8,805 matches
-
Acasa > Impact > Relatare > COLIBA DIN MUNȚI Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului COLIBA DIN MUNȚI de Urfet Șachir I Trofeul În Munții Sălbatici era o colibă construită din trunchiuri de copaci și nuiele. Coliba avea o singură încăpere cu o ușă îngustă că abia puteai să intri pe ea și-o ferestruică prin care abia pătrundea lumina zilei în încăpere; astfel că, în colibă era veșnic întuneric. Stăpânul colibei
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 by http://confluente.ro/urfet_sachir_1439498184.html [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
stâncă, Iar ochii mari n-au contenit să plângă Și lacrima obrajii să ți-i spele. Dar n-am știut degrabă să-ți răspund, Măcar o vorbă bună să-ți aduc; Respectul însă a rămas profund Și neclintit precum un trunchi de nuc. Ca un izvor ce curge lin pe prund, M-aștepți și-acum în vechiul tău sătuc. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: MAMA / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1898, Anul VI, 12 martie 2016
MAMA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1457784302.html [Corola-blog/BlogPost/352672_a_354001]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > COPACI CU PĂDURE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-am îngropat și eu pe lângă voi un trunchi, Și ramuri mă mângâie în toamnele- mănunchi, Nimic nu mă clintește, nimic nu mă doboară, Decât un croncănit și-o aripă de cioară. În codrul ăsta des, esențele alese, M-au mângăiat cu ramuri și florile- mirese, Și pe cărări
COPACI CU PĂDURE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Copaci_cu_padure.html [Corola-blog/BlogPost/356452_a_357781]
-
dreaptă (lui Aiko i se părea că vede în depărtare ceva asemănător cu linia orizontului), și pe marginea căreia se aflau mulți arbori ce se învârteau în jurul propriilor axe, precum niște instalații dintr-un atelier mecanic. Cu crengile mari și trunchiurile groase rotindu-se, ofereau un spectacol inedit. Apoi fetița și-a adus aminte de cuvintele zeității, cum că trebuie să se întoarcă în casă, și, promițându-și să revină în acel ținut fermecat, vrăjit, cât mai repede cu putință, a
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1436551649.html [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
încântă privirea din răsărit, admirând împărăția Toamnei. Tocmai a zărit oarecare mișcare pe malurile râului cu ape albastru întunecate care străjuiește hotarele proprietății prea nobilei doamne. Pe maluri sinuoase umbrite de sălcii plângătoare plopi, anini, cedrii și stejari înalți cu trunchiuri seculare, pe care doi oameni voinici abia dacă reușesc să-i îmbrățișeze, se văd câteva capre ce pasc firele de iarbă perlate cu stropi de rouă pe maluri și frunza tufișurilor de anin. Grivei câinele negru cu pete albe, aleargă
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1471114624.html [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
și sosesc zorile nesuferite! Ursuz se face nevăzut. Boierii și căpitanii rămân cu gurile căscate spre locul din perete pe unde dispăruse vampirul fără să lase nici o urmă. EXT. / LA CASCADĂ / NOAPTE Luna plină este înconjurată de halău. Pe un trunchi răsturnat, în apropierea cascadei, se găsesc Prințesa și Paloș. Ea îl ține cu brațele de după gât și între coapsele dezvelite îi strânge mijlocul. El o alintă cu palmele pe spate. Se privesc, apoi se sărută. PRINȚESA: Iubitule, a sosit momentul
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iii_s_ion_nalbitoru_1390584645.html [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
CĂPITANUL ARNĂUTU:Boier Ciocoiu, împrejur e ceva suspect... BOIER CIOCOIU: (înspăimântat) Sunt tâlharii pădurilor? BOIER CONACU: (se apropie speriat) Ne urmăresc haiducii? Deodată parcă se aude un alai lăutăresc care cântă și se apropie de ei. Peste câteva secunde printre trunchiurile arborilor apar, în voaluri străvezii, fecioare ademenitoare. Călăreții își strunesc caii înspăimântați. Șoapte dulci îi îndeamnă să se apropie. BOIER CIOCOIU: ( înspăimântat, în șoaptă) Astea-s vampirice? BOIER CONACU: (la fel de speriat) Sau diavolițe? CĂPITANUL ARNĂUTU:Sunt miasmele nopții. BOIER CONACU
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iii_s_ion_nalbitoru_1390584645.html [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
plastici sau fotografii expun în lucrările lor părțile ale corpului, fără ca această îngustare a cadrului să afecteze tensiunea spectacolului sau a percepției. Câte femei nu acceptă să fie modele, dacă artistul le asigură că nu va expune chipul, ci doar trunchiul sau fesele, respectând dorința de a nu fi recunoscute? Dacă analizăm mai profund acest contract, înțelegem că părțile se pot aliena, bucată cu bucată, fără ca integralitatea identitară să fie pusă în cauză, sau, altminteri, că putem avea un spectacol doar
ÎNTREGUL ŞI PARTEA de DAN CARAGEA în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_intregul_si_pa_dan_caragea_1377385831.html [Corola-blog/BlogPost/346868_a_348197]
-
Ultimele volume și-au epuizat resursele, alegorismul luând forma unui „ petrarchim strident” și „supărător” care le sufocă orice lirism. (G. Călinescu). Cuvântul colțuros dispare treptat, spre a face loc euforiei verbale. Asistăm la o curioasă altoire a „poeziei pure” pe trunchiul liricii religioase. Lirica voiculesciană va performa și în lirica erotică, în poezia postumă. Substituindu-se marelui Will, urmașul său valah amplifică celebrul roman sentimental, sordid și sublim, între poet, „nobilul blond”, și fățarnica „doamnă brună” cu nouăzeci de episoade inedite
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1427442083.html [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
mare de mănăstiri și schituri din România, iar în municipiul Râmnicu Vâlcea se află seminarul teologic și Arhiepiscopia Râmnicului. Voi începe enumerarea lăcașurilor de cult cu Mănăstirea dintr-un Lemn, a cărui bisericuță a fost construită acum câteva secole din trunchiul unui singur stejar secular. Și acum se mai află în incintă câțiva stejari de sute de ani. De acolo se poate ajunge la mănăstirea Surpatele și la Govora sau, pe sub poalele Munților Căpățânii, la complexul monahal Horezu, la Mănăstirea Bistrița
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1490254299.html [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
noi năvăliră Mulțime nomadă de aspri vulturi, Verzile cetini spre pământ prăvăliră În templu-Ți de liniști azi urlă securi. Nu-i bucium, nu-i soare, e ploaie și vânt Padurea sluțită se tânguie-a moarte Rădăcina despicată-i de trunchi Ce blestem ne calcă, ce soarte? Cu urși și cu lupi ascunși prin hogeacuri Trăirăm în pace trecând peste veacuri, Din vârfuri spre vale alergară izvoare, Arbori bătrâni Te slujiră-n altare. Păcatele grele, ce ciumă se-abate, Cad sub
ACASĂ LA IANCU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 by http://confluente.ro/Acasa_la_iancu.html [Corola-blog/BlogPost/371227_a_372556]
-
îi mulțumesc frumos pentru colaborare și dintr-o smucitură îi sucesc gâtul și pe-aci ți-e drumul! Între timp va răsări luna și vom ajunge cu ușurință pe colină, la fete. Se strecurară tiptil până la pridvor și urcară pe trunchiul de stejar care ținea loc de treaptă la scară. Se apropiară de ușă, dar deodată pe perete zăriră două umbre mai negre ca negura nopții care se clatinau ca în adierea vântului. Se opriră surprinși. - John, ce-o fi astea
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
îmbogățire și elanul tineresc pentru a trăi din plin viața. Cu rucsacurile în spate se afundară în desișul pădurii pe un drumeag care după înfățișare nu mai fusese umblat de secole. Totul era acoperit de ierburi și mușchi, iar printre trunchiurile seculare crescuseră tufișuri. Pe alocuri înaintarea le este blocată de arborii smulși de urgia vijeliilor. Ocolesc, sar, se strecoară pe sub ei și-și continuă drumul mai departe. Uneori urlete sinistre ale animalelor sălbatice răzbat din dosul copacilor și se pierd
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
este îngropată o comoară cu aur, te rătăcești chiar dacă ești în plină zi. Dar după ce o dezgropăm ne vom reveni! Abia căzu crepusculul și deja prin misterioasa pădure încep să bântuie duhurile rele ca niște umbre ce se strecoară pe lângă trunchiurile copacilor sau fâlfâie cu aripile întunecate prin tufișuri. Din când în când se aude câte o bufniță căreia îi răspunde din depărtări cântecul huhurezului. Dintr-un copac alăturat spintecă semiobscuritatea țipătul cucuvelei. Un fior trece prin inimile tinerelor fete care
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
așteptărilor cu cireșe în urechi. Când am crescut, ea, copilăria, mai avea un ultim sâmbure să-l scuipe. L-a scuipat. Pământul l-a primit. A crescut sub fereastra deschisă a sufletului meu un p-om tânăr. Am intrat în trunchiul lui, nu înainte de a-mi plimba palma asprită de frământări, pe trunchiul său”. Cartea are o curgere fluentă, senină pe alocuri, patetică cel mai des, finalurile delectează, adevărate florilegii ale tumultului existențial. Cartea derulează pe un ton convingător, febril de
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1427036577.html [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
un ultim sâmbure să-l scuipe. L-a scuipat. Pământul l-a primit. A crescut sub fereastra deschisă a sufletului meu un p-om tânăr. Am intrat în trunchiul lui, nu înainte de a-mi plimba palma asprită de frământări, pe trunchiul său”. Cartea are o curgere fluentă, senină pe alocuri, patetică cel mai des, finalurile delectează, adevărate florilegii ale tumultului existențial. Cartea derulează pe un ton convingător, febril de umanism neliniștea unui autor care nu mai este prea sigur de valorile
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1427036577.html [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
iarna nu e gata... Nici semne a pleca nu văd Și nu se lasă dusă, Ci încă frigu-i și prăpăd, Și eu mă simt răpusă... Dar cum ședea pe pom în șold Și-n spate să nu cadă, Firavă-n trunchi precum un bold, Zări de sub zăpadă Verzui, sfios, firav și el, Minune de minune: Un fir plăpând de ghiocel Prin spini de mătrăgune... De bucurie, de extaz Sau delirând, săraca, Uitând de marele-i necaz, Găsi putere, iaca, Și frântu
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 by http://confluente.ro/Legenda_martisorului_dupa_romeo_tarhon_1393701398.html [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
de riduri. Ochii melcului se roteau alandala trei anotimpuri. Bunicul plângea când un fluture bolnav se pierdea în vânt. În cana cu vin o gâză făcea valuri clătinând o stea. La hoțul nocturn cățelul de usturoi a lătrat timid. Din trunchiul de brad Rapsodia Română susura-n ramuri. Urcat pe catarg un șoarece năstrușnic se credea Columb. Zmei și căpcăuni și un singur Făt-Frumos bat pădurile. Creionul roșu trimisese la moarte poemul fetei. Din lanul de grâu graurii duc la cuiburi
PANSEURI ÎN 17 SILABE (I) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1419574881.html [Corola-blog/BlogPost/357631_a_358960]
-
Acasă > Poeme > Emoție > ROSTURI Autor: Călin Marton Publicat în: Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului ROSTURI au împletit în trunchiuri reci, din livadă de portocali răcoarea, cu misterul din atingerea harfei de către faunul fără flaut. buchetul, cu împletituri l-au predat ultimului apus de mai din ochii plini de întrebări. Off topic: 250 de caractere, 250 de caractere, 250 de
ROSTURI de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/calin_marton_1453686654.html [Corola-blog/BlogPost/366481_a_367810]
-
oameni. Când am revenit acasă expresia feței m-a dat imediat de gol așa că a trebuit ca să le povestesc ce-am găsit pe Poduri și la pădure iar auzind uruitul unui camion care se apropia din greu fiind încărcat cu trunchiuri de lemn mătușa mea mi-a explicat plină de amărăciune: - Uite-i pe cei care ne-au furat pădurea iar acum taie sus la munte de au chelit dealurile și versanții. Europa are nevoie de lemn iar România are prea
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/constantin_stefan_selaru_1421668220.html [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
a conferit gradul de ofițer al Academiei Franceze. Chinuit de boală, la cei 84 de ani ai săi, își găsește creștinescul sfârșit la data de 21 ianuarie 1936. Iubit de poporul din care s-a desprins, ca o mlădiță din trunchiul unui gorun, are parte de funeralii naționale, fiind înmormântat în cripta bisericii atât de dragă sufletului său, în ziua de joi, 23 ianuarie, 1936. Acum, la mai bine de șaisprezece decenii de când copilul de atunci, episcopul de mai târziu, vedea
OPTZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ (1852 – 1936)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1453460223.html [Corola-blog/BlogPost/354485_a_355814]
-
Apropierea lui o neliniștea. Vântul adia mai tare. Nu-i răcorea obrajii fierbinți. Lacrimile îi înțepau ochii. - Dar ei se vor atașa,vor suferi dacă șederea mea se prelungește! M.Joseph o forță să dea înapoi și spatele femeii atingea trunchiul copacului gros, oferindu-i sprijin. - Domnișoară Alma, copiii mei și-au revenit surprinzător. Nu am în calcul, să-i aduc la starea dinainte. - Dar ... - Ai obiceiul sâcâitor să contrazici. Nu te rețin cu forță la conac. Ești liberă să pleci
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1473243095.html [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
iar mă culc flămând! Ursuz se face nevăzut. Boierii și căpitanii rămân cu gurile căscate spre locul din perete pe unde dispăruse vampirul fără să lase nici o urmă. EXT. / LA CASCADĂ / NOAPTE Luna plină este înconjurată de halău. Pe un trunchi răsturnat, în apropierea cascadei, se găsesc Prințesa și Paloș. Ea îl ține cu brațele de după gât și între coapsele dezvelite îi strânge mijlocul. El o alintă cu palmele pe spate. Se privesc, apoi se sărută. PRINȚESA:Iubitule, cred că a
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_ii_scen_ion_nalbitoru_1386620701.html [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
este mult, dar împrejur e ceva straniu. BOIER CIOCOIU:(înspăimântat)Sunt cumva tâlharii pădurilor? BOIER CONACU:(se apropie speriat)Ne urmăresc haiducii? Deodată parcă se aude un alai lăutăresc care cântă și se apropie de ei. Peste câteva secunde printre trunchiurile arborilor apar, în voaluri străvezii, fecioare ademenitoare. Călăreții își strunesc caii înspăimântați. Șoapte dulci îi îndeamnă să se apropie. BOIER CIOCOIU:( înspăimântat, în șoaptă)Astea-s vampirice? BOIER CONACU:(la fel de speriat)Sau diavolițe? CĂPITANUL ARNĂUTU:Sunt nălucile nopții. Nu le
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_ii_scen_ion_nalbitoru_1386620701.html [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
-a-ntunecat, ești numai tu cu tine S-a tras cortina, te simți obosit Te-ntrebi de comedie: Cât mai ține? Și cum arată scena de sfârșit? RUGĂCIUNEA UNUI COPAC Un copac cu ramuri brune Și cu semne lungi pe trunchi Murmură o rugăciune Și smerit, cade-n genunchi. Fă-mă Doamne, de mă taie, Casă pentru un sărac Fă-mă pat într-o odaie Și-nvelește-mă cu sac. Fă-mă Doamne foi de carte Hrană pentru minți să fiu
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Vali_zavoianu_curriculum_vi_vali_zavoianu_1367652785.html [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]