283 matches
-
Estelle se alege cu un zâmbet la asta: — Ascultă, cred că ar trebui să avem o mică discuție. La Crawford’s? Ori acolo ori te salt la sediu acu. Ce alegi? Bine, spune ea, ieșind cu mine și exagerând cu tremuratul pe sub haine. Ne Îndreptăm către Crawford’s, iar eu Îi fac cu ochiul lui Gus care Încă stă În mașină. Ne așezăm la o cafea. Eu Îmi iau Încă o felie cu vanilie. — Pot să-ți fac cinste cu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
puii cei de leu și de panteră Se apără cu gura și cu gheara Când n-au gheare și nici dinți în gură! Și, mai departe, nu vedem cum pasărea Se-ncrede-n àripi, dar în van le cere Un tremurat neputincios de pene! De aceea este-o nebunie-a crede Că cineva a dat la lucruri nume Și că de la acela ceilalți oameni Au învățat întâiele cuvinte. De ce să fi putut acela numai Să le însemne toate cu cuvinte Și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
batista și în care îi vor curge lacrimile; așteptați-le la acest cuvânt, la această silabă, nici mai devreme nici mai târziu. Tremurul acesta al vocii, cuvintele acestea lăsate neterminate, aceste sunete înăbușite sau trenante, acest freamăt al membrelor, acest tremurat al genunchilor, leșinurile acestea, furiile, pură imitație, lecție reacordată dinainte, grimasă patetică, imitație sublimă a cărei amintire este adesea păstrată de actor după ce a studiat-o, a cărei conștiință îi era prezentă în momentul executării, care îi lasă, din fericire
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
convingere. Parcă își pierduse orice urmă de nădejde. Vijelia în valuri, care a împiedecat sosirea zorilor Bobotezei, a început sa slăbească... Copilul întârzia să vină, iar femeia urlând în scăpărări de junghiuri, rămase moale. Pleoapele au început să-i lunece tremurat și mintea i s-a închis... Doar câteva pâlpâiri de lumină, licărite, prin genele dese și lungi, ... și atât. Parcă s-ar fi trezit dintr-un coșmar și luneca într-altul plin de vise și arătări prăpăstioase... ca într-o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fac un favor... Să-i faci să transpire, bine? Astea o să valoreze... un camion mare... cu mălai... pentru tine... afară. M-am aplecat spre el ca să-l aud ce spune: — Să-i strângi bine... de nas. Pleoapele lui au clipit tremurat. L-am luat de umeri și am Încercat să-l scutur ca să-l readuc În simțiri. Ca să-l readuc la viață. Am stat acolo În genunchi lângă el un timp. În acea mică parte din mine care Încă era conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
părintele Ioan și glasul tău atât de asemănător la timbru cu al lui, trebuie să mă ajuți! Degetele lui iarăși încleștându-se în brațul meu, Cum, Doamne, cere el ajutor celui tânăr, teafăr fiind, dar neputincios în viață, atât de tremurat călcând pământul, Înțelepciunea unui om, vorbește el, este de a ști să fie cu măsură, din acest punct de vedere tu ești un înțelept, Daniel, pe când eu nu mi-am măsurat niciodată ființa, am dat-o fără grija de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zărit la capătul halei patru scaune poziționate chiar sub patru cârlige libere și am înțeles ce urma să se întâmple. Fritzie le desfăcea țicniților cătușele de la spate și le prindea mâinile în față. Eu am stat deoparte, observându-le reacțiile. Tremuratul bătrânului Bidwell devenea din ce în ce mai pronunțat. Durkin bolborosea ceva în barbă. Orchard rânjea disprețuitor, cu capul aplecat într-o parte, ca și cum coafura lui pomădată ar fi atârnat prea greu. Doar Charles Issler părea suficient de lucid să poată înțelege situația în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să dovedim asta, așa că depinde de voi să ne convingeți. Bucky, întreabă-i tu despre perioada în care a dispărut fata. Eu o să stau cuminte și-o să ascult până când aud o minciună sfruntată. L-am încolțit mai întâi pe Bidwell. Tremuratul său făcea ca scaunul să i se clatine sub picioare. M-am întins și am apucat cârligul, ca să-l țin nemișcat. — Povestește-mi despre Betty Short, tataie. De ce-ai omorât-o? Privirile bătrânului implorau milă și am evitat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mine! Ochii ei uscați și vocea calmă erau mai insuportabile decât ceea ce-mi spunea. Am simțit că încep să tremur tot, că mă lasă picioarele. — Iubi, la naiba... Kay se trase înapoi, ca să n-o ating. — Curvarule! Lașule! Necrofilule! Tremuratul mi s-a accentuat. Kay îmi întoarse spatele și se îndreptă spre mașină: o mică piruetă abilă și, gata, dispăru din viața mea. Am tras în piept încă o doză parfumul lui Madeleine și am intrat în casă. Mobila din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unui ghid al străzilor din Boston, pe care-l cumpărasem de la aeroportul din L.A.. După aterizare urmau Medford / Cambridge / Stoneham și trecutul lui Elizabeth Short - partea care nu fusese mânjită pe pagina întâi a ziarelor. Ieri după-amiază, imediat ce mă lăsase tremuratul luasem din nou la mână dosarul principal și îmi dădusem seama că am ajuns în pragul nebuniei. Răsfoind rapid dosarul, am înțeles că partea din L.A. a investigației e moartă. Alte două lecturi rapide mi-am întărit convingerea, iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Dar nu mai aveți ce face În seara asta. Mergeți acasă. Dis-de-dimineață, vom relua căutările. Tatăl vitreg al lui Peter Lumley Își prinse capul În mâini. — O să fie bine, spuse Logan, punându-și o mână pe umărul bărbatului, simțind cum tremuratul se transformă În suspine Înăbușite. O să fie bine. Haideți, vă conduc până acasă. Logan luă o dubă de la Departamentul de Investigații, un Vauxhall vechi și murdar. Domnul Lumley nu scoase nici un cuvânt tot drumul de pe Queen Street până la Hazlehead. Stătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
telefonul și se târî Înapoi spre bucătărie. Plângea acum deschis, iar incapacitatea și mila de sine se amestecau cu groaza de a vedea cum o altă ființă umană este ucisă. Și cu faptul că știa că urmează ea. Respirând adânc, tremurat, Își Închise ochii și Încercă să-și amintească numărul de mobil al detectivului McRae. În spatele ei, prin ușa deschisă a bucătăriei, putea auzi cum piciorul doamnei Strichen lovește din ce În ce mai slab podeaua. Degetele lui Jackie urmăriră pe tastaură numărul de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iubitul meu fiu. Provocarea mea, am continuat eu, în vreme ce râdeam mai tare ca oricând, este să creez un pic de fericire în- cum să-i zic? - viața acestui specimen fizic „supraadecvat“. Când mă gândesc cum vorbeam despre ea, mă apucă tremuratul. Fie ca Domnul - și ea - să mă ierte. Sally M ereu am crezut că voi pleca de acasă imediat ce termin școala, dar cumva mi se pare că sunt încă aici. Asta parțial din cauze economice, bineînțeles, și, deși mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-i codeină. Vrei să îl omori? Dacă muncitorii de jos aud tusea, suntem morți cu toții. Această temere m-a împiedicat câteva săptămâni să mă duc la doctor. Stăteam întins în pat și tăblia de fier se lovea de perete din cauza tremuratului meu. Frica îmi lua mințile, halucinam imaginându-mi alte camere urât mirositoare. Până la urmă nu am avut altă soluție. M-am dus la doctorul care ura Europa. A spus că mi-e teamă să fiu singur și că vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ca să meargă. —A fost oribil. Oribil. N-o să mai fac așa ceva niciodată în viața mea. Trebuie să beau ceva. Am reușit să-l fac să se răzgândească în legătură cu băutura până când nu i se liniștește stomacul și nu se oprește din tremurat. I-am cumpărat o sticlă cu apă și ne-am uitat la un spectacol de cascadorii de pe niște scaune care nu se mișcau. I-a luat mai mult de o jumătate de oră să-i revină culoarea în obraji. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un calcul filosofic rapid să-mi dau seama dacă Ed se punea ca o singură greșeală sau dacă fiecare minciună era o greșeală separată. —Dar de două ori? Avem cu toții dreptul să greșim de două ori? Pe mine mă apucă tremuratul. Bun, șampania fusese foarte bine răcită. — Ce vrei să spui? Care a fost a doua greșeală? — Sunt sigură că a fost la fel de lipsită de importanță ca și „scăparea“ lui cu mine, dar chiar în prima lui zi la Bristol, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
grabă. Cineva Îi scoase casca și auzi alarma urlându-i cu tărie În urechi. De acum, Întreg corpul Îi tremura spasmodic, izbindu-se de punte. Îl dezbrăcară de costum și-l Înveliră cu o pătură argintie. Îl ținură așa până când tremuratul i se mai domoli și, În sfârșit, se opri. Și deodată, În ciuda alarmei, adormi. CONSIDERENTE MILITARE — Pentru că nu era treaba voastră, fir-ar să fie, de-aia! spuse Barnes. Nu erați autorizați să procedați astfel. Orice s-ar fi Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
câteva ore. — Da, eu... au! — Iartă-mă, e aproape gata! Beth respecta instrucțiunile de prim-ajutor de pe computer. Ca să-și abată gândul de la durere, Norman citi de pe ecran: COMPLICAȚII MEDICALE MINORE (NON-LETALE) 7.113 Traume 7.115 Microsomn 7.118 Tremurat HYPERLINK "provocat.de"provocat de heliu 7.119 Otită 7.121 Contaminanți toxici 7.143 Durere sinovială Alegeți: — De așa ceva aș avea nevoie, spuse el, de un microsomn. Sau și mai bine, de un macrosomn serios. Da, de asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
iar mie nici că mi-a păsat. Inutil, dar, mă întreb cum de-am putut să mă irosesc scotocind după rosturi în loc să cînt; să înalț mulțumire pentru tot: pentru aerul strălucitor pictat cu nouri al cerului, pentru fierbințeala verii sau tremuratul frigurilor năpraznice!? Prin jur, cîntece de păsări și apusuri se cereau iubite. Nădăjduitoare, mă aburea respirația celui de alături. Iar eu am pășit încruntat pe lîngă ele călătorind fără să bag de seamă. Turist imbecil! Nici măcar n-am fotografiat ca
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și Îi propti un genunchi la ouă. Puștiul se prăbuși. Celălalt puști se uită prostește la el. Jack porni În căutarea unui loc unde să bea. Găsi o tavernă la șosea și dădu o comandă serioasă. Două pahare Îi anihilară tremuratul. Următoarele două Îl transformară Într-un maestru al toasturilor. Pentru oamenii pe care tocmai i-am omorît: Îmi pare rău, mă pricep mai bine să Împușc civili neînarmați. SÎnt nevoit să mă pensionez, așa că m-am gîndit să mătrășesc doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lîngă ea. — Îmi pare rău, spuse Helen. Nu observase cît de rece era, Înainte, dar acum, simțind căldura trupului Juliei, Începu să tremure. Îmi pare rău, spuse ea Încă o dată. Auzea clănțănitul dinților În creier. Încercă să se oprească, dar tremuratul deveni și mai puternic. — Dumnezeule! zise Julia, dar puse un braț În jurul lui Helen și o trase mai aproape de ea. Era Îmbrăcată Într-o pijama bărbătească, În dungi: mirosea a somn, a paturi nestrînse, a păr nespălat - dar Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu putere, Învîrtind mașina pe carosabil și oprindu-mă cu o zdruncinătură la cîțiva centimetri de trunchiul masiv al unui eucalipt care domina aleea. — Doctor Sanger... era să vă lovesc. (Am oprit motorul și m-am străduit să-mi potolesc tremuratul mîinilor.) Domnule doctor, arătați foarte obosit... vă simțiți bine? Cred că da. Domnule Prentice? Îmi pare rău. Se sprijini de aripa mașinii, apoi se Îndepărtă, Întinzînd mîna În lumina soarelui. Era clar că-l tulbura mai mult de o simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în general, toată lumea era fasci nată de Edi și-l credea capabil de orice. într-o zi, profesorul de desen îl chemase la tablă și-l pusese să deseneze o vază cu flori de pe catedră. îl apucase în așa hal tremuratul mâinii stângi, cu care desena, încât parcă i s ar fi transmis bâlbâiala în degete. A ieșit un desen jalnic, tremurat, fără nici un dumnezeu. Toți au râs de el. Profesorul s-a supărat de-a binelea și i-a dat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mare lucru să se ducă iarăși acolo. Ce rușine, ah, ce rușine! — Trebuia să nu fi furat! strigă Ganea, aproape înecându-se de furie. Deodată privirea lui o întâlni pe a lui Ippolit. Pe Ganea mai că nu-l apucă tremuratul. Iar dumneata, stimate domn, ar trebui să iei aminte că, totuși, te afli într-o casă străină și... profiți de ospitalitate, așa că nu făcea să-l iriți pe un bătrân care, pesemne, și-a pierdut mințile... Și Ippolit păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trupului este, de obicei, spontan. Anumite manifestări dezvăluie atitudini și emoții ascunse și se numesc simptome. Simptomele indică o stare interioară pe care nu intenționăm să o comunicăm. La fel cum un nas care curge este un simptom de răceală, tremuratul este un simptom de frică. Puteți zâmbi la citirea unui mesaj amuzant pe e-mail sau a unei glume în ziar. Dacă soțul sau soția vede că zâmbiți sau vă aude râzând, ați comunicat prin limbajul trupului. Poate că mesajul astfel
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]