1,001 matches
-
prin grădină, admirând florile, renăscute parcă după ploile de astă noapte. Iarba, de un verde intens, râde în soarele dimineții. E atâta prospețime în aer și e atâta poftă de viață, în toată natura. Păsările se iau la întrecere în triluri. Parcă simt și eu, prin vene un flux înnoitor de viață și bucurie de a trăi. Știu acum că e de la El, puterea și vigoarea ființei mele. El, Domnul este tăria, puterea, forța, energia și vitalitatea ființei mele. Prin El
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
al tău dor inima-mi frâng De te pierd, doar zac și plâng. Doamne, rău m-ai blestemat De iubire să nu scap, Aer îmi e pana, sunt viu Mort de-oi fi - fi-va-mi sicriu!... 5. Prefacerea în tril... De-ai să te-ntorci, am să-ți trezesc fiorul De a iubi o singură femeie Am să aprind în tine o scânteie Ce va încinge-n trupul tău iar dorul. În nopți de basm noi vom goli potire Pe
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
patimă nebună Din brațe-mi nu vei vrea să mai pleci; Voi fi pădurea ta cu păsări și poteci În nopțile de vară cu stele și cu lună. Ne vom iubi cu patimă, febril, Târziu, privighetoarea ne va preface-n tril. 6. În palme, ierburi În palme-au crescut de dragul tău azi ierburi Se unduie sub aburi grâne printre maci De-ai să asculți, e-un cor de pitpalaci Să acopere ale noastre neobosite certuri. Eu ți-am păstrat din soarele
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
-și iepele de raze, Pământul râde tuciuriu, în brazde, Un recviem cântându-i parcă neputinței. Atâta tinerețe-i azi în ramuri Sunt frunze, păsări, cuiburi, albe flori Corăbii - norii de ploaie dătători Ochi curioși de prunci privind la geamuri. Când triluri prind în aer să încingă hore Simți bucuria cum cade peste sat Pe umeri nu mai simți curgând la vale ore Și fericirea însăși pe loc parcă a stat! Simțind lumina în noi cum se pogoară Chiar clipa cea grăbită
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
umbra cosașului la capăt de lan 48 mama din ramă- ofilit de-așteptare buchetul de flori 49 cerșetorul orb - doar apa pentru vrăbii în blidul de dar 50 un miel negru rămas de căruță - Joia Paștilor! 51 naiul lui Zamfir - trilul ciocârliilor din zgârâie nori 52. la trei iepurași un coș de ouă - bună treabă! 53 Pădurea arsă - cu pene zgribulite păsări fără cuib 54 un pumn de bănet pentru sufletul unui pom - cui să-i pese? 55 Un zmeu galben
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
de frici, de neînțelegeri, o posibilitate de curățire și de purificare, însă, în același timp și o modalitate de a construi pârghii către libertate și împlinire. Poetul este o pasăre care nu uită că are aripi, care nu-și uită trilurile și ceea ce este și mai important, pasărea crede în menirea ei. Într-o joacă de copil ghiduș, Nora își strigă Dorul călător (p. 122) „Și-așa-nvârtindu-mă, liber sângele-mi pulseze,/ Pe-aceeași rezonanță, totuna cu pământul!/ Coardă să-mi fac din
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
alte limbi... Descoperă și se confruntă cu ape tulburi, care par să-i inunde întreaga ființă și trăiește profund spaima neputinței. Nu stă nepăsătoare, ci „descifrez tânguielile le curăț de flegme le descânt de urât” vorbind „întunericului... între stele până triluri zidite prin/ cuiburi aud și mă rog să mai înflorească o dată copacii/ și pe străzile lor a risipitorilor”. Găsește în sine motivația și forța de a se implica cu iubire risipind întunericul și redescoperind „stelele”, „trilurile” prin cuvânt - cuvântul liturgic
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
întunericului... între stele până triluri zidite prin/ cuiburi aud și mă rog să mai înflorească o dată copacii/ și pe străzile lor a risipitorilor”. Găsește în sine motivația și forța de a se implica cu iubire risipind întunericul și redescoperind „stelele”, „trilurile” prin cuvânt - cuvântul liturgic și al rugii, astfel „universul din gânduri mutândul-l în litere crude”. (Semn de carte, risipitorilor de cuvinte, p. 35) Elementele din natură au o prezență continuă, se integrează desăvârșit în ansamblul imaginilor. Ele servesc creării unei
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016 Toate Articolele Autorului Tradiții de Buna Vestire Când soare-și varsă căldura Peste ninsorile de flori, Împodobită-i natura Cu petale-n zeci de culori. În concert de primăvară, Tril de păsări dă trezire. Cucul cântă prima oară În zi de Buna Vestire. O taină, limba dezleagă Păsărilor cântătoare. Iar cucul, numele-și strigă În legendă grăitoare. În această sărbătoare, Sacru și mistic se-mbină. Ca prin vremea trecătoare, Mituri
„BLAGOVEȘTE DEZLEAGĂ LA PEȘTE -TRADIȚII DE BUNA VESTIRE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368654_a_369983]
-
Pot spune că, mai târziu, am fost o alună răsfățată. Pădurea era mama mea. În fiecare dimineață mă trezeam în legănatul ei...ce semăna cu o îmbrățișare tandră. Astfel se petreceau zilele copilăriei mele fericite, în foșnet de frunze și tril voios de păsărele. Într-o dimineață, când m-a trezit o pasăre ce cânta chiar la urechiușa mea, n-am mai recunoscut pădurea. Din verde, ajunsese poleită în aur. Eram atât de fericită, încât am început să cânt și eu
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
Acasă > Poeme > Dragoste > DE TOAMNĂ... Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Au tăcut de mult păsările ori au plecat în țară păsărilor călătoare... Nu se mai aud triluri nici zgomot de aripi sub soare... E liniste-n cer, e tăcere în noi nici lacrima ploii nu-și mai cânta tristețea. Molatice umbre se-adună-puhoi!- pe-aleile toamnei și-alene, surâd înghețat către soare și nori... Referință Bibliografica: De toamnă
DE TOAMNĂ... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368716_a_370045]
-
din Moldova, cu un peisaj fermecător, păduri, dealuri încărcate de pășuni, flori multicolore, plante tămăduitoare și multă voie bună și ospitalitate. Căsuța socrilor mei, oameni destoinici și gospodari, era așezată la poalele unui codru cu foioase, animale sălbatice, păsări. Dimineața, trilurile păsărilor mă trezeau fără voia mea, și acum după mulți ani îmi sună în urechi concertele lor melodioase care se desfășurau întocmai ca pe o mare arenă suspendată sub Univers. Sătenii erau de o puritate, ce rar mai întâlnești în
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
Ai încerca -n miros de frezii Să mă săruți sub clar de luna. Dacă ai privi spre cer prin ramuri În ploaie de petale albe Îți vor veni cuvinte-n voaluri Și inima-ți îmbraci în salbe. Iar dacă-asculți în tril de păsări O simfonie de iubire Te simți cuprins de îmbrățișări Într-o candidă-amintire. Dacă primăvară nu ar fi Nici inima n-ar bate-n noapte Nici vântul nu l-ai mai simți Să crezi că sunt a sale șoapte
DACĂ... de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363635_a_364964]
-
ca un trup abia golit de viață ...Emmaaaaaaaaaa! M-am trezit udă toată, cu părul răvășit , cu respirația sacadată, cu inima bătându-mi să iasă din piept... Soarele strălucea pe cerul albastru, senin, muntele îmi intra în cameră și un tril de păsăre fericită îmi mângâia auzul în care mai persista glasul răgușit al câinelui din vis , strigându-mi numele... Emma dormea cu capul ridicat pe două perne, încruntată în somnul ei chinuit...trupul îi tresărea din când în când în
MAIMUŢA DE MĂTASE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364614_a_365943]
-
vibrațiile emoțiilor sale visătorii și-ar așeza sufletul, iar în glasul ei vulturul și-ar afla un văzduh...! Zice că a moștenit „zvâcul” oltenesc de la tată, iar blândețea și buna-cuviință de la mamă. Zece ani a slujit ca pasărea pădurii, cu trilul, Ansamblului Artistic al Armatei, cu strunele de mătase ale vocii sale. Muzicienii Jolt Kerestely, Marcel Dragomir, Dan Ștefănică, Dan Ardelean, Constantin Popovici, Octav Firulescu, Francis Reiter i-au încredințat piese muzicale aurorale și nu au greșit, cum nu a greșit
FLORALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364769_a_366098]
-
maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept ... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea! Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea ... Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă bună,/ Gustul
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
se derulau fantastice priveliști... care veneau din vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur dulce de izvoare, tremurat de vânt îndrăgostit, miros de flori fermecate, lumini celeste, și se revărsau ca o ploaie binefăcătoare răcorind sufletele spectatorilor însetați de frumos. Trilurile naiului s-au desprins ca ușoare fâlfâiri de aripi ale unor îngeri surâzători, orga intona în ritm melodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât erau de înfrățite cele două instrumente
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
pe tălpar, a căzut cerul pe poiată, o cioară stă înfiptă-n par. drumul mi-a rămas stingher, nu știu încotro s-apuc, mi s-a-nchis granița -n cer și sunt singur ca un cuc. vremea trece prin cuțite triluri de privighetoare, unde ești copilărie, unde mi te-ai dus tu oare? amintiri grele se-alungă și-n întoarceri vreme cată, ce-aș dori să mai ajungă la tărâmul de-altădată. mă privește casa tristă, parc-ar vrea să mă
ÎNTOARCERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349519_a_350848]
-
maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea.../ Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă bună,/ Gustul
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
se derulau fantastice priveliști... care veneau din vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur dulce de izvoare, tremurat de vânt îndrăgostit, miros de flori fermecate, lumini celeste, și se revărsau ca o ploaie binefăcătoare răcorind sufletele spectatorilor însetați de frumos. Trilurile naiului s-au desprins ca ușoare fâlfăiri de aripi ale unor îngeri surâzători, orga intona în ritm melodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât erau de înfrățite cele două instrumente
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea.../ Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă bună,/ Gustul
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
se derulau fantastice priveliști... care veneau din vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur dulce de izvoare, tremurat de vânt îndrăgostit, miros de flori fermecate, lumini celeste, și se revărsau ca o ploaie binefăcătoare răcorind sufletele spectatorilor însetați de frumos. Trilurile naiului s-au desprins ca ușoare fâlfăiri de aripi ale unor îngeri surâzători, orga intona în ritm melodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât erau de înfrățite cele două instrumente
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
dealului se deschidea în fața noastră , pînă hăt departe , o priveliște mirifică. O mare de dealuri înverzite , iar departe spre nord se zărea zona subalpină. Din văile adânci , vălătuci de ceață urcau agale spre cer. Mierlele și privighetorile umpleau aerul cu trilurile lor, iar mirosul de fân cosit te îmbăta. Undeva pe la mijloc , spre nord , privirea îți era atrasă de o platformă uriașă , dreaptă , al cărui nefiresc contrasta puternic cu marea de dealuri. - Cum e posibil așa ceva ? am întrebat uimit. Nicăieri cât
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
românești și numele ei de Maria Mădălina Lupu va devini renume. Valurile mării, care scăldau unduitoare scenă plutitoare, fredonau pe ritmul melodiilor ce se înălțau că albatroșii libertății și ascultau cum se întreceau (în dulci dulci armonii) briză mării cu trilurile fermecate ce ieșeau din tuburile naiului. Vanul cel bătut de gânduri... ne răcorea fetele, iar Sârbă lu' Fanica Luca (cântată la la nai) ne încălzea sufletele. A fost un adevărat triumf instrumental, iar apoi ne-a delectat (fluier, caval, tâlv
ARGEȘULE, PLAI DE DOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350353_a_351682]
-
și de bogată, pe nume Zala. Nu-i lipsea, din cele îndeobște necesare, nimic, dar era nefericită, simțea că îi mai trebuie ceva ca să se simtă împlinită. Zilele curgeau, egale, prințesa se retrăgea adeseori la umbra copacilor falnici și asculta trilurile melodioase ale păsărelelor, alergând pe ascuns desculță pe potecile pe care își petrecuse copilăria. Pe ascuns, fiindcă părinții săi ar fi considerat nedemn pentru o prințesă să alerge desculță prin pădure. Seara se închidea în cameră și privea lumina binefăcătoare
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]