312 matches
-
ieși de acolo în următoarele două ore. De-abia apoi te poți juca din nou cu trenulețul, dar numai dacă nu vei mai folosi asemenea limbaj”. După două ore, copilul se întoarce din cameră și începe să se joace cu trenulețul. În curând, trenul se oprește la următoarea stație, iar mama îl aude pe micuț spunând: „Toți pasagerii care trebuie să coboare, vă rog nu uitați să vă luați toate bagajele. Pentru cei care urcați, vă rugăm să așezați bagajele la
Bancul Zilei: Mama e șocată de ce spune copilul ei by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62435_a_63760]
-
vinde en gros, prin intermediul depozitului său din str. C. Brâncoveanu nr. 10, următoarele produse (prețurile nu includ T.V.A.): iepuraș din pluș - 78 152 de lei, ursuleț din pluș - 42 353 de lei, mașinuțe - 17647 - 1 202 521 de lei, trenulețe - 26 327 - 148 244 de lei, păpuși (Lovely - 25 071 de lei, bebe în coș - 110 133 de lei, Caterina - 33 614 lei), mobilier pentru păpuși - 70 000 de lei, mobilier cosmetic - 146 476 de lei, mobilier pentru dineu - 421
Agenda2003-17-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/280948_a_282277]
-
mie îmi place mai mult cea îmbrăcată în bleu, căci rochița ei seamănă cu cerul unde sunt părinții noștri. Oare costă mult? Băiețelul, care deși voia să pară nepăsător, nu-și mai luase ochii în tot acest timp de la un trenuleț cu multe vagoane, cu locomotivă, cale ferată, păduri, tuneluri și viaducte, le zise zeflemitor. - Sunteți două gâște! Nimic din ce se găsește în vitrină nu este pentru noi, ci doar pentru copiii celor bogați! - Dar poate o să mi le aducă
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
le spuse băiețelul, chiar acum doamna aceea bogată cumpără păpușile „voastre”. Într-adevăr, vânzătoarea scotea din vitrină cele două păpuși preferate și i le înmână unei distinse doamne. Ce jale în inimioarele bietelor fetițe! Dar iată, că doamna cumpără și trenulețul care-l fascinase pe puști. Acesta își stăpâni cu greu un suspin, dar, deși „bărbat”, nu-și putu opri lacrimile care începură a-i șiroi pe obraji. Da, nu avea bani să-l cumpere, dar era fericit să-l știe
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
să-și imagineze că el este mecanicul de care ascultă locomotiva și vagoanele și cu care aleargă în zbor printre munți și văi, prin viaducte, tuneluri și peste poduri. Dar acum, visul lui a luat sfârșit! În locul gol lăsat de trenuleț, vânzătoarea a așezat un urs mare de pluș. Nici nu merita să privească la el, doar nu e copil mic, nici fetița ci ditamai băiatul de 10 ani! Înciudat, își luă surioarele de mânuță și voi să plece spre „casă
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
privească la el, doar nu e copil mic, nici fetița ci ditamai băiatul de 10 ani! Înciudat, își luă surioarele de mânuță și voi să plece spre „casă”. Dar, în pragul magazinului apăru doamna cea bogată, care ducea în brațe trenulețul „lui” și păpușile „surioarelor” sale, gata, gata să scape totul pe jos. - Nu plecați, copii, le spuse ea, vă rog să mă ajutați să le duc până la mașină! O! Ce bucurie mare! Măcar câțiva pași cât aveau de făcut până la
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
ea, vă rog să mă ajutați să le duc până la mașină! O! Ce bucurie mare! Măcar câțiva pași cât aveau de făcut până la mașina doamnei, puteau să strângă la piept mult visatele comori! Băiețelul luă cutia în care se afla trenulețul, iar fetițele, fiecare, păpușa preferată. - Urcați în mașină, îi pofti doamna, să faceți cu mine o plimbare! Sfioși, temându-se să nu murdarească cu hăinuțele și ghetuțele lor, frumoasa mașină, se urcară și se așezară stingheri pe canapelele plușate. Șoferul
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Era atâta bogație, căldură și frumusețe, iar în mijlocul imensului hol era instalat un brad uriaș încărcat cu sute de beculețe multicolore, globulețe, beteală, dulciuri și tot felul de jucării. Doamna luă din brațele copiilor, care priveau uluiți la minunatul brad, trenulețul și păpușile și le așeză sub crengile acestuia, pe covor. Ce frumos arătau acolo, dar ce tristețe pe bieții copii, văzând că au rămas cu brațele goale! Le-a dispărut toată bucuria! Însă frumoasa și buna doamnă chemă o servitoare
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
De data asta, în mod ciudat, nu e deloc interesat de „catastrofa catastrofelor“, cum s-ar putea numi atacul cu sarin. Cu toate că și el a fost o victimă... La liceu face judo. E pasionat de muzică și de machetele de trenulețe și căi ferate. Ambele pasiuni sunt împărtășite și de tatăl lui. Așa că se simt foarte apropiați. Acum visează să împlinească optsprezece ani și să-și ia carnetul de conducere. Și mașinile îi plac foarte mult. Și acum, dacă are timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Banii aceia au devenit un cadou pentru intrarea la liceu. Apoi am primit 10 000 de yeni și din partea Regiei Autonome a Metroului, taxe de spitalizare. Cred că metroul în sine le sperie pe victime.“ „Da, mi-am cumpărat niște trenulețe și am cheltuit toți banii.“ „Dacă nu ești supus presiunii pericolului, treci cu vederea diverse lucruri.“ Nakajima Katsuyuki (48 de ani) Experiența prin care a trecut domnul Nakajima în ziua de 20 martie 1995 și cea a domnului Ishino Kōzō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a plăcut mie, erau niște bolovani uriași. Când aud, hârrrr, o hârjâială pe sus. Mă, ce-i p-acolo? La un moment dat, întrezăresc ceva. Io eram cam sub un bolovan. Hai mai încolo. Când... o locomotivă micuță cu un trenuleț de agrement, probabil pe sus pe acolo erau cabane. ceva. Am mai stat special încă vreo oră. până când am văzut trenulețul urcând. Ca mocănițele care cărau lemne pe vremuri. Probabil avea și cremalieră. Adică, în porțiunile foarte înclinate, mai intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
moment dat, întrezăresc ceva. Io eram cam sub un bolovan. Hai mai încolo. Când... o locomotivă micuță cu un trenuleț de agrement, probabil pe sus pe acolo erau cabane. ceva. Am mai stat special încă vreo oră. până când am văzut trenulețul urcând. Ca mocănițele care cărau lemne pe vremuri. Probabil avea și cremalieră. Adică, în porțiunile foarte înclinate, mai intra încă o roată cu un soi de crestături dințate și roata aia ajuta să treacă de porțiunile grele. O roată suplimentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
uita că acum sunt tunsă ca o femeie de 24 de ani. Ed îmi sărută mâna. Apoi mă sărută ca și cum într-adevăr aș fi avut 24 de ani sau chiar 38. Am hotărât că vom rămâne la turele liniștite cu trenulețul pentru copii dacă aveau acest efect asupra lui. Așa că ne-am dat în carusele și învârtitori și distracțiile pe apă, devenind din ce în ce mai intimi, cu fiecare zonă a parcului pe care o descopeream. Dar imediat după prânz mi-a venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mine și m-a pălmuit cu sete peste obraz. S-a întors și a ieșit fugind din club, urmată de mine, de Maria, de Gary și de Tony. Ne-au mai urmat câțiva gură-cască crezând fie că e vorba de „trenuleț“, fie sperând că o să iasă bătaie. —Lisa! am strigat eu. Ce-am făcut? Hm, am pus cam des această întrebare în ultimul timp, nu-i așa? A făcut dreapta-mprejur brusc. — Știu despre tine și Kieran! Eu am tresărit. —Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Nu-mi amintesc să fi venit pe la noi copii de vârsta mea de Crăciunul acela. De fapt, nu prea locuiau în vecini copii de vârsta mea. După ce s-a terminat Crăciunul, am stat în casă și m-am jucat cu trenulețul. Era prea frig afară, iar prin ianuarie a început să ningă. A nins mult anul acela, deși toată lumea crezuse că n-o să mai vadă zăpadă. În primăvara aceea a venit să stea la noi tanti Mae din partea mamei. Era mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
vitrine, fiindcă mă plictisisem să văd aceleași poze săptămână după săptămână. Tanti Mae se oprea tot timpul în colțul cel mai aglomerat și ne uitam la vitrina de acolo atât de des, încât aproape că mi-a șters din memorie trenulețul. Odată am întrebat-o pe tanti Mae dacă nu s-a plictisit să ne tot uităm la aceeași fotografie cu nenea care face reclamă la lame de ras, dar ea mi-a zis să mă uit în continuare fiindcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
din altă cameră bucătărie și am lăsat-o pe cea dinainte să atârne acolo în spatele casei într-un fel trăsnit. Când au venit uraganele dinspre Atlantic în toamna aceea, am pierdut camera respectivă și jumătate din verandă. Mi-am așezat trenulețul într-una dintre camerele goale de sus și am făcut tot felul de decoruri prin care să treacă. Am făcut un tunel și un deal din niște cutii mai vechi și am făcut și-un pod dintr-un grătar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
putea niciodată să crească din lutul și cenușa aceea. Tanti Mae s-a supărat totuși pentru că ei îi plăcea grătarul acela și a zis că putea să stea și să-și imagineze că sunt trandafiri pe el, chiar dacă nu erau. Trenulețul meu era un lucru minunat, totuși. A plouat prin toată camera. Mai întâi a ajuns pe sub tunel, apoi peste o cutie veche de pantofi pe care am acoperit-o cu hârtie creponată ca s-o fac să arate ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mă minți. Aș fi vorbit cu pasiune despre Bruckner și despre condiționările sociale, despre tema ei de licență și despre Anna Lesko, despre orice căcat. Poate că, amintindu-mi după o vreme de seara asta, m-aș fi scârbit. Dar trenulețul groazei era bine fixat pe șine, și oricâte răsuciri, monștri sau dușuri de adrenalină s-ar fi abătut asupra mea, la final urma să ies doar cu o experiență. O experiență. Ce mare lucru? Nu aveam nimic de suferit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Hector. Eram odată pe lângă Unirii, pe o străduță labirintică unde lumea traversa ca să ia tramvaiul, că în rest nu erau magazine, numai curți și mașini vechi. Lumea aștepta cuminte în stație și se uita în depărtare, să vadă dacă apare trenulețul. Și oamenii, dacă văd că apare, își strâng plasele și se apropie de marginea refugiului, să fie primii, să aibă loc. E frumos să-i vezi că s-au așezat strategic, că sunt gata, că adică nu mai trebuie decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
strânse, punctând un „Ț“ ritmic, sacadat. Aș dansa dacă fotoliilor nu li s-ar părea desuet. Duminică. Mark Brenken. Pronunță clar titlul fiecărei piese care urmează, inclusiv în românește. Îmi plac, le cumpăr CD-ul fie și numai pentru cântecul trenulețului de lemn. „Pentru Diana“, pe o fotografie cu păsări în zbor. Decebal Bădilă mă trimite la Jean Michel Jarre, sintetizatorul e de vină, deși e o tâmpenie, știu, mi-e imposibil să fac asocieri inteligente și întemeiate. „Eu ascult cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
pus pe turația 78. — Iisuse! exclamă Wilt, în timp ce Sonia apucă o sticlă de votcă dintr-un dulap de bucătărie. Urcară amândoi la etaj și coborâră printr-un pasaj într-un dormitor micuț, plin cu jucării. Pe podea erau puse un trenuleț electric, un sac de antrenament pentru box, un urs gigantic, un căluț de lemn, o cască de pompier și o păpușă gonflabilă în mărime naturală, care arăta exact ca o femeie obișnuită. — Asta-i Judy, explică Sally. Are și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dat la tine? — Păi, știi, am mers la etaj ca să ne uităm la jucăriile soțului ei... — Jucăriile soțului? Parcă mi-ai pus că tipul e biochimist! — Chiar e biochimist! Numai că, accidental, îi face plăcere să se joace. Cu jucării. Trenulețe electrice, ursuleți de pluș și altele de genul ăsta. Femeia zice că soțul ei e un caz de creștere întârziată. Totuși îl acceptă așa. E genul ăla de nevastă fidelă. — Și ce s-a întâmplat dup-aia? Dacă las la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lor loc de habitație. Un alt mare obiectiv pentru turiști este Disneyland-ul, gândit mai mult pentru copii decât pentru oameni mari (se pare că este mai modest decât altele de acest gen din marile metropole ale lumii). Aici, există un trenuleț, care înconjoară parcul și care te familiarizează cu el. Cele mai interesante atracții sunt: Adventureland (curse acvatice cu ajutorul plutelor ce te duc la Fantasyland (unde este Castelul Frumoasei Adormite și un cinematograf 3D cu un ecran uriaș, pe care rulează
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
spre marginea orașului de unde, foarte aproape, se vede orașul malaiezian Johor Bahru, cel mai sudic oraș al continentului asiatic, cu o populație, cu zona metropolitană cu tot, de peste 2 milioane de locuitori. Misterul junglei tropicale ni se dezvăluie dintr-un trenuleț cu mai multe vagoane deschise, aproape la nivelul solului, care străbate încet jungla și care se oprește din loc în loc, de unde putem privi activitatea animalelor nocturne și asculta explicațiile unui ghid discret, la difuzoare. Între vagoane și animale se pare
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]