2,886 matches
-
Awe, șeful Institutului de Arheologie din Belize. "Constructorii nu aveau cum să nu știe că este vorba despre o construcție antică" a mai adăugat acesta. Înaltă de 100 de metri, piramida Nohmul se ridica în mijlocul unui teren privat, cultivat cu trestie de zahăr, însă în Belize, piramidele sunt protejate prin lege. "Este cel mai grav caz pe care l-am văzut de-a lungul carierei mele de 25 de ani. E incredibilă ignoranța acestor oameni. Sunt absolut șocat", a declarat și
Ignoranță: Templu mayaș, dărâmat pentru a refolosi piatra by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56217_a_57542]
-
Tânărul tăcea; bătrâna clătină capul ei jumulit; șuieră ca un șarpe: - Ca să găsești pe Dumnezeu?, întrebă ea zeflemisind. Glasul tânărului se auzi foarte încet: - Da. Bătrâna dădu o lovitură de picior câinelui care se împiedica în picioarele ei subțiri ca trestia, se apropie de tânăr. - Ei, sărmane, strigă ea, dar Dumnezeu nu se află în mănăstiri, se află în casele oamenilor! Unde e bărbat și femeie acolo e Dumnezeu, unde sunt copii și griji și gătitul mâncării și certuri și împăcări
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
în care domnește un zeu mânios,/ Sângele curs, răcoare de lună;/ Duc toate drumurile în negru putregai,/ Pe sub rămurișul de aur al nopții șial stelelor/ Se clatină umbra surorii prin crângul tăcut/ Și salută duhurile eroilor, însângeratele capete;/ Slab printre trestii răsună sumbrele flaute-ale toamnei./ O, doliu prea mândru ! Altare de bronz !/ Fierbintea flacără-a duhului azi o cumplită durere hrănește,/ Nepoții ce nu s-au născut.” Traducerea îi aparține lui Mihail Nemeș. Dar asemănarea aceasta e doar punctul de plecare
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
sînt puși la contribuție ca să închipuie o atare făcătură - pentru Dinu Lipatti, un poet suav al pianului, cum, poate, n-a fost altul după Chopin. Efortul rămîne subordonat unui nonsens, căci raportarea n-are cum funcționa, de la silueta sensibilă, de trestie nervoasă, proprie pianistului, la promiscuitatea miilor de oameni osîndiți să înainteze laolaltă lungi kilometri, în izmene, năclăiți de praf și sudoare. Închipuirea organizatoarei de Maratoane e, de altminteri, ca o piază rea, coboară sigur tot ce atinge. Un Festival al
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
a gândi despre sensul vieții și despre moarte ar fi morbid, chiar dacă asta vrea să spună Freud. Nici că sensul vieții, cu atât mai puțin moartea, nu există. Trebuie înțeles că nu poți să gândești decât dacă ești bolnav. Omul, „trestie gânditoare”, este omul, ființă bolnavă, deci. Dar avem și oameni sănătoși. De ăștia să te ferești. A crede că vei avea o viață după moarte pare să nu comporte înțelegere, ci numai credință. A-ți da seama că viața e
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3551_a_4876]
-
stînjeni în cercetările sale făcute cu ochii minții,/ dar mi-e dat mie să văd cum galbenă și mare ca un stîrv de oaie/ urechea omenirii plutește pe apele unei mlaștini/ printre albe stînci de calcar și foșnitoare pîlcuri de trestii./ Zadarnic noapte de noapte cu auzul înfipt în urechi ca un baston pentru orbi/ pipăi crăpăturile memoriei,/ căci nici măcar un șobolan nu iese nici măcar un șoarece de cîmp/ și nici gîndacul de bucătărie, răzbate numai vocea mea/ din care cuvîntul
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
era la muncă în Cipru, și tocmai le scrisese că nu le mai trimite bani, fiindcă s-a decis să se mărite cu un localnic), sondarea universului psihic fraged, dilematic al unor copii, mai curând maturizați prin forța lucrurilor, așadar trestii gânditoare ce se apară de rafalele abandonului, plăsmuindu-și mai mereu un punct de sprijin concret sau imaginar, un substitut de parcurs al celor plecați și înlocuiți de felurite tanti, mătuși, bunici etc. Deosebit de grijulie se dovedește autoarea, aici experiența
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
temporale cu care înțelege a opera sunt cele milenare. Ecoul strigătului d-sale (în pustiu) „se stinge în ploaia care cade necontenit de o mie de ani/ peste salcîmul din fața blocului cenușiu (ah, blocuri, de ce nu aveți voi sfîrșit!)” (Umbra trestiei pe cer). Despărțindu-se cu superbie de „haită, trib, turmă, gloată, cortegiu”, declară solemn că locul îi este Egiptul (un Egipt „nesfîrșit” desigur), în care porcii umblă prin aluviunile Nilului, iar scribii descriu întîmplările „după pofta inimii faraonului”. Premisă ce
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
a ne apropia de cascadă, cu spectacolul ei grandios. Acolo am simțit totala nepăsare Împărătească a naturii, Măria Sa, față de micimea omului ca realitate cosmică. M-a salvat de umilință cugetarea lui Blaise Pascal care definea omul ca fiind doar o trestie, dar o trestie gânditoare. Cu greu mi-am desprins gândul de lecția Cascadei Niagara. Da, săptămâna culturală de la Hamilton va continua cu alte seri pline de inedit În dialogul ideatic pe marginea unor probleme ale istoriei naționale sau altele ardente
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
de cascadă, cu spectacolul ei grandios. Acolo am simțit totala nepăsare Împărătească a naturii, Măria Sa, față de micimea omului ca realitate cosmică. M-a salvat de umilință cugetarea lui Blaise Pascal care definea omul ca fiind doar o trestie, dar o trestie gânditoare. Cu greu mi-am desprins gândul de lecția Cascadei Niagara. Da, săptămâna culturală de la Hamilton va continua cu alte seri pline de inedit În dialogul ideatic pe marginea unor probleme ale istoriei naționale sau altele ardente ale contemporaneității noastre
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
au întâlnit pe câmpurile verzi, din depărtare, două mici gâze, fără pretenții de ființe cu cuget mare și judecată întinsă. Erau așa de mici încât, povestesc cei de atunci, că (sic!) ierburile cele mai mărunte 4 le păreau zid de trestii sau popor de păpuriș, des cum e peria. Și când zglobiile zefiruri adiau fața câmpurilor și mișcau alene vârfurile ierburilor cele scunde, gâzele noastre rămâneau speriate ca de vijeliile viforelor din Nord. Au rătăcit vreme îndelungată, fără să știe una
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
apelor internaționale la trecerea marilor vapoare cu emigranți de eram lilieci prin coridoare dedate legilor la modă sau castor castorp casper casandra și rodeam la INSULĂ tot răgeam arome-rune extrem de șoptit definit - infinit până ce extenuat fachir rugineam pe cuneiformele trestiilor cu unchiul TOM și mă trezeam în hărți de alzheimer troznind din crengi la o cantină catolică pentru cei fără locuință umpleam lapsusuri de porțelan cu paul celan plutind într-un sos de armuri răsfierte la computer de la etajele superioare
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
o să-mi cumpăr și eu o undiță. Mi-ar fi plăcut să locuiesc mai în centru, dar n-a fost să fie. Nu mă plîng. Aceasta e groapa mea, iar cîteodată, vara, v-am spus: pe malul bălții cotropite de trestii, dedesubtul uzinelor acelora părăsite, este o atît de mare liniște, încît aproape te simți ca la țară și îți vine să te-ntinzi, cu mîinile sub cap, și să dormi.
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
perpendiculară, până ce obosesc, și chiar ajung să cred că sunt o linie perpendiculară. De la o vreme, mă tem însă că până și linia se apleacă, o îndoaie un soi de vânt, poate că ar fi mai potrivită metafora aceea a trestiei, cam uzată și ea, fiindcă, mai pur și mai simplu, îmi vine să scot un muget, da, chiar așa, să scot un muget, «aș zbiera, doamnă, ca o vacă nu ca un om, dar vreau să știu că s-a
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
Gabriela Ursachi Ficționar" cu nume de trestie gînditoare (Rohr = trestie și Ich = eu), Oscar Rohrlich se naște la 29 octombrie 1930, în Bacău, pentru a deveni, prin Decizia nr. 528 din 2 august 1949, acel Radu Cosașu jovial și plin de vioiciune pe care DSR-ul îl
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
Gabriela Ursachi Ficționar" cu nume de trestie gînditoare (Rohr = trestie și Ich = eu), Oscar Rohrlich se naște la 29 octombrie 1930, în Bacău, pentru a deveni, prin Decizia nr. 528 din 2 august 1949, acel Radu Cosașu jovial și plin de vioiciune pe care DSR-ul îl așază cuviincios - alfabetul
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
răsărit de soare cu chip de înger? ? și destule variații interne ? ? Fie că anii ce se scurg să treacă, precum razele soarelui mângâie o floare ce stă să înflorească! ?; ?anii ce se scurg să treacă precum razele soarelui mângâie o trestie umedă și bătută de vânt ?. În fond, banalitatea apare tocmai din dorința de originalitate, în lipsa mijloacelor intelectuale eficiente care să o îndeplinească. Mijloacele electronice au dezavantajul de a răspîndi uluitor de repede și de impersonal eforturile colective de expresivitate eșuate
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
de pe alte meridiane, care-și clamează ,viața elementară": ,Prin fața Mării Roșii am trecut în verde/ Mantie/ însoțitorii îmi strigau în urechi că mă aflu în plin deșert/ Eu iubeam o femeie despletită, o femeie cu pielea/ Roșie/ O femeie din trestie de zahăr cu rochia/ Sfîrtecată/ Prin mărăcinii filosofiilor./ Ea mă privea și nu-și ferea goliciunea/ De nici un străin/ ŤAșa îmi trăiesc viața elementară/ în preajma ta!ť/ Iar eu strigam de bucurie să o văd/ Pe întinsul țărm/ Cu părul
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
Iată, așadar, de ce logica sofiștilor, prin bucuria de a înșela ceea ce devenea scleroză, a avut mai mult tendințe spre știința subtextului sfidând cu ele nu ontologia, ci deontologiile rațiunii doar. Vomat dintr-un pat al spitalului peste un fân de trestii, orașul gri și ademenitor cu spatele rupt în noaptea fumegoasă și goală te văzu pe tine copil ferit de semnificate și semnificanți într-un iglu de plăpumi, acea lume refugiu care cu lapte te nutri și victimă te crescu. Astfel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
învecinate cu o rotondă a scriitorilor români (George Dornev, Horia Stamatu, Vasile Posteucă, Vintilă Horia, Mircea Eliade, Aron Cotruș, Mihai Eminescu), busturi în bronz executate de binecunoscutul și regretatul sculptor Nicăpetre. Undeva, puțin mai departe, se zărește un lac, cu trestii, nuferi și o insulă plutitoare (totul amintește de Eminescu și de inegalabilele lui versuri ,,lacul codrilor albaștri/ nuferi galbeni îl încarcă/ tresărind în cercuri albe/ el cutremură o barcă’’ - Lacul). Peste el trece o punte îngustă de lemn, la capătul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
formal. Informalul ni se înfățișează drept o testare larg desfășurată, absorbantă a formalului. Termenii geometriei se insinuează în procesul creației prin cuvînt în calitate de piloni universali ai săi: "Și Cuvîntul se purta pe deasupra apelor/ și privea de sus fața pătrată a trestiei/ și trestia se uita lung prin figura infinită/ a Cuvîntului/ se uita și se pierdea împreună cu apele/ și cu nenăscutele stele/ prin întuneric călătoreau/ pînă dădeau de blînzenia luminii" (Psalmul cuvintelor). Mergînd pe solemnitatea firului biblic dăm peste imaginea unui
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
ni se înfățișează drept o testare larg desfășurată, absorbantă a formalului. Termenii geometriei se insinuează în procesul creației prin cuvînt în calitate de piloni universali ai săi: "Și Cuvîntul se purta pe deasupra apelor/ și privea de sus fața pătrată a trestiei/ și trestia se uita lung prin figura infinită/ a Cuvîntului/ se uita și se pierdea împreună cu apele/ și cu nenăscutele stele/ prin întuneric călătoreau/ pînă dădeau de blînzenia luminii" (Psalmul cuvintelor). Mergînd pe solemnitatea firului biblic dăm peste imaginea unui Dumnezeu matematizant
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
bine reliefat. La sfîrșitul volumului însă, prin cumularea experiențelor fiecărei povestiri în parte, perspectiva se modifică fundamental. Viziunea autorului devine una panoramată, contururile personajelor care dăduseră specificitate fiecărui text se pierd, iar oamenii se reduc la pascaliana lor condiție de trestii aflate în bătaia vîntului. Învinși și învingători, cinstiți și corupți, descurcăreți, naivi sau contemplativi, eroii lui Cristian Teodorescu se află invariabil sub vremi și, priviți de la înălțimea destinului, ei par niște ființe fără contur, incapabile să-și depășească propria condiție
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
conflictul interior al conștiinței care iubește și urăște lumea pentru că o înțelege în punctul înalt în care simte umbra lui Dumnezeu. Uriașa desfășurare de forțe poetice nu e un lucru rău și în nici un caz subiect al deriziunii „colegiale”. Ființa, trestia gânditoare care percepe simultan alienarea socială, dar și solidaritatea cosmică, parcurge o regresiune genealogică, de unde patina arhaică și moderat regională. Discursul liric este obscurizat, fără referințe personale. Sunt rare sonetele în care se mai întrevăd unele reminiscențe biografice: „Zănatică lumina
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
specializat în tablouri inedite și stranii, complet exotice în poezia românească. Cele mai reușite piese novatoare din unicul său volum ne înfățișează neașteptate mostre de art nouveau, adevărate desene bockliniene: „în calda voluptate din serile-argintine Feciorele trecură cu mijloace de trestii Plecate-n tremurare, iar farmecul poveștii Cînta în note clare pe culmile senine. Rîdeau privind nainte albastra depărtare Cum tremură în raza de purpură-nfocată" (Cînd vioarele tăcură, VII). Proza lui Petică suportă perfect comparația cu poezia, chiar dacă numărul de
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]