346 matches
-
teatrale, dar și despre multiple subiecte de interes legate de prezența culturii în viața publică românească. Iată, de pildă, cum comentează regizorul întâmplarea evocată de George Onofrei, când un profesor de liceu a întrerupt un spectacol de teatru care conținea trivialități, a urcat pe scenă și le-a cerut elevilor împreună cu care venise la teatru, să părăsească sala: „Știu că a provocat mult zgomot acest incident, dar nu cunosc spectacolul, nu cunosc piesa, nu am fost acolo, deci nu am cum
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4134_a_5459]
-
mână și umerii noștri alăturați o clipă în îmbulzeala străzii mi-ar fi încălzit ziua iar cele câteva cuvinte schimbate ar fi căpătat apoi semnificații simbolice." Scenariul, bineînțeles, nu se transformă în realitate, dimpotrivă, este spulberat de realitate, impetuoasă în trivialitatea ei. Altă schiță, antologică, Vizită în casa unui bărbat în absența soției sale, cuprinde în numai trei pagini o comedie a adulterului, de un umor trist și de un pitoresc care amintesc de filmele lui Fellini. De fapt, toate textele
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
decît ironia, adică "felul cel mai rafinat de-a exprima defectele altora", cum spunea John Locke. Un cocteil de luciditate și voie bună, de fină disociere și de culoare umorală, factori filtrați prin decizia formei de-a evita încrîncenarea, invectivele, trivialitatea. Ironia e o caligrafie a rezervei, un dans aerian al refuzului. Prin jocul său atracțios, ea își anesteziază obiectul, scutindu-l de durerea primară a vivisecției. Dar să continuăm firul evocării părintelui de către fiu: "în critică a practicat stilul direct
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
adaptat perfect la meandrele poveștii. Autorul se simte la fel de confortabil în registru sentimental-melancolic ca și în cel burlesc, existențial, absurd, erotic și chiar trivial. Scrisul său, mereu atent la detaliile cele mai fine este pe deplin natural, chiar și atunci când trivialitatea pare a depăși normele general acceptate. Ca în filmele lui Emir Kusturica, autorul îngroașă cu bună știință anumite linii pentru a scoate mai bine în evidență specificul lumii în care se învârt personajele sale. Dialogul tâmp-absurd cu portarul de la spitalul
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
modificări de circumstanțe". Și între cele două incidente există o relație de continuitate. Am afirmat mai sus că Z. Ornea a prezentat pe larg primul incident. A trecut prea ușor totuși peste anumite aspecte. Astfel, a insistat asupra violenței și trivialității atacului, în registrul pamfletului (C. Stere e numit "un biet creștin, un băsărăbean, pripășit prin Iași ș...ț refugiat din Basarabia, azi salariat al jidănașilor de la Leterarul Eveniment", "acel nenorocit șce și-aț vîndut sufletul la jidani, recurgînd la falșuri numai
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
Nu sîntem dispuși a le da nici importanța unei aprobări categorice, nici a unui refuz decisiv. Rămînem în expectativă, urmărind evoluția lor care, în faza actuală, semnifică o vîrstă tranzitorie, similară cu cea a acneei juvenile, aceasta apărînd sub forma trivialității inflorescente pe obrajii lor textuali. Așteptăm formarea autorilor în cauză pe alte coordonate mai semnificative, fenomen care nădăjduim că, cel puțin pentru unii dintre ei, nu va întîrzia prea mult. Ne contrariază deocamdată un fapt. Și anume sărăcia de fond
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
zona de interes a autoarei (lingvistică, psihologie), într-o tonalitate care nu lasă loc de prea mult optimism. Autoarea constată degradarea fără precedent a limbii române sub asaltul neologismelor provenite mai ales din limba engleză (utile sau inutile) și al trivialităților care au invadat spațiul public (înjurături, expresii obscene, îndemnuri la violență, agramatisme, emanate fără încetare prin intermediul mass-media, inclusiv în emisuni și filme dedicate copiilor de vîrstă preșcolară). În fața acestui pericol ea susține proiectul senatorului George Pruteanu de promovare a unei
Marea dezamăgire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11359_a_12684]
-
altele. Cu puține excepții, recenzenții de la 1870 găseau că Eminescu nu știe bine românește și că nu e familiarizat cu istoria și obiceiurile naționale. În 1905, un savant ca H. Sanielevici îi reproșa lui Sadoveanu lipsa de poezie, brutalitatea și trivialitatea subiectelor. Arghezi denunța în Ion o platitudine atît de mare, încît frînturile de realitate par lipite laolaltă cu pap. Pentru Iorga, multe dintre poeziile lui Arghezi erau curată pornografie. Zarifopol nu prețuia nimic din Ion Ghica. Talentul lui M. Blecher
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
Bratu Iulian Liderul PSD din Parlamentul European, Cătălin Ivan, a declarat miercuri, că președintele Traian Băsescu are un comportament schizoid, punctând că șeful statului încearcă să ducă toată campania electorală și scena politică în zona trivialității și a primitivismului politic, potrivit NewsIn. „Traian Băsescu a lăsat deoparte bunul simț, buna creștere, bunacuviința și încearcă să ducă toată campania electorală și scena politică în zona trivialității și a primitivismului politic. Traian Băsescu are un comportament total nefrecventabil
Cătălin Ivan, atac dur la Băsescu: „Are un comportament schizoid” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/40898_a_42223]
-
încearcă să ducă toată campania electorală și scena politică în zona trivialității și a primitivismului politic, potrivit NewsIn. „Traian Băsescu a lăsat deoparte bunul simț, buna creștere, bunacuviința și încearcă să ducă toată campania electorală și scena politică în zona trivialității și a primitivismului politic. Traian Băsescu are un comportament total nefrecventabil în Europa, am mari îndoieli ca Angela Merkel sau Barroso sau orice alt lider european cu care se laudă Traian Băsescu că ar avea relații personale ar accepta în
Cătălin Ivan, atac dur la Băsescu: „Are un comportament schizoid” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/40898_a_42223]
-
Prigoană, Adriana Bahmuțeanu, Irinel Columbeanu, George Copos, Nicolae Văcăroiu, Marian Vanghelie, Sorin Oprescu, Lorin Fortuna, Mircea Badea, Oana Zăvoranu și alți campioni ai agramatismului și ai lipsei de logică, maeștri ai anacolutului și ai folosirii improprii a termenilor, atleți ai trivialității, ai prostului gust și ai expresivității involuntare. Ei sunt răsfățații televiziunilor și ai presei scrise, la orice oră din zi și din noapte sunt dispuși să își dea cu părerea despre oricine și orice. Competențele lor nu au limite, iar
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
al lui Emil Brumaru. Delicate și parșive, sublime chiar și în nerușinare, erudite și pline de miez, scrisorile lui Emil Brumaru către Lucian Raicu demonstrează, dacă mai era nevoie, că în literatură nu există cuvinte tabu și teme prohibite, că trivialitatea este dată de context, nu de un cuvînt sau altul și că un mare artist poate da proba inefabilei sale delicateți chiar și atunci cînd utilizează direct, fără complexe, termeni pe care alții îi sugerează prin puncte de suspensie. În
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
și mai sfîșietor-dulce cuplu, pentru mine din întreaga literatură!" - p. 177). Mereu imprevizibil, poetul transformat în infatigabil corespondent reușește o performanță paradoxală: aceea de a pleda simultan pentru dreptul cuvintelor considerate la vremea respectivă (pentru unii și astăzi) însăși expresia trivialității de a face parte din marea literatură, dar și de a aduce un elogiu iubirii platonice. De altfel, în doar trei-patru scrisori, Emil Brumaru reușește să creioneze unul dintre cele mai fascinante portrete feminine din literatura română de după cel de-
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
nouă cu mintea limpede și cu dorința de a-i descoperi înțelesuri noi, uneori paradoxale sau în răspăr cu cele general acreditate. Un spectacol pe care cei mai mulți dintre „oamenii de gust” l-ar repudia instantaneu, ca pe o expresie a trivialității în stare pură, îi prilejuiește lui Andrei Pleșu un paradox filozofic menit să zdruncine percepția comună: „Cîteva secvențe cu Michael Jackson. O marionetă perfectă. Ce risipă de virtuozitate îi trebuie omului pentru a părea mai puțin decît este” (p. 12
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
tulburător nivel poetic." Această confesiune este făcută de regizoare în mini-caietul program, altfel consistent din punctul de vedere al textelor semnate tot de ea. Interesant este și modul prin care Gianina Cărbunariu a reușit să nu eșueze în vulgaritate și trivialitate și să-și salveze spectacolul de la "faptul divers". În cea mai mare parte, Leoaica are tensiune și ritm, are și cîteva burți, și repetiții inutile, și momente la care s-ar fi putut renunța pentru amplificarea dramatismului și, mai ales
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
început, stilul face tema. Al Lilianei Corobca e surprinzător de bine strunit pentru un subiect pe care-l poți rata așa de ușor, sufocîndu-l ori în disecții meticuloase de moravuri și principii, ce nu duc nicăieri, ori în pusee de trivialitate exacerbată și, pînă la urmă, neinteresantă (s-au mai văzut bucățele bune mestecate prost, fiindcă autorii vrut-au să ia ochii, nu să scrie literatură). Spuneam că Un an în Paradis e prea puțin despre ,munci" și destul despre zile
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
e alcătuită din câteva mii, nu din mai puțin de 400 de cuvinte. Să afle - pentru deloc improbabilul caz că ar ajunge să o trăiască - ce înseamnă o epifanie, definită de Stephen Eroul că „o manifestare spirituală bruscă, fie în trivialitatea vorbirii sau a unui gest, fie într-o fază memorabilă a minții înseși”, revelație care poate să schimbe viața, moment „delicat și evanescent” care trebuie transformat în rezultat literar. Să descopere în ce fel o „estetică de esență simbolista” și
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
jargonului de lemn: Nu uita, Silviule, că în acest sat au fost oameni care și-ar fi dat viața pentru eliberarea de sub jugul comunist, fiara comunismului, fascismul roșu etc., ca să nu mai spunem că zugrăvirea în tușe accentuate a brutalității, trivialității și lipsei de omenie a comuniștilor este reflexul în oglindă al portretelor "dușmanilor poporului" din operele vechiului regim. Chiar textele de un farmec deosebit, ca cel în care un școlar e muștruluit în fața întregii școli pentru a-l fi citit
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
de la început, stătea sub ochii tăi. Dacă trecem peste limbajul pe alocuri prea argotic al autorului, care vrea parcă să ne dovedească că despre pictură se poate scrie nu doar neconvențional și colocvial, dar chiar în accente comune amintind de trivialitatea străzii, dacă trecem așadar peste tonul șugubăț cu care comentează Adorația magilor a lui Bruegel cel Bătrîn: "Cu părul lor lung, soios, neglijent, arată mai degrabă ca niște bătrîni hipioți ofiliți, ca niște babaci știrbi, vrînd să fie cool." (p.
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
obscene. Într-un cuvînt, ochiul de expert al lui Arasse băltește de prea multă zeamă erotică. Altminteri nu-ți poți explica cum un capitol ca "Blănița Magdalenei", aflat în izbitor contrast cu restul cărții, atinge punctul cel mai jos al trivialității docte. Cînd ajungi să improvizezi pe seama lungimii părului Mariei Magdalena și să o faci cu aerul că spui lucruri profunde despre o temă fatal frivolă - dacă e vorba de părul capilar sau de părul pubian al sus-numitei - atunci nu se
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
revoluționarului lipsit de orice frivolitate, un vizionar și în același timp un om metodic cu un proiect social, umanist vast. De asemenea, din dorința de a evita o încadrare politică a unui personalități atât de complexe care depășește suma de trivialități pe care o contituie discursurile sale politice, filmul lui Soderbergh îți poate lăsa impresia unei cauționări a unui umanism revoluționar care face casă bună cu democrația, reabilitând bunele intenții care nu se lasă îndeplinite până la capăt de programul politic. În
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
Texte, fapte, oameni - determinat de prefața brutal adversativă, sub raport uman, a lui Nae Ionescu la romanul său apărut cu un an înainte. Devenit, în urma publicării acestei cărți, obiectul celor mai felurite atacuri, M.S. se vede obligat să răspundă tuturor "trivialităților polemice". (1944): "1 martie - Se joacă în premieră pe scena Teatrului Alhambra piesa Steaua fără nume de M.Sebastian, - iar în paranteză: Spre a nu irita cenzura, numele autorului este înlocuit cu pseudonimul Victor Mincu". Am fost totuși bucuros să
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
prisos se petrece între amoruri diverse și ciudate: un bărbat fermecător și slab este devorat de iubitele lui simultane, una legîndu-l prin infirmitate, alta, prin vitalitate, o a treia prin capriciu. Din nou gustul scriitorului este prost: romanul coboară în trivialități de foileton. E inexplicabil cum a putut găsi I. Negoițescu "remarcabile" primele două sute de pagini din celălalt roman postum al lui Vinea, elaborat cam în același timp cu Lunatecii, și anume Venin de mai (1971). E drept că în ele
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
pe teribilul despot. Cum s-a ajuns la această reducere la elementar, Artistul și Tiranul la antipozi, fără intermediari? Exerciții cu spada Să coboare în arenă, să folosească pana ca o armă, să se expună în acest fel batjocurii și trivialității, mijloace din arsenalul dușmanului - pentru această încrâncenare nu avea vocație. Ea va deveni însă a doua natură. Nu trecuseră decât puțini ani de când fusese distins cu Premiul Nobel (1929) și întronat ca succesor al corifeilor Goethe, Schiller, Nietzsche, Hölderlin. În
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
sonoră, de la partiturile lui Prokofiev și Musorgski la muzica de acordeon filtrată prin vocile minunate ale gemenilor siamezi sau muzica de operă ieșită spectral din floarea ruginită a patefoanelor, înnobilează printr-un contrast visceral scenele concupiscente. Frumusețea înflorește maladiv în mijlocul trivialității, fiecare scenă „pornografică" este coruptă estetic, catartic, însă ironia subiacentă este modulată liric, iar trivialul dobândește o demnitate tragică. Filmul respiră atmosfera simfonică a unei opere al cărui libret conține stupefiante banalități cărora muzica le conferă o dimensiune aureolară. Scena
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]