894 matches
-
fata tremura cu privirea țintă în ochii lui. Încordarea feței, privirea fixă și hotărâtă i-au umezit ochii. O lacrimă s-a desprins din nu știu care ochi. A început să-i curgă pe obraz, ușor, ușor, oprindu-se pe buzele-i tremurânde. „Leul” a lăsat mâna în jos, abia nimerind să-și strecoare palma în buzunarul pantalonilor de firmă. S-a întors la birou. Parcă intrase la apă, se chircise dintr-o dată. Șanțurile de pe frunte se adânciseră și mai tare. A deschis
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
Articolele Autorului O fiică și un tată, atâta tăcere înfrigurata. Se înțeleg, doar din priviri, ea, să roage, el, să tacă, el, resemnat, cu sufletu-mpăcat, ea, tulburata, speriată, el, doar un râu ce pleacă, ea, o piatră. Acoperind, cu mâna tremurânda, o lumânare pâlpâie a despărțire. Mâinile tatălui, împreunate-n sfântă-nchinăciune, privirea-i se închide pe candelă-n iubire. Din cuib de ochi, eternă despărțire, două lacrimi pleacă, una, de fiica, cealaltă, de tată. Într-un sătuc, cu multe neștiute, o
UNE HISTOIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367650_a_368979]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > RONDELUL TĂCERII Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1601 din 20 mai 2015 Toate Articolele Autorului În suflet intră frigul, tot de acolo iese Tăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm. Sub gene tremurânde, cu gesturi ne-nțelese, Copacul îndoielii în noi îl scuturăm. Ieri, slovele-nălțarăm cu sunete alese În ritm de sarabandă; azi, le încătușăm Și-n suflet intră frigul, tot de acolo iese Tăcerea-n care chipul pe rând ni-l
RONDELUL TĂCERII de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367700_a_369029]
-
de elevi, „Promoția de aur 2016 a clasei a IV-a B”. Zeci de trandafiri roșii au umplut brațele doamnei învățătoare sărutând cu petalele lor mâinile neobosite care timp de patru decenii au mângâiat și au mustrat, au condus mânuțe tremurânde în tainele scrisului și ale socotitului, au purtat catalogul, au îmbrățișat și au șters lacrimi de bucurie și împlinire. Directorul Colegiului Național „Teodor Neș” din Salonta, prof. Vasile Trăncău, printr-un discurs emoționant a mulțumit doamnei învățătoare pentru exemplul de
DĂSCĂLIȚA MARIOARA HERPUȚ A PLECAT ÎN VACANȚA... VIEȚII de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367712_a_369041]
-
cu înverșunare împotriva lucrării Lui sfinte, distrugându-și trupul și sufletul cu bună știință. Primul pahar de tărie l-a dat pe gât dintr-o răsuflare. I-a făcut semn băiatului de la bar să-i mai aducă unul. Cu degetele tremurânde, abia a reușit să scoată o țigară din pachetul cartonat. Flacăra brichetei a aprins prima țigară. Fumul i-a invadat alveolele pulmonare, a trecut în sânge și apoi în creier. Doi dușmani uniți împotriva lui: alcoolul și tutunul. El singur
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
acolo de unde pătrundea în oraș, rămase pe versantul opus în urma trăsurii, care înainta în galopul cailor spre primul mare han ce începuse a-și contura silueta. Răsărite din verdele codrilor, care străjuiau de o parte și de alta orașul, razele tremurânde ale soarelui cuprindeau ca un evantai nașterea a tot ceea ce putea supraviețui pe acest pământ - armonia omenescului cu a divinului. Din ceruri de voiai să cobori, pe-acolo pe unde ținutul se unea cu orizontul, dădeai de un drum de
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
vei crede. Nu am cum să te ajut. - Nici măcar..., vocea cu un ton scăzut, de astă dată, a Anei, sugrumată și stinsă, cerea ajutor, un ultim ajutor:... locurile pe unde au trecut? - Ba da. Poftim. Și îi întinse cu mâna tremurândă un plic. Aici ai toate adresele. Nu am cum să te ajut, sublinie încă o dată ispravnicul, privind în gol. Se apropie de biroul primarului, luă plicul și-l săgetă cu privirile ei înghețate. Înainte de a părăsi biroul, îi spuse: - De ce
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
un capoțel subțire, toate din mătase de un roz pal. Pe nesimțite mi se alătură la privit, sprijinindu-se de umărul meu și urmărind la fel de încântată familia ciutelor. Mi-a cuprins mijlocul cu un braț și-a așteptat cu buzele tremurânde să primească un sărut. In fața ferestrei larg deschise, stăteam îmbrățișați ca într-un tandru tablou idilic, pregătiți să ne consumăm prima întâlnire de dragoste și să absorbim toată aroma naturii în plină floare, din care făceam și noi parte
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
ci lăsându-i un moment de respiro refrișant, continuîndu-și apoi reînvierea. Și fac atunci a doua pauză; regăsesc poezia vie pe care am crezut că n-o voi mai găsi la alții. „Din verde te-aș desprinde cu buza-mi tremurândă, Mușcând până la sânge din trupul tău prea plin. Cu roșu-am să te umplu, apoi să te alin, Petală cu petală în inima-mi flămândă. Vom mirosi a vară și-om umple universul Tu pentru mine roză, eu pentru tine
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
rău și slăbiciune în care se afla dorea neapărat, să-i ceară ajutorul și să-i ceară un pic din praful ei, când telefonul a început să sune. Era aproape miezul nopții. Era Ilena și cu o voce plânsă și tremurândă i-a zis: - Marco, amore mio, sunt eu! - Ilena iubito, trebuie să vii degrabă, te implor! Nu mă simt bine și un pic din praful tău, simt că m-ar ajuta! - Ascultă-mă Marco, sunt distrusă! îi mărturisește ea printre
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
atâta zbucium și durere. (Smerenie) Conștientă de tarele lumii în care trăim, poeta își păstrează speranța că iubirea este cea care ne va salva de la pieire: „Spre infinit m-aș duce / cu un cântec de dor păgân / și-n lacrimi tremurânde, / aș semăna iubiri; / m-aș prinde printre stele / cu mâinile de flori, / și-aș îngenunghia o lume, / o lume plină de erori”. (Speranța) Altruistă până peste poate și cu generozitatea-i bine cunoscută croiește un îndemn adresat tuturor celor care
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
pătrunsă? Aștept s-apară, pe cărări îngălbenite, Cu pași timizi, ochii mari și gene arcuite. Zâna inimii lovite de arcul cupidonic, Îl privește mirată și... cumva ironic, Pe muritorul pământean, rătăcit printre stele, Căutându-și iubita visurilor efemere. Întind mâna tremurândă, ușor șovăitoare, Simbolizând un gest, ce se vrea chemare. Steluța zâmbitoare, citind în ochii mei iubirea Și dorința vie pentru o îmbrățișare, Cu o rază mă cuprinde și-mi vorbește-n șoapte, Închegate-n melodia miezului de noapte: “Sunt a
CĂLĂTORIND SPRE CALEA LACTEE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368623_a_369952]
-
sărbătorim că pe o mare bucurie! Pentru mine, inseamna începutul mântuirii noastre...înseamnă un prunc nevinovat, Isus și mama Sa, Preasfânta Fecioara Maria...înseamnă lumină și colind...înseamnă magi și pastori... înseamnă aur, smirna și tămâie...înseamnă copilași și glasuri tremurânde... înseamnă iubire și zâmbetul tainic al mamei... înseamnă cozonaci și portocale...înseamnă bradul împodobit și steaua cea luminoasă...înseamnă fulgi de zăpadă și flori dalbe...înseamnă dragoste și viața...înseamnă bucurie și recunoștință! Cele mai frumoase amintiri legate de Crăciun
DESCHIDE UȘA, CREȘTINE… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368696_a_370025]
-
pe toate!! În fiecare an îmi aducea exact ce-mi doream! Crăciunul e în primul rând al copiilor, e sărbătoarea unui copil născut pentru mântuirea noastră, si poate de aceea această sărbătoare răsună mai frumos vestită de glasurile nevinovate și tremurânde ale copiilor, simt o ușoară strângere de inimă în fiecare dimineață de Crăciun când mă trezesc și bucuria ce o simțeam atunci e doar o amintire! Ce simple și frumoase erau diminețile de Crăciun din copilăria mea! În prag de
DESCHIDE UȘA, CREȘTINE… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368696_a_370025]
-
tăcerea cerului aud murmur din ultimul dor la ziua ta nemărginirea cântă * Marea în furtună caută Iubirea de sub tei Hohotul lacrimii din ochiul Amurgului în flăcări murmură Imensitatea durerii Ecoul tace Muzica vântului amintește despre Iubiri pierdute Nopți cu lună tremurândă Enigmatic și visător Singur printre oameni Cineva prin albul umbrelor devine Un trubadur al tristeții dintre cuvinte Petru Jipa - Eminescu Regele se integrează în cuvânt. Diadema frunții lui este de fapt iubirea Sau patima vieții, aplecată peste dor. Iar cuvântul
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
simțit ardoarea mea?E cititoare de gânduri indecente? Din cand in cand ii zăresc limba roz jucăuș răsucind cuvinte fără sens...și deja îi simt gustul.Piersici.Sau caisa.Sau amândouă...Mătase umeda.Petala.Coniac cinșpe stele.Imi simt palmă tremurânda atingandu-i obrazul...degetul gros mangaindu-i conturul catifelat al buzei de jos,ușor răsfrânta...apoi îi simt pielea fină a gâtului sub palmă mea nu atât de fină acum, pe cât aș vrea să fie... Îi cuprind umărul în căușul
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364666_a_365995]
-
dar el era, trecând liniștit pe deasupra acoperișurilor. Am știut că nimeni altcineva nu poate trece în felul acela, nici Van Gogh, nici Mozart, nici Platon, nici chiar Cervantes. M-am dus repede în casă. Am luat camera foto, cu mâinile tremurânde - oh, ce ocazie, ce ocazie să prinzi într-o fotografie trecerea lui Goya pe cerul apusului! Am ieșit repede, am văzut învolburarea - aproape că nu se mișcase din loc, doar formă și-o modificase puțin, și culorile. Goya, în schimb
GOYA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349479_a_350808]
-
-mi-l pe cin’ mi-e dor!" Eu ciupesc a strunei coardă, magic în noapte a vibrat... Ochii ei vor să mă vadă, diamante mișcătoare, care ard. Cânt cu patimă crescândă, din privire nu mi-o scap; Ea, ca frunza tremurândă... mișcă ritmic al ei cap. „Tei bătrân, cu frunza rară, Dragei mele, te rog, lasă O ghirlandă princiară... și îmbracă-mi-o-n mireasă! Mi-o-nvelește în petale, și la soare mi-o arată, Urc-o-n ramurile tale,... vreau să fie
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
dobitoacele în picioare. Și nu îl vor lăsa să se înalțe liber. „Da, dar vei fi împreună cu florile câmpului și aproape de respirația lor când își vor trage seva din puterea pământului. Și culoarea din fântânile cerului, întoarse cu limpezimea undelor tremurânde către ea. „Și dacă da, a întrebat copilul răzgândindu-se, cum aș putea să fac asta ? „Să pui pe nespălate sămânță de rouă aflată din belșug pe întinsul și înseninările necuprinse ale cerului. „Pot să fac asta în oricare ceas
DOMINUS REI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349655_a_350984]
-
te mai iubesc... Încă te ador ca pe o zeiță... Jocul nu se va termina niciodată", am rostit, înainte de a mă prăbuși la pământ, într-o baltă de sânge. "Iartă-mă... N-am mai putut suporta", i-am auzit vocea tremurândă. Apoi am plutit între viață și moarte, între eter și gheață, între două lumi ce nu-și aparțin, dar care se întrepătrund continuu... Timp de ore, zile, săptămâni. A fost frumos... Poate că a fost cea mai înălțătoare experiență din
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
scurtă pauză. „Nu avem ce face. Ieșim în stradă și le dăm pe gratis”. „Bine, dar asta echivalează cu falimentul. Înseamnă să nu ne mai recuperăm niciun ban din tot ce am investit”. „Știu”, rosti Silvia cu o voce ușor tremurândă, în care se simțea decepția. „Dar e limpede că nu vrea să cumpere nimeni. Avem câte 10 exemplare din 150 de titluri. Ce să facem, să ardem 1.500 de cărți în piața publică? Să le aruncăm la gunoi? Nu
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
negresă care semăna cu mine la perfecție, dar era dintr-o familie bogată? Am făcut o criză cumplită de gelozie...". "Ei bine, visul mi s-a repetat din nou, azi-noapte...". "Și apoi ce s-a întâmplat?", am întrebat, cu voce tremurândă. Uitasem de unde putea veni lovitura de grație. Apoi v-am ucis pe amândoi... Cu un cuțit și o armă automată. Sunt speriată, nu știu ce să fac...". I-am atins obrazul cu degetele, într-un gest delicat. Fă ceea ce îți spune conștiința
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
nu mai locuia niciun alt bărbat acolo. I-am privit trupul minunat printre aburii cafelei fierbinți. Era tot ce îmi puteam dori... Nu puteam crede că sunt atât de norocos. Am dezbrăcat-o încet, i-am sărutat pielea fragedă, coapsele tremurânde, umerii dezgoliți. „Te iubesc... Aș face orice pentru tine”, am șoptit, în timp ce m-am ridicat cu gura către gâtul ei. Avea o cicatrice enormă, de parcă cineva ar fi încercat în trecut să-i taie gâtul. M-am blocat. Am încercat
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
prins într-o coadă lungă, cu ochi mari, albaștri, foarte slab și mic de statură. Începuse să cânte în fața icoanei de la intrarea în peșteră cu atâta emoție că toți pelerinii au rămas muți. Ochii îi lăcrimau în timp ce cânta, iar vocea tremurândă îi făcea cântarea gravă, dând multă solemnitate momentului. L-am îngânat și noi când a început ”Cuvine-se cu adevărat” ca să aflăm ce l-a emoționat atât. - Când văd o icoană a Maicii lui Hristos nu mă pot abține să
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
Acasa > Orizont > Selectii > REÎNTÂLNIREA- FILĂ DE JURNAL Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 309 din 05 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sun la interfon. Îmi răspunde o voce tremurândă. - Cine este? - Sunt eu, mamă! Îmi deschide. Urc scările repede, nerăbdătoare, să o văd. Mă așteaptă în pragul ușii, surâzătoare. - Ai venit! - Da, mamă, am venit! Ne uitam fix, una la alta. În fața mea am o femeie parcă mai măruntă
REÎNTÂLNIREA- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348506_a_349835]