1,097 matches
-
decid profiturile, indiferente la cultură.(...) Nimic nu ne-a pregătit și «educat» să respingem și să refuzăm, în masă, sunetul și imaginea acestor vulgarități. Acesta e șocul, cel puțin pentru mine, care scriu rar la persoana I plural. Rezistența ignoranței triviale mă angoasează zi de zi și ceas de ceas.” Îi înțelegem scriitorului exasperarea. Să mai observăm că articolul în care îi dă expresie este atât de bine scris încât devine un exemplu de rezistență prin cultură, serie nouă. Matei Vișniec
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
Vasile Gorduz, unul dintre cei mai importanți artiști români ai contemporaneității. Calitatea nu asigură aderență și autoritate confuzului mecanism al opiniei publice, obscurelor pasiuni și interese ce declanșează manipularea unei reactivități de stadion, gustului pentru injurie și jocul de cuvinte trivial, dorinței de protest fără structură, focalizare și pertinență. Gustul pentru scandal ține locul gustului pentru artă, pentru cultură, sau, mai complet, gustului. Sculptura expusă cu prilejul expoziției tezaurelor dacice îl reprezintă pe cuceritorul Daciei, împăratul Traian, oferind ca pe o
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
malefic. Să ne amintim anchetatorul lui Radu Pavel Gheo din Noapte bună, copii, ce prefera o mită motivată patern decât interogatoriul standardizat. Sau securistul Bojin, din Matei Brunul, căzut în ispite mistice ori în fraternizări periculoase. Orice altceva decât sondări triviale duse până la capăt. Am amintit, nu întâmplător, două dintre cele mai solide romane din ultimii ani. Mă tem că numai teatrul a reușit să conecteze cu adevărat actualitatea la o istorie vampirică. Și că, de la Cel mai iubit dintre pământeni
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
o bătrânească, de invidiat, împăcare cu rostul: „Castanul între struguri și-a înțeles menirea:/ Ce-am căutat pe drumuri, găsește stând pe loc,/ Și, adâncind pământul aceluiași noroc,/ Cu zeci de ramuri ține în brațe fericirea.” (Castanul cel mare). Filosofie trivială, veți spune. Poate, însă pusă pe versuri delicate, muzici în re minor, capătă farmecul de neatins al marilor adevăruri și marilor regrete. Care, puse în circulație ca ilustrate dintr- un loc cu o anume identitate geografică, nu scapă de acel
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
a făcut parte în ultimii zece ani fără întrerupere) și alte asemenea amabilități care n-au cruțat nici funcția mea „vag-pompoasă” de la UNESCO, unde n-aș fi sprijinit de fel cultura română etc. Totul, pe un ton jignitor de pamflet trivial în limbaj și confuz în idei. Cum au fost citite toate acestea, iată adevărata problemă. Lucrurile au fost întoarse cu 180 de grade. M-am trezit luat în tărbacă de câțiva tineri critici, care, de la înălțimea autorității lor, s-au
Cui i-e frică de CNSAS? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5515_a_6840]
-
sunteți toți care ați făcut războiul, toți sunteți o generație pierdută. De fapt ea nefăcând altceva decât să citeze vorbele patronului de garaj. Miss Stein nu se arată deloc încântată de scrisul lui Hemingway. Găsește că el folosește un limbaj trivial de hoți, de criminali și de alte profesiuni neonorabile. Degeaba spune romancierul că așa e viața... Miss Stein, în capitolul intitulat că îi dă lecții, pomenește de cazul unui pictor ce pictează tablouri care nu-și pot găsi un loc
Madame Stein by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5655_a_6980]
-
Acesta este un element. Al doilea este stilul. Nu e normal ca dezbaterea politică să ajungă să coboare la un nivel de bodegă, la un nivel de cartier, în care fiecare tabără se întrece cu cealaltă în a fi ofensatoare, trivială, brutală în cuvânt și în faptă. Acesta este un lucru foarte grav. Fără grijă pentru limbă și pentru stil, fără instituția respectului, încrederea nu se poate naște.” Kakistocrația Remarcabil articolul lui Codrin Liviu Cuțitaru („Kakistocrația românească”) din numărul din 6-12
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5836_a_7161]
-
adune în locul unde are loc accidentul, primul accident care-i distruge bicicleta nu-l îndepărtează de locul fatidic, ci-l expune coliziunii ulterioare etc. Privit din alt unghi sugerat de Chaucha, punctul de plecare al accidentului îl constituie un amănunt trivial care îl determină să plece de la petrecere, să apeleze apoi la prietenul său pentru un drum cu mașina etc. Fiecare gest nesemnificativ în sine apare deodată dilatat și precizat ca etapă a traseului destinal la retrospectivă. Și aici vinovăția este
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
în tonuri și semitonuri. Același detaliu îl surprindem în gastronomie, care frapează prin voința de a fugi de promiscuitate. Meniurile nu conțin combinații sisifice de ingrediente exotice, ci doar elemente pure, servite ca atare. Amestecul înseamnă impuritate, corcitură, așadar tentă trivială, tot ce poate fi mai antipatic sufletului nipon. Metisajul rețetelor din obsesia inovației culinare îi e tot atît de străină ca și îngăduința față de un teatru de persoane, în dauna celui cu măști. Ideea că artiștii trebuie să apară pe
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
tragicului care e „aristocratic” prin singularitate. Dar există și o diferențiere în sînul comicului, o știm încă de la Aristotel, care face deosebire între măscărici și ironist. Măscăriciul sau bufonul e lipsit de discernămînt, gata a recurge la orice mijloace, inclusiv triviale, pentru a obține rîsul semenilor. Ironistul, în schimb, e un individ cu principii, rafinat, conștient de valori și de relativismul lor, exponent al unui spirit critic. De unde capacitatea sa de-a oglindi criza ființei umane, cu corolarele sale, impasul simplității
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
din abundență de mass-media (nici măcar de literatură!) și a caror actualitate este pur jurnalistică. Pe scurt, o făcătură. Deși autorul se dă mare cunoscător al mediului, cunoașterea lui pare cam după ureche. Românul e scris neglijent și într-un limbaj trivial voit provocator. Umbră de autoironie care plutește uneori deasupra alegațiilor protagonistului, un bărbat spre 40 de ani, jurnalist on-line, nu le justifica natură discriminatorie și rasistă. Lipsa de ambiguitate se răzbună. În definitiv, disprețul arătat membrilor organizației antițigănești Crucea e
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
altor ziare o practică similară, așa încât s-a născut o direcție tezistă de injuriere în spațiul mass-media. Nuanțele au variat de la mustrare, admonestare, incriminare, sancționare, dispreț, spurcare, până la blestem (uneori). Brutalitatea psihică a fost extremă în unele cazuri. Stilul acesta trivial a fost încurajat mediatic (în scopul obținerii unui număr mare de cititori și implicit, de vânzări) și a apelat, de asemenea, la varii tehnici de dezinformare și manipulare. Scopul era nu doar unul relaționat de vandabilitate, ci și unul psihologic
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
mereu în intrigă meschină din cauza acestui exces subiectiv. Oamenii au dimensiuni mici, nu văd dincolo de vârful propriului pantof și se atacă unii pe alții cu cuțitele, căci spada nobilă este prea lungă pentru miopia lor. Or, cuțitul se potrivește omului trivial, este arma care poate fi mânuită de la mică distanță și fără nicio regulă după cum pretinde ocazia. Spada implică însă o artă complicată cu reguli severe, cere imperativ privirea sus și o gândire înaltă și obiectivă. Un spadasin nu își lovește
Deutsche Welle: Atitudinea lui Băsescu în cazul CFR Marfă este nepotrivită by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36089_a_37414]
-
mă înșel, în fizică cuantică) îi conferă o rigoare intelectuală care n-are nimic în comun, regret s-o spun tocmai eu, cu jargonul conceptual al literaților. Ca și noțiunile de care uzează, formulările lui emană claritate. Fără să fie trivial, abordează logica de jos, de la temelie. Nu arde etape, nu bate câmpii. Posedă simțul literaturii înalte și, în egală măsură, pe acela al culturii pop: se întreabă într-un rând, pe jumătate glumind, cum ar arăta un Hamlet redus la
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
asimilat” sunt mai ales vizibile la echinoxiștii Adrian Popescu, Dinu Flămând, Horia Bădescu și Ion Mircea, care „își afirmă atitudinea și responsabilitatea prin construcția unor universuri organice și prin orgoliul apartenenței la o castă aflată în dezacord cu o colectivitate trivială”, mizând pe „sentimentul inaugural”, cu o „exuberanță matinală, vibrantă chiar și în imagistica material-convulsivă și fisurată de aprehensiuni a lui Dinu Flămând” ori în „reprezentarea franciscană a existenței” din poemele lui Adrian Popescu. Prefața lui P.P. este o panoramă exactă
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
acceptând că avem de-a face cu două povești imbricate, cu niveluri diferite de literaturizare (căci, prin tradiție, specia interviului e mai credibilă decât orice specie narativă), despre ce e, totuși, vorba în Lunetistul, considerat în ansamblu? (E o întrebare trivială, dar nu putem neglija chiar orbește tema unui roman). Despre densa rețea de capilare care leagă realul de ficțiune? Despre stil, pur și simplu, autarhic și copleșitor, adică despre literatură și nesfârșitele ei latifundii? Sigur că da, într-o anume
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
se poate spune că romancierul nostru de duzină nu s-a străduit din răsputeri să clintească publicul cetitor din nepăsarea lui absolută. Întru scopul acest, amănuntul porcos, scenele erotice, împerecherile în serie, unite cu expresia cât mai de-a dreptul trivială și pornografică, și cu tot ce poate născoci mai deșănțat închipuirea unui scrib libidinos și obsedat, care se adresează unei clientele de lupanar, au fost servite pe săturate. Căci pe lângă faptul că Dumitriu a înjosit arta romanului până la o simplă
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
ceva frecvent aici, acasă, fiind provocată în principal de spațiul strîmt, de faptul că trăim permanent cu toții în aceeași încăpere mică, unde toate relațiile trebuie să evolueze la nivelul celui mai mic numitor comun, adică M., la nivelul platitudinii și trivialului. Acum simpatia mea se îndreaptă spre T. Problema mea e să-mi corelez dispoziția - atitudinea respectuoasă și necesară ce se cuvine să fie adoptată și atitudinea reală pe care mi-am construit-o la Oxford. Între cele două medii există
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
Paler care vorbea despre Traian Băsescu. „Aberația națională numărul 1 e la Cotroceni. Cred că domnul Băsescu a oficializat mârlănia. A introdus-o cu stil. Mulți zic că dă dovadă de sinceritate. Eu nu am nevoie de această sinceritate vulgară, trivială. Pe mine, ca român, mă face să îmi fie rușine. Mie mi-e rușine când îl văd pe șeful statului comportându-se în felul acesta. Nu se poate ca președintele României să se coboare la acest nivel. Eu cred că
Octavian Paler: Aberația națională numărul 1 e la Cotroceni by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/32809_a_34134]
-
lumile lor. Pierzându-l pe doctor, Vivian se va consola cu Roby, tânăr ofițer de care și Ann se va simți atrasă, alt motiv de rivalitate și disensiuni între cele două. Mai târziu Vivian se căsătorește cu bogătașul Edy, om trivial și brutal, fizic respingător cu ,,circomferința monstruoasă a burții lui". Până la urmă pictorița se sinucide, nu înainte de a fi meditat la soarta Anei Karenina. Iar Ann, tocmai ea, adolescenta vitală, sportivă, împătimită de ecvitație, se îmbolnăvește grav, ceea ce i se
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
-și piardă ceea ce e natural în el, nu-l pot strânge în chingile lor. De ce Geniul nu este iubit în timpul vieții? De ce despre Mozart, ca și despre alte Genii ale omenirii - de la Iisus încoace - există legende?! Legende înălțătoare și legende triviale? Fie că sunt înnălțătoare, fie că sunt triviale, ele sunt false. Despre Iisus, primul crucificat al epocii lui, se țin minte câteva lucruri: că a fost un vindecător puțin scrântit, un vorbitor cu cine vrei și cu cine nu vrei
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
-l pot strânge în chingile lor. De ce Geniul nu este iubit în timpul vieții? De ce despre Mozart, ca și despre alte Genii ale omenirii - de la Iisus încoace - există legende?! Legende înălțătoare și legende triviale? Fie că sunt înnălțătoare, fie că sunt triviale, ele sunt false. Despre Iisus, primul crucificat al epocii lui, se țin minte câteva lucruri: că a fost un vindecător puțin scrântit, un vorbitor cu cine vrei și cu cine nu vrei Nu prea l-au înțeles apostolii: de ce să
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
alta, aburul terifiant care-l înconjoară pe eroul-narator, spaima contagioasă pe care o răspîndește spectacolul agresiunilor ucigașe asupra unui cîine dar și împotriva unei femei disperate, agresiuni purtînd cu ele obscenitatea loviturilor lașe. Mai cu seamă această prezență a cruzimii triviale, descrisă cu o simplitate impresionantă, acordă acelei bucăți scurte din 1890 valoarea de document semnificativ, atrăgînd atenția asupra sindromului anxios care palpită sub variate forme, în operele tragice, dar și în cele comice, ale lui Caragiale. Tot în 1890, autorul
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
modernă a României; că a fost prima sentință capitală împotriva unui ziarist, în condițiile în care Constituția din 1923 nu fusese abrogată. îi erau încriminate lui Șeicaru - culmea ironiei - "măiestria sa în arta de a denigra și insulta în mod trivial" autoritățile, dar nu peste mulți ani acești "miniștri, bărbați de stat, oameni de vază" aveau să înfunde pușcăriile și să fie exterminați la Sighet, Gherla, Aiud, ori la Canalul Dunăre-Marea Neagră. în emigrație, Șeicaru a "beneficiat" de toată gama compromiterii
Din "lupta cu Baal" by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/15356_a_16681]
-
al vocabulelor interzise. , Ia gramofonul, pîlnia-i înclin-o/ Spre viața dusă-n pizda mă-sii, Pino!!!", scrie Emil Brumaru și în aceste două versuri condensează un întreg tom de filozofie existențială. Este inutil de argumentat valențele poetice ale expresiei aparent triviale ,dusă-n pizda mă-sii", în versurile citate. În pofida sonorității șocante, nimic nu este trivial, totul este încărcat de tensiuni existențiale. Cum ar suna aceste versuri, dacă în locul expresiei poetul ar fi folosit o perifrază, sau, mai rău, ar fi
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]