1,604 matches
-
a instalat la putere. În țara asta n-au existat și nu există eroi, în România încă nimeni nu și-a dat sufletul pentru România. Dacă ar fi avut cel mai mic dubiu, dacă ar fi simțit cel mai mic tremur de îndoială în suflet, ar fi fost primul care s-ar fi angajat într-o nouă acțiune, s-ar fi dat peste cap numai să inventeze ceva nou, să pună pe picioare un grup adevărat în jurul său, să-și folosească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
întotdeauna soluția de moment, nu gîndesc deloc în viitor. — Să nu se înțeleagă că am ceva cu afacerile lor, adaugă Roja, sau cu viața lor de familie, care oricum le merge cum nu se poate mai prost, spune, simțind un tremur în voce, vreau doar să le dau o lecție, adaugă. S-a gîndit ce-ar fi dacă ar încerca să treacă peste toate astea? Nu s-ar simți oare mai bine să uite de toți și de toate, să înceapă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e un pot cît toate zilele, se dă de gol zbughind-o pe ușă în cea mai mare viteză. — Informația e putere, Părințele, zice Roja, așezîndu-se în genunchi și trăgîndu-și patrafirul pe creștet. — Cine ești? îi răspunde Părințelul cu un tremur în voce aproape insesizabil, ne cunoaștem de undeva? — Un demon m-a călăuzit la dumneata, îi răspunde Roja plin de seriozitate. — Dacă îți bați joc de mine, vezi că te scot imediat afară, încearcă Părințelul să-și adune țoalele și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
treptat În cuibul familial, mângăiat de puful aripioarelor de mamă iubitoare. Cât timp giuvaierul primea de la Mamaia dragoste, căldură, oftaturi și o mulțime de „muța mamii, muța mamii” -intraductibile pentru copil cât și pentru toți ceilalțidar percepute sub forma unui tremur călduros În zona inimioarei sale și după ce Va răspundea prin „vai-vai”, „au-au” și „da-da” la `ntrebările puse de Mamaia și Înțelese doar parțial, În cerdac se Întindea masa iar piesa de bază care trona În mijloc era
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
rana urâtă, a acoperit-o cu două frunze și a „legat-o” cu basmaua discret colorată a Zâniței și apoi, Îndreptându și privirea semeață asupra celor două fete mai mici -două făpturi Înspăimântate la culme, ce nu și puteau opri tremurul maxilarelor inferioare și nici șirul bolboroselelor, doar de ele Înțelese sub formă de rugăciune și descântec afișând un calm bine disimulat, așa cum stă bine unui conducător Încercat, rosti răspicat: Tăceți, fa proastelor! Ce v-a apucat!? Lască Viorița Îi fată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trandafir frumos are?! Va mângâia explorând fiecare picior al motanului, coada și mustățile, iar când atingea boticul fremătând și umed, se Înfiora de parcă un curent electric euforizant Îi străbătea tot corpul, corp care pentru câteva secunde era cuprins de un tremur pe care Sinan Pașa Îl aprecia ca fiind apogeul spectacolului și atunci ridica lăbuța dreaptă și foarte delicat Îl trăgea pe Va de mânecuță. Ptiu, bătu-te-ar norocu’ să te bată, c-am uitat de tine, nepoate! Va Încerca
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Dorița pe care un milion de gânduri și Întrebări o asaltau. Tu ești Varelică? Măi-măi, da bine că ai mai venit și tu că Îmi era dor!, spuse din umbră și apropiindu-se cu sfială Didița, cuprinsă brusc de un tremur de bucurie amestecată cu amintirile sale neclare În care erau stocate anapoda episoadele vagi ale timpului petrecut cu și pentru nepotul ei căruia nu Îndrăznea să-i spună Va și-l apela cu numele său vechi, Varelică. Dorița, Dinița?! Nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spune mă-tii?! Așa-i, fa! Dorind să nu-și lase elevul nelămurit, Rozalița se apropie de Va și ușor-ușor Începu să-l sărute cu o tehnică neperfectată, dar tehnică, iar un val de căldură străbătu trupul băiatului și un tremur cald ocupase pieptul și stomacul său. Fata a văzut că Valerică nu poate și nu știe să coopereze, dar un al șaselea simț i-a confirmat o anumită Încălzire și atunci l-a Întrebat: Eu m-am Încălzit, tu? Și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
că este nou-nouță. Nici vorbă. Poate două milioane. Trei, ca să-ți dau și burghie. Nu, am spus nu. Uită-te, pun și fierăstrăul ăsta la bătaie, plus pila triunghiulară, pentru ascuțit. Haldan parcă avea febră. Ochii îi scînteiau și avea un tremur ușor. Îți dau și sacoșa asta de rafie să le pui pe toate. Nu, am zis nu și gata. Dacă vrei să dai șase milioane și-ți dau și caloriferul acesta electric. Este cu ulei. Dimineața te scoli în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
piatra lui David, în lașitatea lui Iisus: Cercuri, tulburătoare cercuri. Perfecțiunea geometriei este, de fapt, o imperfecțiune a limitelor, linie frântă deschisă, linie frântă închisă... Nici o diferență între un fir de păianjen și o rază, senzația de odihnă doar în tremurul mâinii. Punctul A este locul din care plec, punctul B locul din care voi pleca, punctul C intersecția dintre două bucăți de lemn înfipte peste un mușuroi cu furnici. Cercurile se nășteau din memorie și se spărgeau în memorie; mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
subțire. Frigul se transformă el însuși în cămașă, mai întâi îl simțim ca amorțeală a sângelui, frigul ne îmbracă în propria-i piele. Frica încape toată spaima de a fi parte dintr-o secundă. Când te îmbraci cu frigul, ce tremur te mai poate zdruncina? Când te hrănești cu foame, de saț și de poftă nimic nu ține mai mult. Teama de foame este peste frica de moarte. Ai adus, bă? Hai, ia și tu o felie și fuga în clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
capătul celei stângi, peștera zmeului. În care pământ să-mi îngenuncheze intențiile? Copile! Dumnezeule, abecedarul acesta despre buchiile cerului îl știu pe de rost! Am nevoie de un strigăt, stăpâne, de un cer crăpat precum un pepene răscopt, de un tremur de stâncă, de o inimă desfăcută! Porunca ta, ca o secure, să despartă apele, muntele, frunza! Să plouă sânge din degetul tău arătător, să lași semne, să pășesc după tine! Doamne, culege-te din regrete și fii om atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Eu mă zbăteam În vârtejul gândurilor și de aceea nu te-am observat. Merg la Nicu, la spital. ― De ce mergi tu și nu vine el acasă? ― A fost operat azi dimineață. ― Despre ce operație vorbești, Lia? - a Întrebat Petrică, cu tremur În glas. ― De apendicită. ― Sper să fi mers toate ca ceasornicul. Acolo-i și Despina... ― Și eu cred la fel. ― Uite că și doctorii, și nu unul oarecare, ci ditai profesorul, și Încă chirurg, ajung pe masa de operație! - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te Îmbrățișeze cu toată dragostea de frate al tatălui tău. Frate de arme, am vrut să spun, fiindcă acolo, În focul luptei, camaradul Îți este frate adevărat... Pentru nimic În lume nu l-ai părăsi!... Cu aceste vorbe, spuse cu tremur În glas, l-a Îmbrățișat părintește pe doctorul Gruia. Despina, emoționată peste măsură, privea când la Petrică când la Nicu. ― Tare aș vrea să-l Întâlnesc pe tatăl tău, doctore Gruia. Să depănăm amintiri despre cele trăite Împreună acolo unde
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
al ei... Despina și-a dat seama că lui Nicu i-a zburat gândul la Bogdan, semn că Îl prețuiește și l-a acceptat din momentul când a aflat de el. I-a strâns brațul cu afecțiune și, cu oarecare tremur În glas, i-a răspuns: ― Două familii... vor sta În fotolii, cu un pahar de vin din cel făcut de bunicu - cel care În astă seară n-a putut fi prezent aici, la han - și vor asculta cu emoție povestea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
privirea către Despina, spre a se convinge că de la calvarul trăit atunci au trecut atâția ani! Nu-i venea să creadă. Involuntar, o mână s-a Întins spre a lui Nicu, iar cealaltă către a Despinei. Le-a prins cu tremur de suflet și le-a strâns cu toată dragostea din lume, spunându-și: „Da! Sunt liberă și ei sunt ai mei! Ai mei sunt!!!” După un răspuns la strângerea de mână și o privire scurtă spre Lia, pentru a confirma
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
respiră de câteva ori adânc și spune-ți În gând: <Sunt calm. Sunt calm!ă. Abia pe urmă vei bate În ușa profesorului” - l-a dojenit gândul de veghe. S-a oprit și a respirat adânc de câteva ori. Cu tremur de mână, a bătut În ușă, Întrebându se: „Ce mă așteaptă dincolo de această barieră?... Oare din ochii profesorului, pe care Îi cunosc atât de bine, voi putea descifra răspunsul În prima clipă?” - se Întreba Gruia, când a auzit: ― Poftește, te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se Întreba Gruia, când a auzit: ― Poftește, te rog. Când În sfârșit a pășit peste prag, profesorul tocmai căuta ceva Într-un sertar al biroului. Ochii erau ațintiți asupra a ceea ce făcea. ― Să trăiți, domnule profesor - a salutat Gruia, cu tremur În glas. Ca un făcut, Însă, profesorul numai nu-și ridica ochii... „Graba, nerăbdarea, curiozitatea, toate acestea fac să ți se pară că a trecut veacul și tu Încă mai aștepți un răspuns, vecine. Ogoiește-i pe acești intruși și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Și te plângi pe tine, petalele-ți una câte una. Ți-au furat cununa Soarele și Luna E mai bine așa, ești frumoasă simplă Simplitatea ta-i aleasă, de crăiasă. Tu ești migală, nu poți fi simplă./ În delir și tremur dulce de prigoană Viața merge, steaua cade, nebunia nu mai contenește, Într-o clipă ca de aur năpădită toată în sânge, Ca un vis și o durere care tot împrejmuiește, Diavolul e aici, e în mine, el nu se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zvâcnește cu putere, prinsă parcă de o gheară ascuțită și neîndurătoare. Avea impresia vagă că uitase ceva acasă dimineață - deși nu știa ce - și simțea inexplicabil fiori tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în stomac. „Ei, drăcie! Cred că m-am îmbolnăvit. Se vede că am gripă...”, gândi el. Venind înapoi acasă, el nu putu să găsească - ciudat lucru! - nicio farmacie deschisă și, astfel, renunță la a se mai preocupa, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). Istorisiri nesănătoase fericirii 19 îl umplu pe bietul tânăr și un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în mișcare buzele tremurânde, murmurând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
va schimba niciodată. Cel despre care voi face vorbire în continuare nu mai suflă aerul vieții alături de noi; povestea sa, însă, ni-l va tulbura și ni-l va înteți pe al nostru. Și, cu toate că simt sfială în suflet și tremur în condei, voi porni, totuși, spre a o spune, după puterea și talentul meu, deși știu prea bine că este greu din cale-afară acest lucru în acest regretabil veac, când literatura devine, din zi în zi, tot mai ieftină și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îi scăpăm hambarul de puzderia de șobolani, ce își găsiseră bine locul de adăpost și de procreere în el. Am pornit cu toții, prin urmare, a doua zi, la locul cu pricina și, cu toate că simțeam clar cum mocnește în mine un tremur sâcâitor și apăsător din cale-afară, ce avea parcă rostul să mă pregătească pentru ceea ce urma să vină, m-am străduit să nu-l bag de seamă nicidecum (crezând, în sinea mea, că-i doar o nenorocită stare de moment), iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
am început să mă cam poticnesc cu cititul, căci literele deveniseră din ce în ce mai hâde și mai diforme. Liniile fiecărui rând ajunseseră treptat, din drepte, în sinuoase de-a dreptul. Se vedea clar că mâna care le așternuse fusese condusă de un tremur nervos cu adevărat puternic și nestăpânit. Însă, cu o încordare solidă a atenției, m-am străduit, totuși, să continui să citesc. Mai departe, scria: Ei bine, această invidie odioasă, ce culege mereu putreziciune în locul unde se semănase sămânță vie mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-și curma zilele - acesta-i adevărul! Totuși, într-un sfârșit, ea se deplasă mai spre Adriana și, abia găsindu-și vorbele, rosti vizibil marcată și transfigurată toată: - Doamne ferește, Adriana, mă sperii! Mi s-a încrețit pielea de pe mine și încă tremur, îți jur! Orice, dar numai închide, pentru Dumnezeu, fereastra aceea, te rog! Adriana, însă, părea că nici nu o aude, fiind prea distrasă de propriile-i gânduri, iar fereastra rămase deschisă. Mai mult, 1 Cuvinte atribuite lui Mihai Eminescu. 142
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]