504 matches
-
amărâți de soldați care răcneau ocări spre alți tâmpiți în uniformă, ce urcaseră după mine și se risipiseră prin tren. Doi intra seră în compartiment înaintea mea și înjurau că nu puteau deschide fereastra. Au ieșit în fugă și au tropăit spre capătul culoarului ca să-și strige și ei măscările, dar trenul s-a scuturat și a pornit, așa că n-au apucat să urle decât la copaci și la vacile din ce în ce mai rapide. Locul din fața ei, la fereastră, era gol. Mi-a
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mai poată opune vreo rezistență, într-un somn adânc cu vise. Nu mai avusese de mult privilegiul de a visa; de când gândul funest al sfârșitului i se înșurubase în creier. Mai auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vreo paisprezece ani și o fată cam de aceeași vârstă, fără bagaje, așteptau trenul de noapte, cum îl numeau localnicii. Mai bine o ascultam pe mama și stăteam acasă, dacă va merge la hotel, cum a spus ea? Fetița, înfrigurată, tropăia mărunt, să se mai încălzească. Am vorbit cu el, dragă, de câte ori să-ți repet? Vine la noi direct, e și casa lui, nu? Trenul intră în gară și, peste un minut sau două, un bărbat în putere, bun de muncă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
vedea coborând din sferele lui înalte direct în pielea de om, desfigurat, supus furiei de cea mai joasă speță. Cerându-ți banii pe consumație, gata să sară la bătaie. Și totuși nu ai curajul. Cum să pretinzi unui zeu să tropăie ca un descreierat? Să se burzuluiască... Să se umfle în pene ca un cocoș... E prea mult. Nici chiar tu, după ce ai îndurat atâtea umilințe, nu poți. Ceva te face să te abții, să-ți calci pe inimă și să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
te mai moșcăi! Gigi Pătrunjel își îndreptă spinarea țîntre timp se gândi că e în concediu și ce bine e să pui tu singur umărul la dezorganizarea propriului cotidian), trase aer adânc până simți că-l doare coșul pieptului și tropăi în jos sărind câte două trepte. La setul al patrulea simți așa, un val de căldură, cu transpirație rece. Numai la revoluție mai încercase simțăminte comparabile. Pe scurt, nu înțe legea, dar era clar într-un colțișor de minte trezită
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
capul să se dezmeticească. Îl auzi pe Invalid citind cu glas tare: "Bonurile valabile azi, 21 august 1944: pâine, bonurile numărul 269 și 270; săpun, bonul 276 pentru 250 de grame..." Afară se auzeau jandarmii urcând pista netedă de beton, tropăind să-și scuture colbul de pe bocanci. Întoarse capul și-i văzu în ușă pe toți zece sau unsprezece bulucindu-se grămadă, ca la pomană. Parcă erau înnodați de centiroane și nu se puteau desprinde unul de altul, cu puștile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
putere de perete, izbită de stridența metalică a megafonului, dar nu îndepărtându-se în largul pieței, spre capătul celălalt, cum ar fi fost normal, sau oriunde în altă parte, ci ca și cum ar fi alergat îndărăt, apropiindu-se de ei, sau, tropăind pe loc, din ce în ce mai îndârjit și nebunește și nefăcând altceva decât să trimită spre gangul lor ecoul pașilor lui. Omul striga ceva. Nu se-nțelegea ce. Strigătul izbucni și se stinse ca un fulger în beznă. După el, în scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Mogoșoaia și Brașov, care a luat, nevrednic dar hrăpăreț, locul Târgoviștei sau Curții de Argeș), devenind un circ feeric, invidiat, dușmănit și adorat cu dulce inconștiență. Amețitor creuzet de alogenie pitorească, ironizat, sabotat și venerat, spulberat de toate vânturile și tropăit de toate copitele, plin de biserici, cârciumi și grădini, oraș a cărui lege a rămas fărădelegea și-a cărui noblețe paradoxală e azi de căutat mai ales în nimicnicia mahalalei. Mai e ceva de sperat de la ignoranța criminală și megalomania
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tainele zilei de mâine (Viitorul vă preocupă. Viitorul vă dă insomnii), el se declară fericit de a se fi născut tocmai la Delphi și dezvăluie motorul prosperității orașului asaltat de cei dornici să-și cunoască soarta: Se îmbogățește nu pentru că tropăiți voi pe scenă, ci pentru că pescuiesc eu clienții obsedați de viitor. Din punctul său de vedere pragmatic, viitorul e cea mai sigură dintre afacerile pe care mintea omului le-a imaginat vreodată, iar clienții săi sunt niște nenorociți care mor
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
imediat. Cineva de la marginea cîrdului de copii sări, bătu din mîini deasupra capului și strigă: — O, cuvîntu’ mare și tare! Cuvîntu’ mare și tare! iar mulțimea izbucni într-un rîs batjocoritor. Fluturînd steagurile și suflînd în fluiere, se lălăiau și tropăiau în jurul lui Thaw, care stătea înțepenit, pînă cînd buzele începură să-i tremure și un strop de apă i se scurse din ochiul stîng. — Uite! țipară ei. Dă apă la șoricei! Țîncu’ smiorcăit! Țîncu’ smiorcăit! Clătită lașă, vîră-ți nasu-n melasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înarmați cu chingi de cânepă și cârlige, care le suiau în camioane trase de cai. Jean apuca uneori un cal de dârlogi și-i spunea în ureche: "țuric", la care calul dădea înapoi, răsturnând scaune și mese. Pe marele rezervor, tropăind cât puteam ca s-auzim bubuiturile metalice amplificate de golul de dedesubt, am sporovăit o vreme aproape liniștiți. Jean de la șapte ne spunea că la italieni mămăliga se numește "pulicika", "așa că poți să fugi pe stradă și să strigi în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de briliant a succesului lor. Unul dintre aceste genii complet anonime - căci gloria pentru ei trebuie să fi fost la fel de supărătoare și abjectă ca fecalele în care calci din nebăgare de seamă - ar fi primit în cutia de tablă, pe când tropăia de frig (incredibil de natural!) pe soclul lui, un cec de șase sute de mii de guldeni, unii spuneau chiar că de un milion. Căci în harnica plutocrație a Olandei, protestanți zgârciți și adunători, care trăiau modest și-n schimb burdușeau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tine ori neamul tău. încuviințând cu gravitate, alanul își luă mâna de pe sabie. în momentul acela, Vitalius arătă cu degetul spre moară și anunță: — Divicone! Uite-l acolo, se întoarce! Veniră cu toții pe cărare. Divicone sosi, lăsându-și calul să tropăie fără grabă. Ochii îi străluceau plini de satisfacție. De îndată ce fu lângă ei, Sebastianus, cu mâinile în șolduri, îl întrebă: — Deci? Ce ai rezolvat? Când o să-i întâlnim pe prietenii tăi? Bagaudu își luă un aer enigmatic: — Am cerut o adunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lor și le luminau cu cruzime chipurile strâmbate de pofta nestăvilită de sânge și jaf. Maliban îl zgâlțâi de-un braț. Haide, Prefectule! îi strigă. Aici nu mai e nimic de făcut. Hai să plecăm! Atacatorii intraseră deja pe punte, tropăind asurzitor pe bârnele vechi de lemn, iar bagauzii îi primeau încântați, încurajându-i cu gesturi largi ale brațelor. Puținii soldați încă în viață părăsiseră deja locul bătăliei. Rămași deci singuri în fața hoardei, Sebastianus și tovarășii săi fură constrânși să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pleca o să mă eliberez de toată povara viselor și coșmarurilor mele. O să mă eliberez de tot ce am făcut sau de tot ce nu am făcut. O sa plec apoi euă Oare ce este mai important?! ViațaĂ euă CANON Gândurile mele tropăie pe meleaguri străbătute de neguri dense încercând să se sprijine pe idei fixate în memorii nescrise încă. Capitulează în fața unor orizonturi parcă verticalizate de ură. Accept instincte primare în căușul palmelor asudate de tortura lor și mă transform într-un
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
să apară spații, arbitrul fluieră prima repriză, iar jucătorii intră la vestiare. Pe timpul pauzei rezervele ies la încălzire, jucătorii de cîmp fac doi contra patru, portarii plonjează de la o bară la alta. În sfîrșit trec cele cincisprezece minute, echipele ies tropăind din tunel, urmate de cei trei arbitri. După așezare se vede limpede că nici unul dintre antrenori n-a operat nici o schimbare tactică, partiturile rămîn aceleași ca înainte de pauză. Se joacă la fel de prudent ca la începutul meciului, așezarea celor două echipe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mult decât sănătos. În vremurile alea, am strâns în jurul meu un grup de studenți și am înființat o organizație numită Asociația Noului Cetățean. Pe lângă faptul că discutam despre subiecte importante, eram niște practicanți plini de energie ai exercițiului fizic. Iarna, tropăiam peste câmpuri, urcam și coboram pe munte, alergam de-a lungul zidurilor orașului. De asemenea, treceam râul înot. Făceam băi de ploaie, băi de soare și băi de vânt. Campam în zăpadă. Ea zice că i-ar plăcea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de idei. — Vrei să știi cum să le furi pământul de sub picioare caraghioșilor ăstora? Danny, Danny. Hai să-ți arăt o chestie. Cu ceva ce semăna mai mult a energie decât tot ce arătase până atunci, Mark se ridică și tropăi până-n dormitorul lui. Daniel îl auzi mutând lucrurile de colo-colo, ca un excavator într-o groapă de gunoi. Se întoarse victorios, fluturând o carte deasupra capului. I-o întinse lui Daniel: Flat Water. —Un manual de istorie locală din primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în spatele călcâiului, s-a înfipt înăuntru și lingura, la sfârșit călcâiul a fost apăsat cu hotărâre în jos, de-a lungul ei. Pe urmă, tata a executat niște mișcări de legănare pe tălpi, s-a sculat de pe scaun și a tropăit mărunt. În încheiere, a simțit nevoia să umble și a făcut câțiva pași. Eu îl priveam gândindu-mă că legănatul, tropăitul și umblatul acela făceau parte din însușirile obligatorii ale bărbatului adevărat. Dacă tata n-avea dureri la mers, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
iar domnul Țăpăligă se tunde, se bărbierește și-și face o frecție Birken. Îi place lui frecția Birken. Guițatul porcului este Întâi subțire și Încet, Încet, se transformă Într-o horcăială groasă amestecată cu icnituri. Moare greu. Caii lui Țăpăligă tropăie prin grajd și nechează. De dincolo de ziduri și de case se aude clopotul tramvaiului 26. Primul vagon are scară și ușă batantă, iar al doilea are uși care se deschid cu mâna. Poți să te sui și să te cobori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un prieten pe Avrig. Toată noaptea au dansat tango, iar dimineața perinița. Tatăl tău este vesel și bate cu cizmele În dușumea, o feciorească. În cizme bate cu palmele. Și strigă: Bine taie cuțâtu’ / Că l-am ascuțât amu /. TU tropăi alături de el. Te bucuri și bucuria e lină. Înfuleci tort și mandarine. Pe urmă vine mătușa și un unchi care tocmai a divorțat de o rusoaică. Înfulecă și ei piftie, salată de beuf și sarmale. Le arde de chef. Beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca o binecuvântare. Și te gândești că toți anii vieții tale au fost tot atâtea ierni. Cu viscole și zăpezi, cu viscolele ploilor și arșițelor de vară, cu viscolele de fân ale toamnelor. Cu viscole de oameni care ți-au tropăit prin minte și suflet, cu viscole de toate felurile și În toate chipurile. O viață ca un uragan nesfârșit. Din când În când, clipele de liniște, având ceva din măreția gerului. Așa, ceva tare ca moartea, tare ca prietenia. Măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
legată la ochi, căpșune. Știam ce urma, așa că am hotărât să sting televizorul și-n același timp să le cumpăr copiilor de Crăciun multe casete video cu Tweenies. Toți s-au uitat la mine cu o ură profundă înainte de a tropăi în sus pe scări până la baie. M-am întrebat dacă ar fi potrivit să merg cu ei și să le cânt un cântecel despre spălatul pe dinți ca să-i îmbărbătez. Dar Tally se descurca și singură răcnind la ei. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe tanti Sofula, o înțelegea sau mai degrabă îi era milă de ea... Doamne, cum dansase ieri! La început s-a prins la dans ca să-și bată joc de ea, de trupul ei, de sufletul ei îndurerat. Când se rotea tropăind mărunt cu papuceii din piele moale i se părea că în jurul gâtului are un laț care se strânge cu fiecare piruetă. Și a început să râdă la ideea că nunta ei nu este nuntă, ci înmormântare. Sprintenă a jucat în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mimau că ar fi nărăvași și nu se lăsau înșeuați, ridicau picioarele ca să fie potcoviți, făceau acrobații iar printre ei, ca un fel de negare a lor, dar păstrând ritmul muzicii, mutul își juca rolul în mod desăvârșit. Când călușarii tropăiau lovind ritmat pământul cu picioarele, mutul dansa în mâini; dacă flăcăii săreau în sus, el făcea tumbe; de se închinau la domn, el se închina lui Selin, și tot așa, în aparență contradictoriu, sublinia armonia dansului și a acrobațiilor. Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]