KorAP: Find »[drukola/base=trusă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...196 >

4,876 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

eu semințele. Privind cu ochii galbeni la oceanul cel galben, zice: — Uite-așa încearcă generația mea să distrugă cultura din zilele noastre, răspândindu-și propria molimă. Capitolul 20 Femeia deschide ușa; eu și Helen stăm în prag. Eu îi țin trusa cosmetică și stau cu o jumătate de pas în spatele ei, iar Helen își întinde degetul arătător, cu unghia lungă și roz, și zice: — Acordați-mi doar un sfert de oră, și o să aveți parte de o transformare de neînchipuit. Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Helen zice: — Eu sunt doamna Brenda Williams. Proiectează cuvintele peste umăr cu degetele ei roz, zicând: Și dânsul este soțul meu, Robert Williams, zice. Astăzi vrem să va oferim un cadou deosebit. Femeia din spatele ușii de plasă se uită la trusa cosmetică pe care o țin în mână. Și Helen zice: — Putem intra? Credeam că o să fie mai simplu. Pornim la drum, ne oprim prin biblioteci, luăm cartea de pe raft, ne așezăm pe veceu, în toaleta bibliotecii, și tăiem pagina. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Și Stridie își dă părul din ochi și zice: — Bine lucrat, mami. La prima adresă a mers destul de ușor. Și la a doua. În mașină, între vizite, Helen umblă prin tuburile aurii și cutiuțele sclipitoare, prin rujuri și farduri, cu trusa cosmetică deschisă în poală. Răsucește un ruj și se uită la el, zicând: — Eu cu astea nu mă mai dau. Dacă nu mă înșel, femeia aia la care am fost acum avea o eczemă. Mona se întinde și se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
n-ar trebui să-ți spun, dar asta a fost prima mea slujbă adevărată. Dar acum am parcat lângă o rulotă mâncată de rugină care zace în mijlocul unei parcele de iarbă uscată, presărată cu jucării de plastic. Helen își închide trusa cu un zgomot sec. Se uită la mine, care stau pe scaunul de alături, și zice: — Ești gata s-o luăm de la capăt? Înăuntrul rulotei, în timp ce vorbește cu femeia îmbrăcată în șorțul cu pui de găină, Helen zice: — Nu este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ac, de-a lungul marginii interioare a paginii, chiar lângă cusătură, iar pagina se desprinde. Cu pagina împăturită în buzunar, pun cartea la loc, desupra teancului. În sufragerie, cosmeticele sunt trântite grămadă pe jos. Helen a deschis fundul fals al trusei cosmetice. Înăuntru sunt așezate straturi de coliere, brățări, broșe mari și perechi de cercei prinși împreună, incrustate cu sclipiri frânte, roșii, verzi, galbene și albastre. Bijuterii. În mâinile lui Helen se desfășoară un colier lung cu pietre galbene și roșii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Vezi cum arată intruziunile de voal uniform dintr-un smarald sintetic? Femeia dă din cap, cu lupa strâns fixată în orbită. Și Helen zice: — Uită-te bine. Nu vreau să te frigi, cum am pățit și eu. Bagă mâna în trusa cosmetică și scoate un pumn de chestii galbene și sclipitoare, zicând: — Broșa asta de safir galben a fost a actriței Natasha Wren. Scoate cu amândouă mâinile o inimă strălucitoare și roz, zicând: Acest pandantiv de beriliu de șapte sute de carate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
stopeze, zice. Acum aud că a ajuns și-n Portland. Și la San Francisco. Oftează și zice: E clar că pierdem bătălia. Capitolul 28 Omul deschide ușa, și iată-ne în pragul casei sale, Helen și cu mine; eu duc trusa cosmetică a lui Helen, o jumătate de pas în spate, iar ea întide aratătorul, cu unghia lungă și roz, zicând: — Dumnezeule Doamne! Își ține agenda sub braț și zice: „Soțul meu“, apoi se dă în spate. — Soțul meu ar vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
cea nouă. Puterea ei cea nouă. — Partea cu „oglindă, oglinjoară“ am pus-o de la mine, zice Helen. Mă prinde ușor de mână și mă strânge, dar eu nu-i răspund. — Am încercat asta și la birou, zice, cu oglinda de la trusă, și a fost ca și cum m-aș fi uitat la televizor printr-un microscop. În oglindă reflexiile noastre se încețoșează, formele plutesc laolaltă, reflexia se amestecă într-un cenușiu amorf. — Spune-ne, zice Helen, arată-ne viitorul nostru împreună. Și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
apa. Și Helen zice „Ai venit“, iar vocea îi este încețoșată și groasă. Din gură îi sar stropi de sânge. Doar uitându-mă la ea, și mă și doare piciorul. Eu, unul, sunt bine, zic. Și Helen zice: — Mă bucur. Trusa ei cosmetică e azvârlită pe jos. Printre cioburile colorate sunt lănțișoare încâlcite și montůri de aur și de platină. Helen zice: — Am încercat să le sparg pe alea mai mari - și tușește în palmă. Pe restul am încercat să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
aur și de platină. Helen zice: — Am încercat să le sparg pe alea mai mari - și tușește în palmă. Pe restul am încercat să le mestec, zice, și tușește până când palma i se umple de sânge și așchii albe. Lângă trusa de cosmetice e o sticlă de sodă caustică, într-o băltoacă verzuie. Dinții-i sunt niște cioturi sparte și însângerate; în gură i se cască niște hăuri. Își lipește fața de geamul cenușiu. Răsuflarea ei aburește sticla, iar mâna plină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

meu omul, te dai jos și-mpingi. Cum pornești, dom'le, în cursă fără să ai ce-ți trebuie?! se aude un glas. La ce-ar folosi lanțurile?! Spune dacă ai! strigă profesorul. Da. Cred că da. Probabil sînt în trusa permanentă a mașinii. Nu le-am folosit niciodată. Da' la ce-ar ajuta? Pericolul e vîntul, nu gheața. Cu lanțuri pe roți nu mai ești la discreția vîntului, ca pe schiuri spune Lazăr, ridicîndu-se. Cursă mare, frumoasă, confortabilă, motor bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din mecanici. Cornea trimite pe cîțiva să-l caute pe Bogdan și așteaptă, încălzindu-se la soba în care au fost grămădite capete de scîndură de la ambalajul aparaturii sosite pentru secție. Neața, dom' maistru! salută Bogdan intrînd. Caut o altă trusă de sudură, că a mea-i veche și-s stricate capetele mici... Unde lucrezi? îl ia la sigur Cornea. Păi..., cum, nu știți? Au crăpat două trasee în Zona Întîi... Sigur?! Aud atîția! face Cornea un gest în jur -, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
altul -; ce, n-am muncit odată împreună? Și ce bine ne-a mers! rîde muncitorul. Eram pontați aici opt ore iar acolo lucram zece. Du-te acum la ăla și cere-i ceva, nici nu te vede! Sudorul își ia trusa, vrea să plece în oraș, dar își amintește că nu mai are acetilenă, iar Săteanu, aseară, nu i-a spus dacă dă el dispoziție să se aducă ori nu. Se întoarce în birou la Stanciu: Aseară mi s-a terminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o noapte întreagă, atunci cînd te-ai rătăcit, de revelion, la cabană; credeam toți că..., Aura plîngea... Am vîndut totul: haine, schiuri... Ale mele! face Runca un gest ferm. Doamnă, se adresează asistentei șefe, care-și vede de condici o trusă completă de prim-ajutor. Eu dau telefon acasă neveste-mi să-ți pregătească hainele și schiurile. Am și niște salam uscat... A! își amintește el, întorcîndu-se, descuind un fișet ia și asta, pentru Aura zice, punînd pe masă o sticlă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
toată regula. Și eu, care credeam că măcar acum... Se lasă într-un scaun, cu mîinile atîrnîndu-i inerte. Pe degetele uneia, stau dîre de sînge închegat. Ești rănit, dezbracă haina îi spune Radu, primul care rupe tăcerea, scoțînd din rucsac trusa medicală. Un gard de sîrmă dă din cap Mircea Emil. Mă simțise un cîine și... Bea, e cald îi spune Andrei, aducîndu-i un ibric cu vin fiert . Cu mîna liberă, Mircea Emil ia vinul și-l soarbe. Sultana adună găinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe fiecare în parte și i-a spus: Am o rugăminte: nu mai puneți Procuratura pe drum pentru orice... Vă faceți meseria și gata. Voi sînteți specialiști, voi decideți dacă trebuie chiuretată au ba, nu asistenta care are în răspundere trusele. Mai ales că pe o vreme ca asta Procuratura ar putea avea, Doamne păzește!, și altele pe cap: spargeri, foc, accidente... A, dacă-i ceva deosebit..., da.... Derutați, medicii au strîns din umeri. Acum, văzînd-o pe soția lui Săteanu, înțeleg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-ta, însă... Lasă-mă să dorm că se învîrte lumea cu mine. Să mă trezești la zece să-i dau băiatului pastilele, mai bine crăpam naibii!, ai dreptate cred, trebuie să iau și eu, dă-mi rucsacul... Scoate din rucsac trusa, ia o pastilă și o molfăie îndelung între dinți. Profesorul s-a ridicat și i-a adus un pahar cu apă. În paharul gol, luat din mîna lui Radu, Lazăr toarnă un deget de whisky și-l întinde profesorului. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oraș nu mi-a spus unde se duce și e prima oară cînd pleacă fără să spună -, am intrat în cameră și am cotrobăit. Mai mult de teamă; de teamă pentru tăticu'. Primul gînd a fost că ea ascunde o trusă medicală. Iartă-mă! Nu-i frumos ce-ți spun, dar, nu știu de ce, un timp am suspectat-o că face chestii ilegale..., înțelegi tu..., pentru bani; am auzit că-i cinci mii un chiuretaj făcut ca lumea, fără urmări... Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
inginer... Plecați! Urgent! face Brîndușa un gest cu brațul. Aduceți cursa cît mai repede și uit de raportarea falsă. Mai am o rugăminte spune Vlad -, știu din armată, c-am mai participat la așa ceva; ne trebuie un cadru medical, cu trusă de prim ajutor. Vă opriți la poarta spitalului; veți fi așteptați; vorbesc eu cu medicul șef pînă atunci. Drum bun! Vlad salută și iese, întovărășit de Mihai, grăbindu-se amîndoi să se țină după Cornea, pornit vijelios spre poartă. Frumoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
născuse o fetiță. I-am dat bani și o brățară de aur, superbă!, pentru fetița lui, abia născută. A luat instrumentele de la spital și m-a chemat la el acasă. Ori poate că mă mințise și nu avea nimic în trusă. Dar... cînd credeam că începe chiuretajul, m-am trezit cu el peste mine, siluindu-mă... Nu-mi amintesc ce s-a mai întîmplat, cum s-a întîmplat. Mă țin minte doar cum fugeam pe străzi, îmbrăcată în grabă, pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

îl năpădeau ca o maladie a minții. Descoperi că abia se putea concentra la ceea ce îi spuneau pacienții de la consultațiile de după-amiază. (Vai, săracul doctor Margoulies, gândeau ei, muncește prea mult, e prea conștiincios.) La finalul zilei, Alan își luase trusa și o pornise spre casă. Naomi dădea de mâncare copilului în bucătărie, exact cum făcea și când plecase el de acasă. Cuprinse obrazul lui Naomi cu o mână prelungă și fină, iar pe al fetiței cu cealaltă. Le sărutase pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
enorm să fie ca Bull - inimos, popular, acceptat. Ar fi dat orice să fie ca Bull. Alan își dădu iar părul după urechi. Nu simțise frigul când plecase de acasă, dar îl simțea acum. De pe bancheta din spate își luă trusa medicală și haina de tweed, pe care o puse pe el și o încheie. Apoi rămase o bucată de vreme pe trotuar, privind peste drum, la fereastra apartamentului lui Bull, așteptând începutul. — Mai bine ai intra, spuse Bull după ce Alan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
spate a mașinii de vis. Pe bord străluceau câteva luminițe, cu o scânteiere mecanică. Pe bancheta din spate, acoperită cu o husă de catifea reiată neagră, se afla geanta diplomat neagră a lui Alan. Pe covorașul de cauciuc negru era trusa medicală. Telefonul mobil se afla în suportul de pe bordul mașinii, alături de mulțimea de butonașe verzi. Dosarul cu informații despre Competiția Educațională a Autorității pentru Sănătate zăcea deschis pe genunchii acoperiți de pantalonii negri ai lui Alan. Hârtiile dinăuntru fuseseră dispuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
reprezentat de baia umedă. O discuție sau discuția? Dacă era chiar așa de neînsemnată, ar fi putut foarte bine s-o poarte la telefon. Trase de șnur și lumina de deasupra chiuvetei se aprinse. Bull deschise capacul de piele al Trusei de Voiaj pentru Domni (un cadou de Crăciun de la mămica, de acum patru ani) și scoase de acolo o oglindă de buzunar. Apoi se aplecă și își băgă capul între genunchi. În poziția aceea, Bull părea că încearcă să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

Aflând vestea, Tu a trimis oameni să omoare pruncul, pentru a elimina orice pericol de viitoare răzbunare. Medicul Cheng Ying, prieten al lui Zhao Dun, a pus la cale un plan de salvare a copilului. El a venit cu o trusă medicală la prințesă, sub pretextul că vrea să o consulte și a ascuns pruncul în această cutie, ca să-l scoată pe ascuns din palat. La ieșire, șeful pazei, Han Jue, a descoperit pruncul. Dar fiindu-i milă de copil, l-

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]