285 matches
-
e unul dintre cuvintele pe care nu le pot auzi fără să fac o mie de supoziții. Căutarea ancorei, în care m-am angajat, pare să-mi sugereze calea unei evadări, poate a unei metamorfoze, a unei resurecții. Cu un tremurat, îndepărtez gândul că închisoarea este trupul meu muritor, iar evadarea ce mă așteaptă e desprinderea sufletului, începutul unei vieți ultraterene. Sâmbătă. Era prima oară că ieșeam noaptea, după multe luni, și asta mă neliniștea foarte tare, mai ales pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
intre în voie, să le poarte de grijă și pe care să le calce în picioare. Dacă mă gândesc bine, ei sunt dependenți de femei. Ei nu pot sta singuri. Dumnezeule, azi când am încercat să o mai potolesc din tremurat pe Jawida, am pus mâna pe ea. În primul moment m-am speriat rău. E numai piele și os. La Walizada e mai evident. La ea nu era chiar așa, părea să aibă ceva carne pe oase. Asta ascund nenorociții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de râs, pe care mă străduiesc să-l stopez. Știu. Va trebui să... găsesc o soluție. În bucătărie se așterne tăcerea. Îl văd pe Nathaniel uitându-se curios la băltoacele albe de bezea de pe jos. — OK. Expir cu un mic tremurat din umeri și-mi dau spre spate părul umed. O să salvez situația. — O să salvezi situația. Pare extrem de sceptic. — De fapt, cred că asta o să rezolve situația pe placul tuturor. Mă ridic în picioare și încep să arunc plină de elan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-vă așadar cu ce-o să mai fie, În ce mă privește, eu sunt resemnat, spuse Marçal, și imediat spre Cipriano Algor, Și tata, Eu sunt resemnat de mulți ani, de când s-a născut, În sfârșit, toată puterea femeii, tremurați, bărbaților, tremurați și temeți-vă, exclamă Marta. Olarul nu urmă de astă dată tonul jovial al fiicei lui, ci vorbi serios și senin ca și cum aduna unul câte unul cuvintele care rămăseseră în urmă, în locul unde fuseseră gândite și lăsate să se coacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
superlativului un Înțeles.[...] Ar mai exista o pricină, pentru care procedez cu foarte multă prudență În folosirea termenului : prea Își bat joc de el cronicarii sportive și redactorii unor publicații, utilizîndu-l prostește...” Sincer să fiu, și pe mine mă apucă tremuratul cînd văd, pe micul ecran, titlul emisiunii numită GENIALI. Cine-s genialii? Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Al. Arșinel, Draga Olteanu, Florin Piersic etc. Cumplit! Ce confuzie se sădește În rîndul telemanilor fără cultură & personalitate! Ce analfabetism tronează În mass-media - nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
se-ntîlnește drag cu drag Cum inima ta cere: Dispar și ceruri și pământ Și pieptul tău se bate, Și totu-atîrnă de-un cuvânt Șoptit pe jumătate. Te urmărește săptămâni Un pas făcut a lene, O dulce strângere de mâni, Un tremurat de gene. {EminescuOpI 190} Te urmăresc luminători Ca soarele și luna, Și peste zi de-atîta ori Și noaptea totdeauna. Căci scris a fost ca vieața ta De doru-i să nu-ncapă, Căci te-a cuprins asemenea Lianelor din apă. {EminescuOpI
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fuga, marș! Au alergat la sanie. S-au oprit în fața lui moș Pavel și l-au îmbrățișat pe bătrân. ― Rămâi sănătos, tată - a reușit să articuleze Dumitru, simțind un nod în gât. ― Cu bine, bade Pavele - a rostit cu glas tremurat Todiriță. S-au dus la cal și, mângâindu-i botul întins către ei, l-au sfătuit și încurajat: ― Să fii cuminte, murgule, și să-l asculți pe tata Pavel, că noi ne întoarcem degrabă... Au luat valizele de sub țolul de pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în New York, își urma cursul și fără mine. Ce altceva se mai întâmplase de care eu nu aveam habar? Am ascultat ritmul acela nebunesc, plin de energie și pe când melodia se apropia de final, am încercat să mă opresc din tremurat, să mă adun ca să pot vorbi. Dar nu! Mai urma o strofă. Domnul Plant o luase din nou din loc, urlând și cârâind și promițând amor pasional în stânga, în dreapta și în mijloc. După care a urmat un solo frenetic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e bărbatul în vârstă cu care ea stătea de vorbă. Femeia avea fața crispată și îl privea fără a schița nici un gest. Inspectorul îi privea neajutorat, căutând cu disperare ajutor. În ochii lui se citea o întrebare nerostită, în timp ce un tremurat nervos îi cuprindea trupul. Nu-i nimic, rosti Ileana duios, e muntele. Liniște-te și revino-ți! Totul este în regulă! Se apropie de el și îl ajută să se ridice. Îl cuprinse apoi în brațe și îl mângâie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
opresc imediat linia gurii să se dilate. Dacă o să-și imagineze că-l sfidez? Prea multe gânduri care nu se potrivesc. Îmi fac curaj și privesc din nou la mâna care se apropia cu încetinitorul... Mi-e frică? Îi văd tremurat linia vieții cum se mișcă, unghiile mari și bombate, pe degete îi zăresc firele de păr stând zburlite ca paiele pe o perie veche de sârmă răsturnată pe spate; crăpăturile palmei au culoarea albastră de parcă au fost tatuate neatent și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
puse o mână pe umăr. ― Să sperăm că vei avea, scumpo. 11 ― O să fie bine. Maria mă strânse de mână. ― Așa e, spuse tata, care mă ținea de cealaltă mână. Se va termina totul curând. Nu mă puteam opri din tremurat. O asistentă mă conduse Într-o Încăpere din spital, Întrebându-mă de ce păream atât de speriată. Nu m am obosit Însă să-i explic. M-am așezat cuminte În poziția indicată de ea, sperând că Într-adevăr totul va fi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am exclamat fără să-mi pese de privirile ciudate care-mi erau adresate. M-am ridicat de pe scaun, apoi mi-am dat seama că era o prostie și m-am așezat la loc. Transpirasem și nu mă puteam opri din tremurat. Obrajii și fruntea Îmi ardeau ca la o febră puternică În timp ce mi dădeam seama. Eu eram acea fată pe care o invidiasem. Acea fată pe care nu putuse să și-o scoată din minte. Acea fată pe care o desenase
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
amintire, alții, cu un drapelaș cu coroana regală. — Trebuie să fi fost un spectacol cutremurător pentru tine, am murmurat. — Am fost incapabilă să rostesc discursul pe care-l pregătisem. Am izbucnit în plâns, nu mai aveam glas, ci doar un tremurat înăbușit de durere și de fericire. În jurul meu se strânsese România de altădată, bună, fierbinte, familiară, avidă de cunoștințe, însetată de artă. Ioana vorbea cu ochii în lacrimi. Ascultând-o, retră iam sfâșiată încrâncenarea cu care de atâția ani ne
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
din cap. Dacă știi să și vorbești despre ce se va citi În seara asta, te primim, intri În familie. — Pot să-mi aprind o țigară? — Da, sigur, aprinde o. Vezi că-ți tremură mâna. Eu nu fumez, dar cu tremuratul am avut și eu probleme, În armată m-a apucat, când a trebuit să trec pentru prima dată În viață pe un pod. Nu știam până atunci că am fobia podurilor, așa am aflat, m-am făcut palid și am
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să-l prindă din urmă creditorii de la bănci și în special cei de FMI. Văzându-l atât de speriat Dumnezeu îl întreabă blând: „Cine ești muritorule și de ce ai venit aici”. Omul s-a opintit puțin ca să se oprească din tremurat și a cuvântat cam cu spaimă: „Doamne eu sunt român și am venit aici ca să-mi spui când vom trăi și noi românii, dacă nu bine, măcar omenește”. Dumnezeu a căzut adânc pe gânduri, și demult trecuse cele trei secunde
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
om de pe fața pămîntului. — Una e prietenia noastră, o ține Comandantul pe a lui, și alta e viața reală, încearcă să-i explice, trezește-te, îi spune, n-aș vrea să sune prea direct, dar nu pot să risc nimic. — Tremurați cu toții ca frunza, se indignează, se scarpină, își trece degetele prin păr, poate că m-ai înțeles greșit, insistă, sau poate că nu m-am exprimat eu cum trebuie. Asta e a treia oară cînd deschizi discuția asta, contabilizează Comandantul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zărit la capătul halei patru scaune poziționate chiar sub patru cârlige libere și am înțeles ce urma să se întâmple. Fritzie le desfăcea țicniților cătușele de la spate și le prindea mâinile în față. Eu am stat deoparte, observându-le reacțiile. Tremuratul bătrânului Bidwell devenea din ce în ce mai pronunțat. Durkin bolborosea ceva în barbă. Orchard rânjea disprețuitor, cu capul aplecat într-o parte, ca și cum coafura lui pomădată ar fi atârnat prea greu. Doar Charles Issler părea suficient de lucid să poată înțelege situația în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să dovedim asta, așa că depinde de voi să ne convingeți. Bucky, întreabă-i tu despre perioada în care a dispărut fata. Eu o să stau cuminte și-o să ascult până când aud o minciună sfruntată. L-am încolțit mai întâi pe Bidwell. Tremuratul său făcea ca scaunul să i se clatine sub picioare. M-am întins și am apucat cârligul, ca să-l țin nemișcat. — Povestește-mi despre Betty Short, tataie. De ce-ai omorât-o? Privirile bătrânului implorau milă și am evitat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mine! Ochii ei uscați și vocea calmă erau mai insuportabile decât ceea ce-mi spunea. Am simțit că încep să tremur tot, că mă lasă picioarele. — Iubi, la naiba... Kay se trase înapoi, ca să n-o ating. — Curvarule! Lașule! Necrofilule! Tremuratul mi s-a accentuat. Kay îmi întoarse spatele și se îndreptă spre mașină: o mică piruetă abilă și, gata, dispăru din viața mea. Am tras în piept încă o doză parfumul lui Madeleine și am intrat în casă. Mobila din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unui ghid al străzilor din Boston, pe care-l cumpărasem de la aeroportul din L.A.. După aterizare urmau Medford / Cambridge / Stoneham și trecutul lui Elizabeth Short - partea care nu fusese mânjită pe pagina întâi a ziarelor. Ieri după-amiază, imediat ce mă lăsase tremuratul luasem din nou la mână dosarul principal și îmi dădusem seama că am ajuns în pragul nebuniei. Răsfoind rapid dosarul, am înțeles că partea din L.A. a investigației e moartă. Alte două lecturi rapide mi-am întărit convingerea, iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ființe Îmbrățișate. Doi bătrâni goi, strâns lipiți unul de altul, Își mângâiau trupurile cu pielea groasă, atârnată. Bătrâna pântecoasă, cu o față Înspăimântătoare, de crustaceu, scotea intermitent o limbă vâscoasă, lungă și crăpată la vârf. Avea privirea risipită și un tremurat nervos Îi zguduia trupul galbenverzui, asaltat de săruturile descătușate ale bărbatului micuț și chelos, cu șuvițe rare, de păr albit. Spatele bătrânului părea, dea lungul coloanei, acoperit cu solzi lucioși, iar unghiile, Înfipte În carnea gelatinoasă și vălurindă a celei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care adăpostea ca un cuib oval ochii ei de cer, arcuiți ca niște ape crescute În relief, Îmi amintea de “ Madame Pogany”, sculptura brâncușiană care mă fascina de când o descoperisem reprodusă În cartea de istorie. “ Fata te iubește!” Îmi șoptea tremurat Mirel, colegul meu slăbănog și cu nas interminabil, privindu-mă conspirativ. Bietul Pinochio (așa-l strigau toți) Îmi spunea adevărul. Un adevăr amar, Însă, pentru că, știam cu toții: el o iubea pe Lili ca un apucat. Deseori Îi mângâiam pulpele pe sub
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vis argenteu plutește blonda lună Prin marea-albastră-n ceruri, prin somnoroșii nori, Când noaptea-i o regină lunatecă și brună, Când valuri lovesc țărmii cu spumele răcori, "Eu de pe stâlpul negru iau arfa de aramă, Arfa a cărei sunet e turbur, tremurat, Arfa care din pietre durerile le chiamă, Din stâncile stârpite, din valu-nfuriat... "Și cânt... Din valuri iese câte o rază frântă Și pietrele din țărmuri îmi par a suspina. Din nori străbate-o rază molatecă și blândă, O rază diamantă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu putere, Învîrtind mașina pe carosabil și oprindu-mă cu o zdruncinătură la cîțiva centimetri de trunchiul masiv al unui eucalipt care domina aleea. — Doctor Sanger... era să vă lovesc. (Am oprit motorul și m-am străduit să-mi potolesc tremuratul mîinilor.) Domnule doctor, arătați foarte obosit... vă simțiți bine? Cred că da. Domnule Prentice? Îmi pare rău. Se sprijini de aripa mașinii, apoi se Îndepărtă, Întinzînd mîna În lumina soarelui. Era clar că-l tulbura mai mult de o simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu-i trecuse prin cap una ca asta la început, dar prea era focos Cristu. Aruncau văpăi ochii lui, și pe fruntea netedă, lustruită, zărea o umbră. Alt chip de român, și o apuca și pe ea un fel de tremurat. Se încurca în sticle, ofta și-o ținea și o frică de bărbat. Se învîrtea pe afară, își făcea de lucru, nu era chip. El o chema iar, mai cerea un cinzec, cu privirile în obrajii ei. Avea o mustață
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]