăind ceva într-o limbă păgână. Nu-l observase, Tragodas fiind pitulat într-o tufă. Mai stătu astfel ceva vreme, neîndrăznind să se ridice de la pământ. Dar simțind liniște peste tot, cuteză să-și ridice capul și
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
Se ridică în coate și se târî până lângă un trunchi scorburos de salcie. Căută din nou să se dumirească unde se află. Bucuria i-a fost imensă, căci locul în care ajunsese i se păru cunoscut! Chiar pe lângă el trecea o cărare pe care o știa. Iar zidurile cetății din acea parte îi erau cunoscute. Reușise cu adevărat! Dintr-un salt a ajuns pe malul celălalt al șanțului, acolo unde știa că există o intrare tainică, printr-o adâncitură precum
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
făcuse atâta drum! S-a întors înapoi, în galeria cea întunecoasă, acolo unde mai știa el și alte cotloane mai largi ca să poată să doarmă. Și-a pus căpătâi mantaua împăturită, dobândită în viroagă iar oboseala și pericolele prin care trecuse l-au făcut să ațipească repede. (va urma) Referință Bibliografică: Povestea sărmanului Tragodas - Partea I-a / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1141, Anul IV, 14 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
copilul pierdut să se regăsească. Este pedagogul care folosește singura cale de îndreptare în situația dată: pedeapsa „pozitivă”. Nu prin deposedare sau descalificare, ci prin dăruire și primenire. Cine este fratele fiului rătăcitor? Este un personaj important al acestei pilde, trecut cu vederea destul de ușor. Este omul conformist, ascultător de porunci dar și dornic de a extrage foloase din acestea. „Iată, de atâția ani îți slujesc și niciodată n am călcat porunca ta. Și mie niciodată nu mi ai dat un
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
rău, situându ne cum nu se cuvine față de cel ce a păcătuit. Înțelegerea aproapelui și îndurarea sunt calități ce trebuie să prevaleze în fața egoismelor noastre. Fratele fiului risipitor/rătăcitor ne propune următoarea întrebare: cine păcătuiește cu adevărat, cel ce a trecut de păcat sau cel ce se agață de el pentru a l coborâ pe semenul său? Oricum, de la fiecare protagonist al acestei parabole avem de învățat câte ceva: de la fiul rătăcitor - că oricât de „rătăciți” am fi, putem descoperi Calea; de la
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
ar fi să profităm de ocazie și să mă încalț și eu mai modern?". Ce puteam să-i spun? Aveam o sută de dolari la care nici nu m-am așteptat, așa că i-am dat pe niște pantofi italienești. Nu trec două zile și vede nevastă-mea la un magazin, un serviciu de cristal. „Nici nu știi, îmi zice, de când îmi doresc eu așa un serviciu de cristal, că madam Brodiciche are tot așa unul și-mi scoate sufletul de câte ori mă
SCHIŢE UMORISTICE (27) – O SUTĂ DE DOLARI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1424846732.html [Corola-blog/BlogPost/366022_a_367351]
-
alese. Așa că în loc să ies din incinta gării, în șosea, și să mă abat în stânga spre Dealul Frumos, pentru a ajunge „În vârf la Cocoș”, unde se află casa scriitorului, eu am traversat drumeagul din spatele gării, și prin grădini, și livezi, trecând peste pârleazuri și escaladând garduri, am urcat până la vila maestrului, pe care am regăsit-o mereu neterminată și mereu în lucru. Nu știam dacă acesta este acasă, dacă este ocupat, dacă are chef de vizite. Nu știam nimic, pentru că nu
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
pe care le aveam de împlinit, le amân mereu din cauză că n-am dispoziție, sub apăsarea așteptării, ca să le scriu. Nici sănătatea nu mi-e bună, au fost niște muște meteorologice care mi-au dat bătaie de inimă oribilă. Dar oi trece și peste astea... Ce faci? Mi-a părut rău că n-ai găsit (poate între timp ai găsit) niște prieteni de suflet cu care să te simți bine. Ai mai scris? Te-ai adaptat mediului transilvan? Am speranța că atmosfera
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
Porțile de Fier. Peste cinzeci la sută din populația lui este formată din țigani... Un mare neajuns, cel puțin pentru mine, îl constituie faptul că aici este zonă de frontieră, și încă una foarte căutată de cei care vor să treacă dincolo, iar eu cu fizionomia mea nu prea ortodoxă, sunt foarte des oprit și chestionat ba de grăniceri, ba de milițieni, lucru ce mă râcâie al dracului, căci mi-e teamă să nu se intereseze mai amănunțit de soarta mea
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
în tiparniță, cu termen de apariție decembrie a.c., îl vei avea printre primii, o altă prelungire a „ recunoașterii” noastre din prea-evocata mașină de Mangalia. Până în decembrie, primește, Poete, gândurile mele cele mai prietenești, îmbrățișarea mea sinceră, Mircea Horia Simionescu P.S. Trecând „ puțin” timp de la scrierea acestor rânduri, timp în care prietenul meu n-a putut veni la București, reactualizez scrisoarea cu calda urare „La mulți ani” și multă sănătate, pentru 1984 și următorii! MHS. Pietroșița 10 nov.1983 * Acestea au fost
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
multe, am schițat chiar și personajele, conflictele, mijloacele tehnice, gramaticale, de frazare, numai că nu stau la masa de scris. Nu pot, obosesc și las pe altă dată. Cred că odată cu mărirea zilei, cu perioada asta frumoasă a iernii să trec la o activitate mai susținută și să ajung la o stare, cât de cât normală. Am de făcut, desigur, și alte lucruri. Pregătesc un fel de dialog, un interviu, pe care mi-l iau singur sau cu ajutorul nevesti-mii. Un fel
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
să-l eliberați!... La luptă, la luptă! În război plecați! Au sărit în luptă vitejii eroi... Ei nu s-au temut, n-au dat înapoi. În bătălii crunte, moartea au sfidat, Un pas n-au cedat,n-au dat înapoi. Trec batalioane în marș avântat, Țara sângerează, dușmanul turbat... Foc și moarte varsă peste trupul ei, Geme de durere pentru fiii săi. Au sărit în luptă vitejii eroi... Ei nu s-au temut, n-au dat înapoi. În bătălii crunte, moartea
MAMĂ ŢARĂ, DULCE ROMÂNIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Mama_tara_dulce_romanie_marin_voican_ghioroiu_1385905233.html [Corola-blog/BlogPost/344507_a_345836]
-
și mă îngrijora. Avea ceva ce îmi doream demult Și după care trupul îmi tânja. La el m-am închinat cu plecăciune Iar mâna eu am vrut să i-o sărut. Dară cumva cu mare-nțelepcine El mă ridică fiindcă a trecut. Asupra lui el a luat păcatul Ca lumea să se știe mult mai bună. Și încheind cumva cu noi tratatul El a aflat că n-are nicio vină. Acum că ne-a săltat, ne-a primenit Iar vântul de la nord
UN VIS CIUDAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1467268724.html [Corola-blog/BlogPost/367749_a_369078]
-
a unor întâmplări de demult și care continuau să-l răvășească și să-l îndemne totodată la reflecție. Ipostazele de mai sus sunt parcă dedublări ingenue ale uneia și aceleiași ființe - unchi și nepot la date și vârste diferite, însă trecând prin aceleași situații, împovărate de aceleași blesteme, fără a putea preciza unde se termină unul și unde începe celălalt ... Doar anumite metehne și alea legate de vârstă se înfățișau aidoma, erau o contopire curioasă a ființei celor doi, precum ramurile
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
ținea cel mai adesea în frâu, de care însă, paradoxal, a fost „cârmit” de câte ori sărea pârleazul. Astfel de corecții necesare sunt bune și în situația sus amintită dar cu siguranță și în alte cauze, timpuri, locuri sau persoane! „Le-om trece noi și p-astea, băiete! hotărî moș Dâră pentru amândoi pricopseala care va să vină, poate chiar o nouă „abordare politică” de la om la om sau de la om la copil cum vreți, le-auzise și el pe la ședințe și astea
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
otravă? Ba știe, dar nu mai contează. Îi e foame... Între nimic și speranță, are doar atât: amintiri! Între ieri și azi, amintiri. Între azi și mâine? Nimic! Lacrima este oaza care-i alină setea. Și ce dacă ieri a trecut lăsând încă un bob de otravă pe bucata de brânză? Dorul meu vrea balsamul dulce al morții. Dar pic cu pic, otrava l-a imunizat. Nu poate muri. Moartea nu-și are loc în inima dorului. Doar durerea! E stăpână
LUCIA SECOŞANU by http://confluente.ro/articole/lucia_seco%C5%9Fanu/canal [Corola-blog/BlogPost/360683_a_362012]
-
otravă? Ba știe, dar nu mai contează. Îi e foame... Între nimic și speranță, are doar atât: amintiri! Între ieri și azi, amintiri. Între azi și mâine? Nimic! Lacrima este oaza care-i alină setea. Și ce dacă ieri a trecut lăsând încă un bob de otravă pe bucata de brânză? Dorul meu vrea balsamul dulce al morții. Dar pic cu pic, otrava l-a imunizat. Nu poate muri. Moartea nu-și are loc în inima dorului. Doar durerea! E stăpână
LUCIA SECOŞANU by http://confluente.ro/articole/lucia_seco%C5%9Fanu/canal [Corola-blog/BlogPost/360683_a_362012]
-
nouă, Ocolind struguri de rouă, În costum negru, de pluș, Merge pe sub corcoduș Fluierând bine dispus Un cântec de mult apus Despre soarele măreț Răsărind în pădureț. Salută din loc în loc Tufele de busuioc, Și pe cele de căpșuni, Apoi trece printre pruni Și sărută pe guriță Florile de romaniță Gândăcelul cât un bumb, Cu aripile de plumb. Referință Bibliografică: GÂNDĂCELUL CÂT UN BUMB / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1557, Anul V, 06 aprilie 2015. Drepturi de Autor
GÂNDĂCELUL CÂT UN BUMB de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1428313009.html [Corola-blog/BlogPost/348673_a_350002]