431 matches
-
pe un comentariu firesc. Ești superbă și te iubesc! ― Mincinosule! am spus eu roșind. Pe drum Îmi sună telefonul, iar vederea numelui Elizei m-a mirat. Am răspuns totuși: ― Da, Eliza. ― Alisia, Îmi pare rău, spuse ea repede, cu vocea tremurată. Trebuie să-ți spun ceva ce ar fi trebuit să știi de mult! ― Mă sperii! am glumit eu, deși În vocea mea se simțea o curiozitate reală. ― Nu te duce cu Victor! Replica ei a fost urmată de tăcere din partea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fiul său care pleacă în cătănie... M-am ridicat de la masă și, cu o adâncă plecăciune, i-am sărutat dreapta. Bătrânul, fără să spună un cuvânt, m-a strâns la piept, oftând adânc... Într-un târziu, a vorbit cu glas tremurat: Drum bun, dragule! Drum bun și să nu-ți uiți bătrânul tău prieten... Să-ți mai faci cale încoace... Mai avem încă atâtea de vorbit! Am să țin minte asta, părinte... Rămâi cu bine, sfințite! Îți mulțumesc pentru bunăvoință, găzduire
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
grup despre felul în care era Neil când bea? Am oftat. Patru pahare de bere într-o sâmbătă noaptea nu erau mare scofală. Josephine s-a uitat la mine. Mi s-a făcut frică. Păi, a zis Emer cu voce tremurată, nu era chiar așa de rău. în timp ce vorbea, privea în poală. Nu era rău deloc, vacă cretină ce ești, m-am gândit eu și i-am aruncat o privire răutăcioasă. Se îmbăta des? a întrebat-o Josephine. Emer a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puteam să scap de dorință. Trebuia să plec. Deja simțeam în gură gustul splendid, amar și anesteziant al cocainei și euforia de după. M-am luptat și m-am tot luptat, dar dorința era irezistibilă. —Luke, am spus cu o voce tremurată. —Păpușo? mi-a răspuns el zâmbindu-mi leneș. Cred c-ar fi mai bine să mă duc acasă, am reușit eu să îngaim. Luke m-a privit serios. Zâmbetul îi dispăruse de pe chip. —De ce? Pentru că..., am ezitat eu. Voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
decedată să-și ocupe locul care îi era sortit în corul ceresc, trânti fără veste o rugăciune în care spunea că „Omul născut din femeie nu are de trăit decât o viață scurtă și plină de nenorociri”, intonând cu vocea tremurată rău „Rămâi la mine!”, Eva renunță la orice încercare de a se autocontrola și se jelui extrem de patetic „Iute coboară umbra înserării”. în momentul în care ajunseră la „Am nevoie ceas de ceas de prezența Ta”, părintele St John Froude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mirare de copil loviturile unui suflet de țigancă... Chiar uitasem de unde am cules-o pe Zina. Dar și prietenul meu se pare că devine copil numai după câteva pahare. Sting veilleusa, rămâne ca unică sursă de lumină televizorul cu umbre tremurate albăstrii - peste maximum un sfert de oră, ne trezim într-un bubuit disperat de uși. Pe fata cea mică a vecinului o mușcase rău de fund cățeaua țiganilor de pe stradă. Dacă moare, doamna Liana, eu ce mă fac? se tânguie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cel Lung e un exemplu foarte bun. Un altul este expansiunea taberei roșii, iar următorul va fi Zi-zhen. Buzele crăpate ale croitoresei se mișcă nervos, ca gura unui pește. Cuvintele îi ies unul după altul, bolborosite. Lumânarea începe să licărească tremurat. Camera e luminată brusc de un cerc auriu-portocaliu. Și apoi, după numai o clipă, lumânarea se stinge. * Tu ai un taler, eu am o greutate, zice Mao. E o potrivire. Lan Ping dă din cap, cercetând chipul din fața ei. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înflăcărat al infernului. De mare efect asupra publicului. Și lângă acea arcadă stătea Nanone. Păr despletit, revărsat peste brațele goale. Desculță. Trup drapat într-o mătase ivoire cu falduri ample, prinsă pe umăr cu o fibulă. Lacrimi strălucind în lumina tremurată a lumânărilor. O paloare de ființă supranaturală, de înger sau zeiță, perfectă întruchipare a unei triste iubiri și a muzicii. Chiar dacă instrumentiștii mai strecurară uneori și alte note sau modulații în acea arie din opera Orfeu și Euridice de Gluck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vede că În față ne-așteaptă Ilie Schilodul: sprijinit de un ster de lemne de foc, frumos sterìte și văruite - ca să nu fie jefuite. Când dă cu ochii de acela, mama tresare; mă apucă de umăr, strâns. Zice, În șoaptă tremurată, că să ne-ntoarcem. Scot furculița și zic, cu glasul meu cel mai gros: - Nu te teme! Ești cu mine - când Îi dau eu una cu cuțitul...Și uite că Schilodul, auzind de cuțit și de mine, care dau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spus că lucrăm Împreună, că sunt ucenicul lui Moș Iacob. ULTIMUL CRĂCIUN Stau În calidor. Și nu mai tremur. Doar glasul Îmi pâlpâie, Îmi dârdâie; Îmi tremură, așa am auzit, am citit că trebuie să se Întâmple: ’Colindători cu glasuri tremurate’, cum zice poezia... - De ce trebuie, mamă? De ce trebuie să le tremure glasul, mamă? Colindătorilor - mamă? - De emoție, zice mama. Și de frig, Crăciunul cade, totdeauna, iarna. - Cade, zic eu, dar uite ce bine sunt ei Îmbrăcați, când cad - se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din nou pe el, cât de dulce fusese momentul de dinainte, doar eu și organul lui frumos, fericit, dar el se retrage, trebuie să fac pipi, se ridică greu și se reazemă de perete, de cadrul ușii, înaintează cu pași tremurați, pare că nu va mai ajunge niciodată la vasul de toaletă care îl aștepta cu gura deschisă, merg pe întuneric în urma lui, nu vreau să aprind lumina ca să nu văd toate obiectele împrăștiate cât era casa de mare, haine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care-l mângâiam deseori; lobul rotund și moale al urechii, cu alunița minusculă de sub el; haina din blană de cămilă pe care o purta deseori iarna; obiceiul de a te privi direct în ochi când îți punea o întrebare; ușorul tremurat al glasului, din când în când, de parcă vorbea de pe vârful unui deal aflat în bătaia vântului. Treptat, mi-a reapărut imaginea întreagă. Mai întâi profilul, și asta pentru că întotdeauna mergea alături de mine. Deci profilul este cel care-mi apare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și prin urmare nu va cuteza să vorbească despre ea de frică să nu vorbească și ea despre el. ― Mă iubești, Titușor? întrebă Tanța, lipindu-se de el, la despărțire. ― Mult, dragostea mea cea mai frumoasă! zise Titu cu glas tremurat. Două zile tânărul Herdelea stătu pe spini, așteptând din moment în moment o prăbușire. Pe Jean nu-l întîlni, de la Tanța nu mai avu nici o veste, iar doamna Alexandrescu își continua ciripirile amoroase ca totdeauna. Tocmai se gândea că se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spaimă. Se și vedea înconjurat de cete de țărani sălbăticiți, bătut, schingiuit și omorât. Presimțirea Melaniei sale era aproape să se împlinească. ― Domnule maior, vă rog să luați dispozițiile pe care le credeți utile! zise dânsul brusc, cu glasul puțin tremurat. Un detașament de două plutoane fu trimis să restabilească ordinea în Bîrlogu. Va fi pedepsit exemplar și imediat tot satul, bărbați, femei, copii, fără nici o excepție, prin bătaie. Dacă s-ar schița vreo rezistență, se va trage în plin și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
simt o durere tot mai mare era faptul că vedeam cum se micșorează șansele să petrec revelionul cu ea, la niște prieteni care ne invitaseră. O văzusem de atâtea ori, în imaginație, ciocnind cu mine paharul de șampanie, la lumina tremurată a lumânărilor, și apoi sărutîndu-ne la miezul nopții... îmi și făcusem, în secret, primul costum de comandă, cu vestă, și eram mândru de felul în care arătam. Nu știam să dansez, dar soră-mea mă învățase câțiva pași și, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu mințea cu plăcere. Știam că nu are rude în provincie, așa că ori rămăsese în oraș, ori plecase la munte, în orice caz cu cineva. Gina avea să ciocnească paharul de șampanie și să se sărute cu altcineva la lumina tremurată a lumânărilor. Nici măcar după acel telefon nu am putut să cred, nu am putut sa-mi imaginez că este posibil. De revelion am rămas acasă. Părinții mei nu pregătiseră nimic deosebit: un litru de vin și atât. De la ora nouă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că mai puteai s-o dai jos dân fotoliu. Și de cum intrai, te trăznea mirosu : de cărți vechi, și de igrasie, și de carne bătrână. Că slăbise madam Ioaniu, și ochii-i avea mai sticloși, și-avea și-un mers tremurat, și părul alb tot începuse să i se rărească. De unde era atât de des, că-l fila, ajunsese câteva fire ; s-a tot rărit, s-a tot rărit, până îi vedeai pân el țeasta. Da baba tot își mai împletea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de quakeri și instinctele lui de istoric erau stârnite. Își potrivi ochelarii și începu să cerceteze figurile, impresionat de atmosfera densă de reculegere și simțindu-se, brusc, fericit. După un moment, Tom auzi lângă el un zgomot surd, sacadat și tremurat, și simți că banca pe care ședea începe să vibreze. Emma râdea muțește. Îl zărise pe Zet, uitându-se curios din buzunarul lui Adam. Îl înghionti pe Tom și i-l arătă. Zet își transferase privirea de la domnul Osmore la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scăfârlie? Fiindcă astăzi - sper doar - să închei discuțiile cu bătrânul și...” “Dă, Doamne să fie așa cum îmi spune inima asta păcătoasă, amice!” - și-a încheiat prelegerea gândul de veghe. “Să te audă Cel din Înalturi” - am răspuns eu, cu suflet tremurat... ― Scoală, conașule! Scoală, că părintele te așteaptă! - am auzit șoapta Sevastiței... M-am ridicat cu ochii cârpiți de somn. Am privit la ceas. Erau trecute câteva minute peste ora stabilită de bătrân din prima zi a revenirii mele în preajma lui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și Zâna, cu chipul luminat de un zâmbet ce purta undă de fericire. Am pășit pragul... Sevastița s-a ridicat și a mărit lumina lămpii atârnate de bagdadie. ― Bună seara și bine v-am găsit - am rostit eu cu glas tremurat. ― Bine ai venit, conașule - a răspuns Sevastița, înclinându-se cu respectul dintotdeauna. ― Bine ai venit - a răspuns și Zâna, lăsând să se simtă că urarea cuprindea și un “dragule”. ― Să ne așezăm la masă, așa cum trebuie. Tu, fiule, treci colo
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
călugărului. Abia atunci am revenit cu picioarele pe pământ... Ținându-ne de mână, ne-am dus la locul nostru. Când încă pluteam în vraja celor petrecute, bătrânul a pus mâna pe unul din păhăruțele cu vișinată și, cu glas ușor tremurat, a îndemnat: ― Să ridicăm paharul pentru că avem motive de bucurie. Din această clipă, acești doi copii vor fi împreună!!! Să trăiască și să ne bucure cu bucuria și fericirea lor. Să aveți grijă unul de celălalt, copii, și să nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
simțeam fiecare impuls al inimii. Răspunsul meu urma involuntar aceeași cale... Când Sevastița a ajuns la stejarul de la intrarea în pădure, s-a oprit. A lăsat desaga jos și, cu mâinile împreunate a tânguire, ni s-a adresat cu glas tremurat: ― De-amu mergiț’ sănătoș’ șî sî vă dei’ Dumnezău sănătati, bucurii șî belșug în tăti. Șî... șî... sî nu ni uitaț’. Înainte de a-i răspunde, am privit la Zâna. Ea s-a lipit de mine, pierzându-se în ochii mei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Dintre mure și afine Și își drege încet glasul: Aici este cel mai bine! Doi mistreți cu voce groasă Și cu colții foarte mari În materie de casă Încă suntem cei mai tari! Iepurașii ca-n poveste Spun cu voce tremurată: Pentru toți, pădurea este, Casa noastră minunată!
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93447]
-
două femei aproape să rupă poarta: Doamnă, e jale. L-au luat pe ăl mare rușii. Cum? Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga și n dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O mie de bocete adunate din toată nenorocirea lumii ropoteau în grinda creștetului. Le-o fi spus, că Petrișor știa bine rusește, le-o fi spus că-i născut pe meleaguri basarabene, că
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în curtea în care se refugiase pisica, care nu era alta decât Manuche. întâmplarea Îaltă întâmplare!Ă a făcut ca în acel moment vecina să se afle prin curte și să vadă totul. - Bonjour, madame! a salutat Adina cu voce tremurată. - Bonjour, madame! Căutați cumva o pisică alb-gălbuie? - Da, doamnă, este pisica mea. Am văzut-o intrând în curtea dumneavoastră... - Vă rog să intrați. Poate o puteți recupera. Dar să știți că eu o cunosc foarte bine pe pisica dumneavoastră. O
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]