1,393 matches
-
de lumină, Arc peste suflet, prin mâl și prin tină. 100 Muntele piere, Iarba rămâne undeva. De multe ori murind În lume se va-napoia. 123 Umbra nopții, ca durerea - fără voce, mută. Umbra dimineții, precum pacea - doar tăcută. 124 Trufia-și scrijelește Încruntarea-n stâncă. Iubirea se lasă în flori Și învinsă cântă. 126 Muntele visează-n cer Nor ușor să fie, Liber și pribeag Întru veșnicie. 127 Cerneala vărsată Ca să o ascundă bine Au scris cuvântul zi Cu nopțile
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
fundal, de lume fără vârstă, stearpă în anotimpul culesului, se înșiră o numărătoare care nu lasă nici o șansă: „Din toamnă-n toamnă mă ridic/ Și parcă nu mai știu să vin./ Până la mine este mult,/ Până la moarte mai puțin.” (Păcatul trufiei). De la dogma creștină până la măruntele consolări de zi cu zi, priveliștea sfârșitului e leacul tuturor stărilor de preaplin. Bucurii și tristeți prea mari se suprapun, ogoitor, peste acest fund de sac ieșind, din confruntare, mai ușoare. Mai subțiate, mai spălate
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
-i așa că ați conspirat împotriva statului, nu-i așa că dușmăniți cuceririle revoluționare ale poporului, și când strigam asta eram convins că și ea și soțul ei sunt nevinovați, dar ce conta adevărul, important era că trebuia s-o pedepsesc, pentru trufia ei nemăsurată, pentru refuzul ei de a primi acest dar suprem pe care i-l oferisem, darul suprem eram eu însumi, pentru stupida ei retragere ermetică în sine însăși, trebuia s-o pedepsesc și o izbeam cu toată forța, cu
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
înscrie, prin puținătatea seniorială a gesturilor și a opiniilor, prin bun-gust, prin discreție și eleganță neafișată, în imaginea canonică a aristocratului învăluit cu melancolii crepusculare. Aristocrația lor se dovedește a fi mai curînd un lustru de castă dobîndit prin exercițiul trufiei. Sub el se ascund instinctele vulgare, colcăie pofte devoratoare. Barbaria lor funciară, furiile grobiene ies la suprafață în împrejurările în care le sînt periclitate interesele sau în momentele de derută erotică, cînd morga nu poate dosi primitivismul, lăcomia bestială sau
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
Soma-Sema” a crezului orfic, Mormânt și temniță pieritoare a sufletului meu veșnic, Trupul meu de carne, Hățiș de galerii săpate cu ghearele minții Pentru a scăpa din strânsoarea urii înspre iubire, și din suferința iubirii înspre uitare, Fortăreață ascunsă a trufiilor mele, Turn al avânturilor mele către abisurile cerului și ale infernului, Cuib de șerpi ieșiți din oul păcatului originar, Culcuș de coșmaruri purtând pecetea spaimei, Groapă cu fiare salbatice, instincte dezlănțuite de răgetul singurătății, când teama fara nume, precum păsările
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
prejudecăților, Vatră unor ambițioase alchimii mentale, am căutat în zadar adevărul, Până ce, înainte de asfințit, Arhanghelul înlătură gratiile, intră în cușcă și-mi pune în urechea inimii puricele Adevărului. Ghemul de șerpi, ”Ovum Anguinum” al păcatului originar, se răscoală, Tripla alianță - trufie, ambiție, răzbunare - se ridică-mpotrivă, Voluptatea de a trai își arată chipul păgân, Împovărate de plumbul dorințelor impure aripile visurilor fâlfâie jos, Inteligența se ceartă cu sine. Și totuși, din fâșia de lumina a Arhanghelului apare micuța Pasăre a Paradisului
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
limbaj pe măsură: jargonul non-intuitiv. Ceea ce este suprinzător este că, emaciați sufletește cum sînt și lipsiți de orice fărîmă de talent literar, filozofii își privesc jargonul ca pe unica și autentica ipostază a expresiei umane, judecînd cu condescendență și cu trufie ascunsă expresia literară a gîndului omenesc. Și de obicei, pentru a-și justifica neputințele, acești posesori privilegiați ai gîndirii conced totuși să lase simțirea și expresia estetică în grija altora, uitînd că, de fapt, fără sursa de elan a simțirii
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
Dumnezeului care a făcut lumea în cunostință de cauză este spulberat vers cu vers, sau paragraf cu paragraf, pentru a face loc unei dezordini "programate" matematic, unei povești cu regi și cu zei. Un Babilon de modă nouă, pierzînd prin trufie, dar cîștigînd printr-o neseriozitate bine "jucată", își înalță spre cer turnurile de mucava. E o poveste, rescrisă "la spartul nunții, în cămară", a încercărilor de înălțare, a salvărilor eșuate. Povestea unei întoarceri, pe brînci, în Paradisul care, nici el
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
fata ridata a lumii. 1089. Focul este forma cea mai superioară a purității țăranii din noi ce ajunge cenușă. 1090. Puterea este o culme măcinata mereu de viscolul păcatului până ce dispare definitiv. 1091. Orgoliul este supunerea oarbă în fața speranței. 1092. Trufia este un șomaj al gândirii. 1093. Banii sunt modul cum percepem lumea. În cazul de față fără nici o valoare spirituală sau sacra ci doar profana și mercantila. 1094. Absurdul este unică pată de culoare a adevărului absolut lăsată acestei lumi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de mănuși ieșite din modă, așezate una peste alta, sunt și ele o cruce, pe țesătura bluzei vaporoase și albe. Martina poartă mănuși la fiecare ocazie. S-a obișnuit cu ele ca și cu o a doua epidermă. Semn de trufie, de nebunie?... Oricum i-ar spune unii sau alții, numai ea și doctorul Damian știu, că mănușile acelea luxoase au rolul ingrat de-a ascunde de ochii lumii, o boală extrem de urâtă. Tânăra se luptă cu psoriazisul la fel ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
trăită tumultos, vulcanic... Exemplific din poemul Happy Face: In plin ospăț//cântecul păsării temute//defăima/virtutea mesenilor serii// Trecători//prin amor și beție//cântau//vino, străine, la masă// Cu fecioare//și cupe de vin/sătui de lege//să bem puterea trufiei’’.// Această poezie ne duce spre-o atmosfera medievală. Ne putem imagina un han, într-un sat izolat, ideea depărtării este sugerată cu subtilitate, un ton de libertate dorită de suflete nomade, pentru a-și potoli setea de viață. Pasărea este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
toate părțile), loviturile din ce în ce mai dure primite de la frații de suferință, supuși și ei acelorași cazne, terfelirea cu vorbe dintre cele mai murdare a tot ce mai rămăsese sfînt și tăinuit în adîncurile sufletului scormonit de îngerii întunericului, căzuți nu din trufie, ci din nevolnicie omenească etc... etc... etc...". Nota bene. Se urmărea nu doar punițiunea, ci și alterarea fibrei morale, distrugerea conștiinței prin desacralizarea, prin pervertirea oricărei valori acceptate anterior de aceasta. O asemenea deturnare bestială a conștiinței, o asemenea nemaipomenită
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
provocator" era Securitatea, prin mijlocirea "fițuicilor" aservite ei în chip necondiționat, Săptămâna și Luceafărul. Talentul ca și curajul civic se cheltuiau în necurmate lupte intestine, cel mult în "șopârlele" introduse în paginile tipărite, "care unele treceau, altele nu; dar ce trufie se putea citi pe fața curajoșilor (numai pe jumătate, de fapt...)! Cum ne ambalam cu toții în fața unor nonconformisme mărunte, care apăreau, când apăreau fără să ne dăm seama că, ele, chiar dacă nu plăceau, nu jenau nici cu o iotă Ťputereať
Tablou de epocă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10238_a_11563]
-
va exprima la fel de bine. A propos, cărui curent (stil/ tendință/ val) ați paria că-i aparțineți? Nu m-am gîndit la asta, dar mai mult ca probabil că nu aparțin nici unuia din cele existente. Spun asta cu tristețe, nu cu trufie. Între Caravaggio sau Bruegel și ,frescele" domnului Google, devine proza o formă de pictură (3D, eventual)? L-aș adăuga și pe Botticelli, prima carte, Coborîrea de pe cruce, are pe copertă un detaliu din Bunavestire a lui Botticelli, iar personajul principal
Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10808_a_12133]
-
aberant asociate istoriei jurnalismului din România? O clipă, am avut senzația că vorbim despre cultură nu despre biblica vedere ca-n ghicitură. Senzație de-o clipă! 8. O ultimă constatare tristă care, în sine, ar trebui să descurajeze proiecția de trufie și să condamne ambiția hazardată de sinteză, fie ea și una bibliografică: lipsesc cu desăvârșire cele câteva zeci de publicații ale diasporei și ale exilului politic. Situație de o gravitate excepțională (a se vedea și situația Dicționarul general al literaturii
Enciclopedia ignoranței by Aurel Sasu () [Corola-journal/Journalistic/3839_a_5164]
-
religia este întrețesută cu viața publică.” Pledează cauza democrației creștine, în capitalismul nelipsit de aspirații morale. Unele notații suplinesc lipsa conjuncturală a predicii religioase. Aflăm și de la Nemoianu, convins de o „gândire creștin-democrată”, cum „căutătorul misticii poate cădea în păcatul trufiei” ori că „menirea supremă a omului este mântuirea sufletului său”. Concentrarea gândului său rămâne pe existența și întărirea unui umanism creștin, pivotând el însuși într-o cuprinzătoare armonie. Pe cale sigură, metodic, Nemoianu pune în perspectivă (expresia preluată aparține lui Kant
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
mai fi niciodată * piele de șarpe neștiutoare de pielea de șarpe care se va târî mai departe cu mine-cu celălalt cântec singur în cântecul orb în cântecul sărăciei cu duhul ca vinul și pâinea * o mie de ani de trufie a minții după o tinerețe fră de bătrânețe și o viață fără de moarte în trupul acesta de uitare și dragoste în care mă deprind să fiu trecător * desigur, iluzie bucurie-a nebunului la schimbarea domniilor desigur, doar amânare dar ce
Mircea Cau by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/10214_a_11539]
-
poate, cifrul intim al Epistolelor nu stă în cuvioșenia manierei, în respectul moștenit al eruditului pentru antici, ci într-un orgoliu care-l face aproape congener cu aceștia. Deloc ultragiantă ori măcar stânjenitoare, deloc grobiană ori autosuficientă, forma aceasta de trufie ne învață ceva foarte important despre raportul dintre poet și pagina albă. Lui Decuble, anxietatea scrisului și retorica neputinței îi sunt complet străine. Vocea sa e a unui jurist din for, a unui om de știință sau a unui șaman
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
era de glumit. Peste câteva zile vându și Dacia cea foarte puțin zgâriată și ruginită, luă pe ea o sumă rezonabilă și cu aceasta petrecură o seară faină, toți trei, plus nevestele, la un restaurant din centrul orașului. Luat de trufie și de țoiurile de palincă, Ati îi spuse lui Pandele: - Mei Pondele, dache ascultai tu la mine nu mai perdeai timp, che uite așe cum am spus ioo se întâmple. Adiche, ce se mai spui, chind ungure deștept vorbește cu
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]
-
si, dimpotriva, putem fi puri in faptele noastre si murdari in noi insine. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) A gândi puțin nu înseamnă totdeauna o deficiență. Alte forțe ale sufletului, ținute până atunci sub obroc de trufia gândirii, ies la iveală și îți orientează ființa spre descoperirea adevărului, chiar dacă nu-l dorești. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 3 (1980) Da, voi întemeia o noua religie, care să țină seama de forțele oarbe care
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
pradă Datoria oamenilor luminați dintr-o țară e să-i ajute pe cei din mijlocul cărora au ieșit. Marin Preda în Moromeții Sunt fericit în nefericirea mea. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) tinerețe Tinerețea e o trufie, rareori o valoare. definiție de Marin Preda experiență Experiența este sursa cunoașterii. definiție de Marin Preda în Viața ca o pradă Nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră dacă nu ar exista fericirea celorlalți. Marin Preda în Cel mai iubit
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
Moromeții Dacă oamenilor le-ar mai fi încă frică de răul din icoane și s-ar strădui să facă bine după tot aceleași principii, atunci omul nu și-ar mai vinde sufletul pe nimic si n-ar mai trăi din trufie. Marin Preda în Moromeții Există ceva curat în iubire? De ce se mai iubesc oamenii dacă trebuie să se despartă? De ce mai fac copii, dacă pe urmă îi părăsesc? citat din Marin Preda Învață să nu te lași umilit. citat din
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
noi românii să ne cunoaștem prietenii. Unul din acei care ne-a ajutat în cele mai grele clipe a fost generalul Berthelot. Ne-am legat de sufletul Generalului francez și al poporului său prin războiul năzuințelor naționale și am învins trufia dușmanului cu puterea credinței noastre strămoșești. În timpul războiului, Franța ne-a trimis ostași și ei au luptat cu tot sufletul lor. În vremurile cele mai grele, Generalul Berthelot, bun și viteaz conducător de oaste, a stat alături de noi. Și am
Agenda2005-44-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284372_a_285701]
-
2016 Toate Articolele Autorului Iubirea nu se-aprinde de mânie Și nu se bucură de nedreptate, Ea nu gândește răul în cetate Și nu se naște-n miez de dușmănie. Mult binevoitoare, rabdă toate, Nicicum, ea nu se poartă cu trufie Și nu va da vreodată-n nebunie, În laudă ori imoralitate. Căci dragostea nu caut-ale sale, Le crede câte sunt, nu pizmuiește, Ci toate bune le nădăjduiește Și pe pământ și-n spații siderale. Iar bogăția nu îi folosește Acelui
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384985_a_386314]
-
-ncurcă, Cuprind hemoragii de lacrimi când norii negrii se bifurcă, Se-așteaptă darurile cerești ce zeii le împart cu zeii, Iar guri apoase își vând visul doar morții-n zborurile ei, Și se închină-n vechi potopul dorința foamei de trufii, Adânc ispită-n ploi carnale plăceri-n negru strigă mii, Și florile-n ram se sting, în luptă mor îngerii ce zbor, Copiii cei saraci colindă și zile-n datini duc fior, Se cerne raiul într-un iad și-n
ECOURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384984_a_386313]