248 matches
-
vâjâind, parcă ar fi șoptit povestea „Filologului”... povestea lor... Începu retragerea spre creasta Hășmașului Mare.. ... Luna cobora după creastă.. versantul estic se întunecă. Prin întunecimea pădurii, ca orbeții, partizanii urcau tot mai greu, urcușul era tot mai anevoios. La fiecare trosnet al crengilor sub pașii lor, toți ochii se întorceau cu tresăriri, scormonind întunericul pădurii. Când, deodată.. Ichim - juristul, cu ochii mai ageri, îl trase de mânecă pe căpitanul Baltă. „ - Privește... pivește, căpitane..! cuvintele i se înecau, de groază, în glas
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pădurii. „Țipătul păsării”, venea cu vești rele. De jur împrejur, întunericul era negru, tainic și plin de amenințări.. Ei scormoneau cu ochii adâncimea codrului, pe versantul estic al Danciului, prin minte trecându le fel de fel de gânduri. La fiecare trosnet de vreasc călcat, toți tresăreau ca scuturați de un fior. O mitralieră toca întruna, nimicitor, ținându-i pe loc și, tăindu-le retragerea spre nord. Valea Cheilor ăuia de trăsnete de arme automate și rafale de mitraliere. Baltă, liniștit... părea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lui mamă.. măcar o dată... „... câtă suferință.. câtă suferință i-am pricinuit..!”, repeta în alergare, cuvintele umblându-i prin creier, ca mărgelele într-o cutie de tablă. De jur împrejur întunericul era negru... tainic și plin de amenințări. Pădurea ăuia de trosnetele de arme automate.. grenadele trosneau în jur cu flăcări scurte. Încet-încet.. întunericul începu a se destrăma.. Dimineața începu a se ivi vânătă din scame de nori. „.. Frații Arnăuțoiu au fost capturați... frații Arnăuțoiu.. !” îi reveni în minte știrea de la „Vocea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
batjocoritor maiorul, hohotind cu capul dat pe spate... gândindu-se la decorația care-l aștepta, și avansarea în grad. Răbdarea lui Baltă atinsese prea-plinul... Ecoul hohotului gutural, al maiorului, nu se stinse, bine, înghițit de pădure, că-i urmă un trosnet scurt și surd de pistolet. Țintit drept între sprâncene, comandantul trupelor de securitate din Munții Neamțului, se prăbuși ca fulgerat.. cu ochii sticloși, plini de mirare, îndreptați spre Căpitanul Baltă.. Câteva clipe, toți securiștii încremeniră ca niște statui, cu armele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
uită, sus pe coastă la căsuța albă, străjuită de trei brazi drepți ca lumânarea și înalți până la cer,.. bătătura casei copilăriei lui era pustie și gardul rupt. „Hauu-hauuu.. hau...!”, dar, câinele nu-și isprăvi bocetul, după stăpâna lui, că un trosnet de pușcă îl amuți. Baltă simți o durere cumplită în piept.. că-i tăie răsuflarea și că se îneacă. Cloptul bătea rar, într-o dungă.. bătea pentru mort. În clipa aceea avu o privire fixă, înfricoșătoare, de om cu mintea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
tem de moarte; va fi ca și cum aș trece firesc de la un stadiu la altul, de la carnea trupului meu la formele infinite ale firii. Seve E îmbietor să rătăcesc în pădure primăvara. Îmi place să ascult fierberea secretă a sevelor vegetale, trosnetul sec al coarnelor de cerbi care se înfruntă aprig să cucerească o ciută tânără, strigătele scurte ale cocoșilor sălbatici în dansurile lor amoroase. Sentimentul ce-l nutresc aici are ceva cu totul deosebit, foarte solemn. Sufletul meu obosit, dar încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
țeava de aducție un ban cu o gaură cât un vârf de ac ca să micșoreze debitul; calcinându-se gaura, s-a oprit intrarea apei în radiator. Era simțită în cameră doar căldura propriilor noastre corpuri. Ne supărau mult pocnetele și trosnetele provocate de presiunea pe coloane. Noaptea, zgomotele acestea nu te lăsau nici să te odihnești. Tensiunea nervoasă era imposibil de suportat. Eram obosiți și epuizați de încordare. O defecțiune la cazanele de aburi la începutul lui martie 1959 ne-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sus, mai aproape, atingând atât de gingaș stânca, încât se propaga doar ca o vibrație. Marea, supunându-se stelelor, se scufundase în întuneric. Iar stelele păreau să se miște, și aproape că percepeai rotația cerurilor ca pe un fel de trosnet vast, numai că acum nu se mai întâmpla nimic, nici țâșniri de stele, nici prăbușiri de stele pe care simțurile omenești să le poată sesiza sau măcar concepe. Totul era mișcare, totul era schimbare, și acestea erau, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
răzoare de flori, dar când m-am apropiat de casă, probabil că am fost buimăcit de fereastra iluminată, sau poate că mă orbise frica, pentru că, după cât se pare, mă așezasem chiar pe un tufiș de trandafiri. S-a auzit un trosnet slab dar înfricoșător, și un spin ascuțit mi-a străpuns gamba. M-am instalat teribil de incomod, înghețat de spaimă, cu spatele rezemat de zid, cu ochii holbați și gura căscată, zărind brusc marea vastă, argintată de lună, care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să mă duceți în cameră. Mi-e somn. Doctorul le-a făcut semn celor doi să mă ia. În drum spre ușă am auzit vorbele femeii îmbrăcate în alb, ca întrun spectacol cu serafimi. -Cât e de fragil... Și apoi trosnetul ușii închise, un murmur al glasului ei de după ușă, apoi liniște. Cei doi m-au dus în cameră și au închis ușa încet. Eram din nou în acel spațiu cunoscut și necunoscut, dar eram prea obosit să mai caut. În
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
Labiș oscilează perpetuu între „pletoasele neguri” ale adâncurilor și „piscurile curate”, scăldate în albastrul purității și înțelepciunii divine. Cerul și pământul se împreună în vârful muntelui, unul se reflectă în celălalt, își face reciproc „semne”, de vreme ce unui brad căzut cu trosnete prelungi îi corespunde moartea unei stele în înalturi. Pentru poetul vizionar, terestrul, biologicul, socialul nu sunt decât aspectele fenomenologice ale universului privit pe latură categorială. Nicolae Labiș știa, asemenea vechilor înțelepți, că la alcătuirea lumii stau câteva elemente primordiale: pământul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ticăloasă! La București, deși m-am văzut cu toată lumea bună și prietenă, toate zilele au fost inhibate de acest frig păcătos accentuat și de poziția oficială à propos de calorifere. Nu mai revin, dar zilnic mi-a fost dor de trosnetul lemnelor din soba de acasă! Mi-am petrecut zilele cu Iaru, Nedelciu, Cărtărescu, Mușina, I.B. Lefter, Eugen Suciu, Dora lui Nichita (Stănescu n. red.), Petre Stoica, D.R.-ul, Bălăiță, Prelipceanu, Dinu Flămând, Mircea Martin, Șora, Cezar Ivănescu, N. Ciobanu, Romoșan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mă țin de ei, ca să mai prind din poveștile ghidului și să mai schimb impresii pe viu. Vizităm vechile bucătării situate la parter: mese de stejar, grele, scule de gătit butucănoase. Ce muncă, ce forfotă domnea la aceste cuhnii, ce trosnet de vreascuri încinse! Urmăresc, cu ochii minții, o calfă mică, transpirând în prima zi în care tatăl său - un țăran înalt și costeliv - acceptase să-l ia ca ajutor, în deal, la castel, după nenumăratele rugăminți ale fiului, susținut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pitoresc. Singur, hoinărind printr-o lume a arborilor de diferite specii, având diferite forme, ce formau pădurea pe care drumul forestier o despica, dându-mi prilejul să mă aventurez în necunoscut, urmat la fiecare pas de ciripitul păsărilor, salutat de trosnetul copacilor bătrâni și de șoaptele frunzelor în adierea vântului. Într-un final am ieșit din această lume specifică a muntelui, ajungând la șosea, puțin ostenit, cu o poftă de mâncare, am ajuns încet la cabană. Mai aveam aproape o oră
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
o belea pentru ea. - Așa sunt toate. Nu te mai plânge degeaba, zise Vas. Ochii lui Nicky străluceau ca o flacără de culoarea unui coral, căpătând o profunzime azurie emanând o profundă dezamăgire. Glasul lui îi părea că răsună ca trosnetul unor lemne uscate. Nicky și Vas se cunoșteau de multă vreme. Vas crescuse cu maică-sa de la vârsta de cinci ani, după ce îi murise tatăl. Cu Jean se cunoscuse mai recent. Era dintr-o familie dezmembrată și crescuse alături de maică
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și Înaintam bâjbâind spre ea. Întotdeauna dorești să vorbești mai elocvent despre asemenea lucruri, despre multe altele care speri Întotdeauna că ar putea supraviețui captivității În grădina zoologică a cuvintelor - dar străvezii tei Îngrămădiți lângă casă Înăbușă monologul Mnemosinei cu trosnetele și gemetele lor În noaptea agitată. Suspinul lor va dăinui. Burlanul dintr-o parte a terasei se aude bolborosind constant, ca o persoană pisăloagă. Uneori, un foșnet tulbură ritmul ploii printre frunze, făcând-o pe Tamara să se Întoarcă În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
țineți minte...“ am Început eu să spun În timp ce traversam odaia Întunecată, Îndreptându-mă spre locul unde ședea, lângă un foc plăcut. „Ia să vedem“, spuse el, Întorcându-se Încet În fotoliul scund, „Nu-mi prea dau seama...“. A urmat un trosnet Îngrozitor, o zăngăneală fatală: călcasem În serviciul de ceai așezat pe jos, lângă fotoliul lui de răchită. „O, da, desigur“, a rostit el, „știu cine ești“. Capitolul 14 1 Spirala este un cerc spiritualizat. În forma spirală, cercul, nedescolăcit, nedesfășurat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai departe... O lumânare ce pâlpâie aruncă lumini și umbre pe pereții chiliei, pe trupul unui Christ pironit pe cruce, pe spinarea încovoiată a unui bătrân călugăr îngenuncheat la picioarele Lui. Mugetul furtunii, ploaia, freamătul pădurii bătută de vânt și trosnetul focului din vatră ... Un ciocănit în poartă. Bătrânul cufundat în rugă nu clintește... Nu clintește nici la a doua bătaie, nici la scrâșnetul ruginit al balamalelor. Așteaptă, sunt în rugăciune, șoptește bătrânul fără să ridice capul. În obscuritatea chiliei, abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fără să fie o huidumă. C. I.: Și el v-a tratat. S. Ț.: Ce credeți? S-a urcat cu genunchii pe mine! Mi-am zis că ăsta vrea să mă lichideze, dar la un moment dat am auzit un trosnet, pac! În momentul ăla mi-a împins coloana vertebrală la loc! Am avut noroc că nu mi s-a secționat măduva spinării, că riscam vreo paralizie. Mi-a dat-o la loc. Tot Max Bănuș m-a dus înapoi la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
din umeri, aproape matern. Șterse scaunul cu o cîrpă, apoi îl apropie de godin, închise și deschise de cîteva ori ușa cuptorului. - Așezați-vă picioarele aici, o să se încălzească numaidecît. Se supuse și rămase cu capul plecat timp îndelung, ascultînd trosnetul focului, pocnetul conurilor de pin, cu umerii străbătuți de un frison pe care și-l stăpînea doar cu mare greutate. - Foarte ghinionist, reluă el pe un ton visător. După cum bine îți dai seama, am pierdut trăsura de la unsprezece. La hotelul
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
După cum bine se știe în Africa și în America indigenă, familia ta este satul tău întreg, cu toți viii și morții. Iar rubedeniile tale nu sunt doar oamenii. Familia ta îți vorbește și în trosnetul focului, în murmurul apei care curge la vale, în respirația pădurii, în vocile vântului, în furia tunetului, în ploaia care te sărută și în cântecul păsărilor care îți salută pașii.
11 AUGUST. FAMILIA. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295965_a_297294]
-
articulare, ceea ce explică și asocierea frecventă a rupturii ligamentului cu ruptura capsulei. O inversiune totală a gleznei, în care talpa ajunge să fie paralelă cu planul sagital al tibiei și marginea laterală a piciorului ajunge pe sol, însoțită de un trosnet auzibil sau palpabil, indică ruperea atât a ligamentului talo-fibular anterior, cât și ruperea ligamentului calcaneo-fibular. Ligamentul talo-fibular posterior este rareori afectat (cu excepția luxației complete a gleznei). Ligamentul calcaneo-fibular conectează vârful maleolei fibulare cu un tubercul mic de pe partea postero-laterală a
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
anterior și calcaneo-fibular, în entorsa laterală prin inversiune pot apărea și alte traumatisme asociate: Se bazează pe: I. Anamneză: Entorsa acută se manifestă de obicei prin durere la nivelul ligamentelor traumatizate, tumefacție, chiar pierderea funcției. Pacienții care au simțit un trosnet în timpul inversiunii, urmat de tumefacție rapidă și de incapacitatea de a merge trebuie să se aștepte la o entorsă severă. Pacienții incapabili să se sprijine vor fi suspectați de o fractură sau de un traumatism al sindesmozei tibio-fibulare distale. II
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]