256 matches
-
secundele de tăcere: o oaie... două oi... trei oi... patru oi... ci... Bum. Ian dispăru într-un salt roșcat de energie năvalnică, iar eu, șocat, m-am făcut ghem. Un alt bum. Un trosnet. Un bufnet. Un bum. Un alt trosnet. Instinctele mi se treziră și îmi răspândiră în tot trupul un val de substanțe chimice, amorțindu-mi vârfurile degetelor, buzele și urechile. Stomacul mi se strânse și toate firele de păr de pe corp mi se ridicară, un conductor electric. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mele de marionetă, îmi întoarse acțiunile de la panică și le îndrumă spre... altceva. M-am surprins inspirând adânc de patru-cinci ori, apoi, cât mai ușor posibil, m-am dat jos din pat și m-am furișat pe palier. Bubuitul și trosnetul, zăngănitul și răpăitul veneau din spatele ușii încuiate și creșteau în intensitate, devenind din ce în ce mai agresive. Stând acolo, tremurând, controlându-mi respirația, păstrând tăcerea, am început să-mi dau seama că era ceva în neregulă cu sunetele alea. Mi-a luat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
M-am aplecat în față, ascultând, în căutarea unui indiciu. Am atins ușor cu urechea, aproape imperceptibil, suprafața ușii încuiate. În clipa aceea, în fracțiunea de secundă în care corpul meu a luat contact cu vopseaua ușii, zgomotul, zăngănitul, bubuitul, trosnetul, totul, a încetat brusc. Din cauza șocului am făcut un salt în spate, ca și când m-aș fi ars la degete. Am încercat să nu mă mișc, să nu respir, acoperindu-mi gura cu mâna. În spatele ușii închise răsuna o tăcere adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dincolo de lumea măruntă și obscură, În care se aflau ceilalți. Pe Rowe Însă, nu-l interesa lumea supranaturală, el aștepta o mișcare omenească. Doamna Bellairs rosti cu voce voalată: — Unul dintre voi e refractar, nu se lasă influențat... Auzind un trosnet - pîrÎia oare masa, un scaun? - Rowe strînse instinctiv degetele domnișoarei Pantil. Zgomotul acesta nu era manifestarea unui spirit, ci a unei făpturi Înzestrate cu degete - capabile să bată toba, să Împrăștie flori, sau să atingă, copilărește, un obraz. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ale lui și se Întrebă dacă Hilfe continua să nu-și dea seama de ce se Întîmplase. Ar fi vrut să-l cheme În ajutor, dar buna-cuviință Îl subjuga la fel de ferm ca și degetele domnului Cost. Se auzi din nou un trosnet. „Ce rost are toată comedia asta, de vreme ce toți sînt Înțeleși? se Întreabă el. Dar poate că nu chiar toți...“ Rowe simțea În jurul lui și cîțiva prieteni, numai că nu știa care anume. — Arthur! auzi el un glas, care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
răcoarea gâtului de sticlă. Pe masă rămâne doar capul însângerat și rotund al Balaurului. Încremenit, ursuz, aplecat în palma stângă, ca într-o pârghie grea, de lemn. Strănepot al lui Falstaff, căruia nu i-a moștenit decât statura : maxilarele, ceafa, trosnetul părului aspru și des, craniul pietros, labele păduroase și umerii. Nimic din bonomia bețivului afemeiat, leneș, petrecăreț, generos ? Doar îndârjire avară, putere însetată de putere... La capătul celălalt, chipul coclit și palid al esteticianului. Îngustat, verzui, ascuțit. Pe undeva, probabil
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
știut, sau nu te-ar fi angajat. Vinovatul coboară privirea. Vede capul lat al supra veghetoarei zornăind cheile seifurilor, pregătită să le deschidă, să le predea. Ridică ochii încețoșați. Încearcă să dea din coate, împiedicat. Tropăie din călcâiele umede. Aude trosnetul ghețarilor rupându- se, desfăcând cerul zilei. Nasul însângerat și vânăt de frig, ca la bețivi sau bufoni. Pe strada pustie trece un camion cu sticle. Lăzile se clatină, sticlele se ciocnesc la fiecare șoc. Domnul palid, cu căciula clăpăugă, își
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mirosul neobișnuit, pătrunzător, stătut, al animalelor junglei: mirosul cămilelor arămii, mirosul panterelor, tigrilor, elefanților și urșilor. Apoi, pe lîngă rulotele circului, pe șine, răsunau strigătele ascuțite și Înjurăturile oamenilor circului, se zărea În Întuneric dansul fantastic al lanternelor, se auzea trosnetul greoi și neașteptat al lăzilor și cărucioarelor grele, tîrÎte pe podele și pe sănii și apoi pe platforme pentru a fi date jos. Și pretutindeni, În taina emoționantă a nopții și a zorilor ce se iveau, se desfășura bătălia grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fiecare zi să asculte ce vorbesc copacii. Cum, nu știați că și copacii vorbesc? De bună seamă că vorbesc, dar nu așa cum vorbim noi acum. Au copacii limba lor, altfel decât a noastră, o limbă din foșnet de frunze și trosnet de rămurele. Și zâna cea bună înțelegea tot ce spun copacii. Se întâmpla uneori să audă că un copac își spune o dorință și atunci zâna ridica bagheta și... gata, dorința copacului se îndeplinea. Într-o zi zâna a auzit
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și aerul curat l-au făcut în cele din urmă să-și recapete puterile. Și mai târziu, când zâna trecu pe acolo, îl auzi spunând: "Ce minunate sunt frunzele verzi!" Cerințe: „copacii vorbesc o limbă din foșnet de frunze și trosnet de rămurele” „frunze strălucitoare și argintii ca frunzele de mesteacăn” 1. Scrieți fraze folosind expresiile: 2. Descrieți brăduțul într-un text de zece propoziții. 3. Răspundeți la întrebări: Ce credeți că a învățat brăduțul din experiențele prin care a trecut
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Vicenza Vienna: Vienne Pentru termenii latini, tehnici și rari facem trimitere la glosarul din finalul volumului. PARTEA ÎNTÂI 1 — Julius Caesar ia învățat pe străbunii noștri să învingă... Iar noi vom continua să învingem! tună un glas, acoperind strigătele și trosnetul focului ce devasta satul pierdut printre pădurile din Gallia Narbonensis. Rotocoale de fum negru se ridicau spre cer, împinse de un vânt prevestitor de rele. Prin perdeaua aceea deasă care acoperea totul, se contură tot mai clar silueta unui soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
teama și oboseala, aveau privirea celui ce cunoaște demnitatea de a muri cu arma în mână, sub comanda unui general întotdeauna victorios. Acolo însă, în pădurea aceea, erau singuri și condamnați, cu trupurile rănite, sângerânde. Paralizat, Valerius asculta zăngănitul armelor, trosnetul oaselor rupte, fâșâitul cărnii membrelor tăiate, care zburau prin aer și, lăsând în urmă o dâră de sânge, cădeau apoi în zăpadă. Barbarii loveau cu furie, țintind sub armură, spre pântece, spre încheieturi, spre picioare. Fiecare lovitură avea o țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
puse lângă el o cană cu vin și o bucată de pâine de orz, apoi se duse repede lângă rănit, șoptindu-i cuvinte pe care doar el putea să le audă. În încăperea cufundată în liniștea nopții se auzeau doar trosnetul focului și glasul acela șoptit. Trosnetul și șoaptele se amestecau, devenind un singur sunet ce alina oboseala lui Valerius. Dacă vrei să dormi... Bărbatul făcu semn spre o grămadă de paie aflată în partea opusă a încăperii. Valerius nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vin și o bucată de pâine de orz, apoi se duse repede lângă rănit, șoptindu-i cuvinte pe care doar el putea să le audă. În încăperea cufundată în liniștea nopții se auzeau doar trosnetul focului și glasul acela șoptit. Trosnetul și șoaptele se amestecau, devenind un singur sunet ce alina oboseala lui Valerius. Dacă vrei să dormi... Bărbatul făcu semn spre o grămadă de paie aflată în partea opusă a încăperii. Valerius nu se mișcă. Nu dormea niciodată după ce acorda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu m-a trezit... — Am reușit. Se întoarse lângă rănit și-i puse mâna pe frunte. Rămase așa, ușor aplecată deasupra lui. Toate gesturile ei exprimau un devotament profund. Valerius nu mai întrebă nimic. În liniștea încăperii se auzea doar trosnetul focului. Umbre lungi dansau pe pereți. Valerius continua să mestece încet pâinea și îl observa pe bărbatul așezat în fața lui. Se uită la mâinile lui mari, care se odihneau pe genunchi. — Ești olar? — Cum ți-ai dat seama? — După mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
locul o profundă senzație de liniște. Era lună plină, adăugă. Își aminti ritul pe care îl săvârșise pentru Velunda. Se dusese pe un deal și aprisese un foc într-o rariște, ca să ardă urna. Se întinsese în iarbă și ascultase trosnetul ușor al flăcărilor, invocând-o pe Velunda. Când jarul se stinsese, luna dispăruse printre copaci. Vântul împrăștiase cenușa în iarbă, printre florile, tufișurile și rădăcinile ce se iveau din pământul umed. Valerius privise cerul până când stelele păliseră în lumina zorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Apoi, În timp ce stătea acolo, se lăsĂ tăcerea și mirosul elefantului dispăru. După care se auzi un fel de guițat ascuțit și o izbitură, apoi carabina de 303, după care, de două ori, 450-ul lui taică-său; apoi izbiturile și trosnetele se Îndepărtară Încet, iar el se duse-n desiș, unde-l găsi pe Juma tremurînd, cu sîngele curgîndu-i pe toată fața. Taică-său era furios și se albise la față. — S-a repezit la Juma și l-a trîntit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu ochii tăi mari și erai Într-o stare ciudată ce depășea cu mult frica, iar eu Încercam să mă gîndesc de ce ar trebui să mă opresc și Încercam să simt ceva ce să mă facă să mă opresc Înainte de trosnetul ăla trosnetul ăla și țipătul tău acum schimbat, mai distrus și mai disperat decît pînă atunci, eu te-am făcut pe tine să simți dar eu Încă mai simțeam un vid Cum te-a făcut să te simți? Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tăi mari și erai Într-o stare ciudată ce depășea cu mult frica, iar eu Încercam să mă gîndesc de ce ar trebui să mă opresc și Încercam să simt ceva ce să mă facă să mă opresc Înainte de trosnetul ăla trosnetul ăla și țipătul tău acum schimbat, mai distrus și mai disperat decît pînă atunci, eu te-am făcut pe tine să simți dar eu Încă mai simțeam un vid Cum te-a făcut să te simți? Dar nu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
starea În care ne aflăm. E oribil că Întotdeauna murim singuri, dar nu-i mai rău decît să trăim singuri... 0000000000000000000NU BRUCE 0000000000000000000NU BRUCE000000000000 Acum sînt pregătit și aud cheia. Sar și cad, apoi simt cum mă ridic. Aud un trosnet, dar nu simt nici o durere, iar apoi o siluetă apare În geamul opac al ușii dar nu e ea e prea mică e Stacey nu Stacey ce morții măsii nu deschide ușa... nu... și Îmi pasă... ... vreau mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
numele ? „Boule !“, șuieră Maca. — Eu mă nasc în fiecare zi, spuse, moale, fata. Dacă te uiți în calendar, azi e chiar Sfânta Polixenia. — Să sărbătorim atunci... râse bătrânul, fără să se mai încurce în amănunte, și râsul lui semăna cu trosnetul de creangă uscată. — Văd că ai și început, chicoti fata. — Nu de asta ziceam... E o șampanie în dulap... S-o deschidem ! „Clănțăni-ți-ar dinții ca grindina, boșorogule !“, îi trecu lui Maca prin minte. Umbra i se lărgi, mușcând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cine, strigînd sloganuri ostile, a manipulat adunarea din 21 decembrie? În privința acestei inițiative revoluționare, se opun două teze: aceea a strigătelor spontane venite dintr-o mulțime care nu mai este mută și aceea a strigătelor lansate din exterior, însoțite de trosnetele gloanțelor trase asupra difuzoarelor care i-au terorizat pe manifestanți, determinînd creșterea furiei. Toate ipotezele sînt deschise deoarece disidența și voința de ruptură au atins atunci fracțiuni ale partidului, armatei și Securității. Autorul unei lucrări de autojustificare, un responsabil al
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
între altele, acea profunzime de esență a simplității aparente din discursul culturii antice, pe care autoarea își dorește parcă a-l fi moștenit aproape genetic: "N-am știut niciodată ce înseamnă să fii sărac./ Când s-au despicat stâncile, cu trosnet,/ eu m-am strecurat în inima lor./ Nimeni nu mă vedea./ Stâncile se balansau, la stânga și la dreapta./ Apusul soarelui a venit ca o pisică arămie / să-mi toarcă la ureche./ Am ascultat.// Zeițele s-au/ dezgolit și au început
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Mesopotamia, India, Iran) etc."79 Ei sunt, pentru prezicător, reprezentanții unui destin. Se studiază forma, vigoarea, șubrezenia, vlăstarele, frunzele copacilor etc. În practica divinatorie se evaluează și esența lemnului, arborii putând fi studiați și după secționare. De exemplu, se interpretau trosnetele lemnului atunci când acesta era transformat în diverse piese de mobilier sau în lemn de foc. Nu este vorba doar de o simplă practică și exercițiu, cu atât mai puțin de simpla potrivire a unor semnificații. Pentru omul religios, natura în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Labiș oscilează perpetuu între „pletoasele neguri” ale adâncurilor și „piscurile curate”, scăldate în albastrul purității și înțelepciunii divine. Cerul și pământul se împreună în vârful muntelui, unul se reflectă în celălalt, își face reciproc „semne”, de vreme ce unui brad căzut cu trosnete prelungi îi corespunde moartea unei stele în înalturi. Pentru poetul vizionar, terestrul, biologicul, socialul nu sunt decât aspectele fenomenologice ale universului privit pe latură categorială. Nicolae Labiș știa, asemenea vechilor înțelepți, că la alcătuirea lumii stau câteva elemente primordiale: pământul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]