15,306 matches
-
vîscoasă, cenușie. Creierul. Un bebeluș rebel. Scuip viața. Viața sare din mine sub formă de mucusuri. Viața se aruncă în aer și cade pe pămînt. Trăiesc expectorînd. Mai mult expectorînd. Aruncînd sputa ca pe o dejecție a existenței. Cînd sînt trist, obosit, mă gîndesc la femeile parizience. Stilate. Așa, avînd aceeași eleganță ca și fraza lui Celine, preferatul meu.Aceeași debordanță. Aceeași frumusețe paranoică. BARIȘUL ROȘU Stau în Paris și îmi aduc aminte. Dar nu despre Paris. Îmi aduc aminte despre
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
Emil Brumaru M-ai umilit cu tristele-ți cuvinte. Cui să-i mai dărui ramuri cu parfum? Sînt părăsit la capăt greu de drum Și nici nu știu: vorba ți-e dreaptă? minte? Cum m-am umbrit! Te-ai luat după proverbul: " Nu iese fum dacă nu
M-ai umilit cu tristele-ți cuvinte… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6947_a_8272]
-
Ioana Drăgan Și cum e să cunoști cum moare cineva, tanti Adina? - o întrebase în urmă cu niște ani buni Cristina. Se întorseseră triste de la un parastas după înmormântarea uneia dintre prietenele ei bune, Cecilia, tanti Cici, cum îi spunea asta mică și Cristina o văzuse plângând. Era tot mică și moartea cuiva nu însemna mare lucru, mai cu seamă că nu înțelegea ce
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
și el dreptate Cînd spunea că poeții trebuie scoși din cetate. M-am scos singură pe poarta Eleftherias și am privit marea Pînă cînd corăbiile mînate de vînt s-au întors din bătălia Pierdută aducînd înapoi o lume de umbre tristă Și au intrat în port printre picioarele larg desfăcute Ale Colosului care nu mai există Moarta din apartamentul vecin Moarta din apartamentul vecin Se uită țintă la mine, Aș fi vrut să-i închid ochii, Dar mi-a fost teamă
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
Emil Brumaru Îngerii sînt tot mai triști. Pentru dînșii zădarnic îți miști Coapsele printre flori late. N-au voie să-ți steie la spate Și nici să arunce cu nucile, Ochindu-ți blînd ceafa și bucile Și uneori chiar și călcîiele Ce sfarmă în iarbă tămîile. Oh
Îngerii sunt tot mai trăiti... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7220_a_8545]
-
voi injecta poezie în sânge (fragment) crește pe tăcute nevăzut în mine și nu știu pentru ce și nu știu ce chip o să aibă ce nume îmi surpă cămările în care am ascuns șoapta de dragoste dintr-o dimineață cu nervi durerea tristă din minte mica vicioasă "sunteți mai norocoși decât mine dacă i-ați trântit ușa în nas acestei lumi- zice- eu vin să vă fac treburile murdare voi spăla smogul și mâzga din case din inimi voi cauteriza răni de topor
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
nerăbdare așteptând plimbarea de după-amiază? Exact așa latră și acum conștient că nu-l mai aude nimeni Stăpânul lui, stăpânul fostului câine de cum intră în grădina uitată simte tot sufletul câinesc al acestei lumi Pe străzi, plimbându-se fragezi și triști mă silesc să văd trecătorii cum dau alene din coadă, pentru a traversa acest prag metafizic 13 martie 2008 Din Nord Din Nord vin vânturi care ne doboară din Sud aproape nu mai vine niciun vânt degetul tău subțire și
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
aici totul e viu, distins cu marele premiu pentru debut în poezie, la a XVII-a ediție, în cadrul Premiilor Editurii Vinea, 2008. A fost nominalizat pentru premiul național "Mihai Eminescu", Opera Prima - 2008. nu mi-e simplu moartea nu e tristă când bate în roșu și o luăm pe datorie, nu mi-e simplu să-ți spun că ne-am rătăcit, că dragostea țâșnește din trecutul amputat ea satură multe guri cu răbdare de melc când lunecăm spre apus cu soarele
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
balast și făcut să fiu lăsat în urmă deși urma nu mi-a fost lăsată pe nisipul trupului uitat într-un schit cu umerii de piatră m-am zidit al nimănui să fiu deși fost am fost să fiu odată trist copil al unui lut sălciu plămădit de ochi priviți prin pată masă cu vinațuri și amici cu trei vorbe spuse la-ntîmplare n-am să pot să fiu pe-aici omul trist scăpat de supărare nici cumva lăsat cu răni pe
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
să fiu deși fost am fost să fiu odată trist copil al unui lut sălciu plămădit de ochi priviți prin pată masă cu vinațuri și amici cu trei vorbe spuse la-ntîmplare n-am să pot să fiu pe-aici omul trist scăpat de supărare nici cumva lăsat cu răni pe trup de vreo mână cu inele reci viața mea se face bucurie numai dacă știi cum s-o petreci Norei ceasu'și face acele subțiri ca spinarea peștilor prin ape dintr-
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
prin timpul hialin pătrunde bobul de secară al tainei de pe urmă ce va fi fost oare în pădurea de fagi se simte dâra a ceva ce nu există precum o fugă de idei ca un coșmar cu bonetă catilinară și tristă trandafiri cățărători năvălesc în turla fericirii pe loc sevele de trestie ale enigmelor de aramă se carbonizează departe în munți o buburuză de aur ajunge din pustia înverzită ridică-te mai spusese gladiatorul de dogme celelalte imnuri amuțite-s de-
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
punând marginile pâinii peste jăratic, iar lumina cuptorului era atât de aproape că-i intra în liniile feței, în nări și între buzele care șușoteau. Abia atunci înțelese că era vineri și că bătrâna se ruga. Zaouf era o femeie tristă și se ruga ca și cum ar fi plâns. Aici toate femeile plângeau fără lacrimi. Și fete mai tinere decât ea știau să facă asta mutește, stând desculțe pe pardoseala bucătăriilor. Se-nălță între perne și ceru apă. Mehria plecase, iar peste
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
de dix, cent Marguerite, Dames pleurant, toussant, aux mille camélias, Tristes, tremblant de fičvre en leurs chambres lilas, Versant dix mille pleurs lorsque la vie les quitte? Tu es plutôt linceul d'un fantôme attardé, Privé de château-fort en la triste cité, Qui a perdu l'entrée des vieilles oubliettes, Assoté par le bruit de nos motocyclettes! În răspunsul meu din 10 ianuarie 1997, transmiteam poetului din Toulon urările de sănătate ale echipei redacționale, rezumând impresiile foștilor săi subordonați: Am admirat
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]
-
Absolutul: "Schimbarea în neant/ începe lejer și aproape/ invizibil. Evantaiul larg/ al mișcărilor este/ toată averea mea, piramida,// țipătul, Câmpia lui Martie,/ de unde începe schimbarea?// În această casă natală nu mai cunosc pe nimeni". Amant al visului, al tainei, al tristei nebunii a regelui Lear, pierzân-du-și conexiunile, ereditatea și reperele, poetul înaintează invincibil (anabasis), sfidând parcă cioranianul inconvenient de a se fi născut, "pe această cale mortală/ de dragoste și ură și păcate". În ciuda unor obscurități de exprimare, a unor ostentații
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
care Am trecut apa cu mii de lumini Ce mi-au aprins văzul Nu știu cînd, foarte, foarte lent, începuse căderea. Auzeam plînsul pietrelor calde în acest început coborît Pe scara luminiscentă Prinsă, salvator, în cădere. O fereastră princiară A Tristei splendoare între colinele reci Privită cu ochii îndrăgostiți de ceea ce văd pe fereastră într-un obraz de lucie lună Aburind cu pleoapele lăsate peste plecarea mea. înapoi în lumea cenușie Sub cerul fetid în lumea cenușie în care m-am
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
Eu sunt rezultatul durerii mele A splendorii în care am ars Acum sunt la fereastra princiară și natura îmi aparține Fîntîni arteziene și șampanii bufante mă sărbătoresc Mîine mă întorc acasă Unde sigur voi reuși Unde sigur va izbucni A Tristei splendoare. Măinile negre căutănd căi florale Ca și culoarea petalelor, stinsă, în depărtata formă de relief Misterul te-mpinge să fugi, să nu-l afli Să nu știi ce este, mușuroi, deal, munte Și mîinile negre căutînd căi florale Să
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
îmi țineam buzele încleștate și refuzam să înghit. Până la urmă, impresionat de lacrimile ei (o, de atunci o iubeam pe mama amețitor și sentimentul acesta în timp nu s-a tocit ci a sporit...), cedam și înghițeam cu noduri acele triste-mbucături pe care le uram și de care eram sigur că nu-mi folosesc la nimic. Dar oamenii mari au o viclenie pe care copiii nu o deslușesc. În dorința sa de a mă aduce în rândul oamenilor obișnuiți, de
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
și-n loc să nu-ți faci temele la geografie, să te asculte și să te ardă cu o notă mică, ți le faci și scapi. Sau te duci și mai încolo, cu o săptămână în urmă, iar în dimineața tristă, în loc să-l lași pe câinele tău drag grivei să umble brambura pe străzi, îl ții în lanț, el scâncește, suferă, dar nu-l mai calcă mașina și după aceea nu mai ești pus în situația să plângi de-ți sare
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
mîndrie Pe jos, s-o calci cu tălpile mărunte, Sufletul meu vrea chinuri moi să-nfrunte Și-ascunse în ungherul de chilie Unde te joci cu mine-n pielea goală, Nesăbuită, chiar sub crucifix, Îngăduiți de-un Crist firav și trist Ce știe că sărutul nu-i greșeală, Ci ne îmbie-n biblii, prin cuvinte, La dragoste să luăm mereu aminte...
Cum să te fac să-mi înțelegi iubirea? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8419_a_9744]
-
care aveau să apară și ei În zilele următoare, anticipând cumplită mineriada din iunie. Armata lui Ioska i§i celebra victoria, cu pancartele demonstranților aduși de Senior adunate, grămadă, În mijlocul pieței și date pradă focului. Ce gust amar! Ce victorie tristă! - Mai bem ceva?... m-a-ntrebat Daniel, cu fața lui de îngeraș conservat în alcool. Altfel, chiar nu mai înțeleg nimic... Nu mai trecusem de câteva săptămâni pe la locuinfa mea din §tefan Furtună. Venise timpul s-o fac. Abuzasem prea mult de
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
de trandafir; Cheamă frenetic, brusc dispare. N-ai cum să știi, n-am cum să știu Că flori de colț pășesc în râu, Dorul lor apoi în mare. Încerc un vis copil zglobiu, Te scald în ochii-mi grei și triști, Mă mir că sunt și că exiști. Aș vrea o undă să devin, Să-ți poposesc pe ochi, pe sâni. Noi vom rămâne neștiuți, Tu cu privirea ta albastră, Eu cu zvâcniri de dor târziu Visând la Pontul Euxin. Vibrație
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
o mare navă care se desprinde de chei. Dar dincolo de poartă se afla o grilă din bare groase de oțel care trebuia la rândul ei descuiată. în sfârșit, intram într-o încăpere înaltă și ovală, văruită în alb, fără mobile, tristă. Am petrecut destule ore în tezaur. Când, în ultima primăvară a războiului, bombardamentele au devenit mai dese și mai intense, ne adăposteam în tezaur. între pereții groși, în subteran, exploziile se auzeau înfundat iar salvele artileriei antiaeriene țăcăneau ca o
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
băieți care semănau cu mamele lor: revoltați, dar dispuși să sufere în tăcere. Unii dintre ei au răbufnit la un moment dat, dro-gându-se, înjurând autoritățile sau părăsin-du-și familiile. Băieții lor au semănat cu amândoi părinții deopotrivă. Adică revoltați, dar și triști, ca niște copii abandonați ce erau, și mai presus de toate, de un egoism crunt. Pe la ieșirea din anii 80, și poate chiar mai-nainte, au lăsat și ei în urmă copii, mai degrabă împinși de ambiția multiplicării decât de-
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
a uitat-o deja pe femeia care freacă fericită scândura. Oh, Doamne, nu, Cico al lui din fiecare zi, cu pantalonii căzuți sub buric și palmele ca niște evantaie de plastic, viu, real și fără de care viața ar fi foarte tristă, precis se gândește acum la plutonul interminabil de bărbați bățoși și cu țâfna pusă, nenumărații tataie care mișună pe toate coridoarele clădirilor impozante, în birouri capitonate, îngenunchind fetele surâzătoare și indiferente, care se mișcă și ele nestingherite de la un tataie
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
găsit resurse proaspete să-și înfrîngă orice măruntă vanitate și să nu-și lege numele și autoritatea de cea mai arbitrară dintre deciziile de după 1990. Dar legătura profundă cu artele plastice a lui Marin Sorescu nu stă în acest episod trist al politicii noastre culturale de tranziție. Încă din prima sa tinerețe, adică înainte de a împlini treizeci de ani, el scrie un număr semnificativ de texte, un fel de microeseuri, așa cum le numește el însuși, parțial experiențe fugare din expoziții, parțial
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]