233 matches
-
ați văzut vreodată. Era un cadou de nuntă de la tușica Imelda, sora cea mai competitivă a mamei. (Mama susține, „Știa că e oribil“.) Îi făcea burtă. — Vrei să porți asta? Mi-a aruncat o șapcă de tweed. (Tot prin amabilitatea tușicii Imelda.) — Da. Acum e rândul meu. Pe aceeași melodie, am cântat: —În ținutul Claaa-are, Mă așteaptă cel drag al meu. Dar un drăguț mai chipeș am găsit La New York când am venit. Dragul meu din ținutul Clare Îmi era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Capitolul 9" — Unde e invitația aia? a zbierat mama. Unde dracu’ e invitația aia? În sufragerie, peste ce mai rămăsese de la cina de Crăciun, eu, Rachel, Helen și tata ne priveam nedumeriți. Acum o clipă, mama vorbise la telefon cu tușica Imelda (cea mai competitivă din surorile ei) și acum trăsnea și bufnea în bucătărie. A deschis furtunos ușa de la sufragerie și s-a oprit în prag, gâfâind ca un rinocer. Ținea în mână invitația de nuntă pe hârtie cerată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
te gătesc. Prezentatorul 2 Să vedem acum de n-ați uitat Cu cei doi ce s-a-ntâmplat... A cântat o vară-ntreagă la chitară Greierele indolent Dar se trezi deodată din visare Când frigul se simți prezent. Greierele: -Hei, tușică, mătușică, Nu te obosi prea tare. Poate crești și tu mai mare... Ca să-și spun drept, dragă furnică, Prea ești mică, subțirică. Furnica: -Ce folos că ești mai mare Și-mi ceri iarna de mâncare? Dacă nu muncești un pic
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
dat să mănânce. Ce face mamă-ta Luminița?a întrebat-o Florica. — Fierbe bulionul pentru iarnă. —Deja? A adus unchiul niște roșii frumoase și cu ce mai aveam în grădină, vrea să facă mai mult bulion să-i dea și tușichii. Savurând perele, Radu le-a spus. — Vezi că nu este chiat atât de rea tanti Florica. Nu, că ne-a dat pere. Teofana, care o cunoștea foarte bine pe Florica, nu a spus nimic. Nu v-ați săturat de joc
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
arată pe nevastă-mea, ce-o să facă cu ea? - Ce ne pasă nouă? zise Petrișor. Dacă o lasă, se cheamă că figura mamei o să rămână acolo de veci, dacă îi înlocuiește capul, îl cerem și îl punem dincoace, la cavoul tușichii. - Voi ăștia, tinerii, observă Hagienuș cu reproș mai mult admirativ, n-aveți nimic sfânt. Noi am trăit altfel, aveam o credință, un respect de părinți. Florica și Petrișor gâtuiră pe orientalist într-o strânsoare demonstrativă de simpatie. - Cum? Nu te
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pasaje din O noapte furtunoasă este procedeul predilect, folosit pentru a evidenția, prin intermediul unui teatru în teatru, perfecta ancorare în realitate a dramaturgiei caragialiene: "Catrinel: "Stai, țațo, să-ți spui și să te crucești, nu altceva! Mai adineauri ședeam acasă. Tușica, cum știi c-a făcut-o Dumnezeu, se culcă o dată cu găinile. Eram ambetată absolut". Frusina: Ia lăsați-mă! Ce piesă? Așa vorbește proprietăreasa mea! Smărăndache (Frusinei): Sst! Catrinel: "Dramele Parisului, câte au ieșit până acuma, le-am citit de trei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Iancu, era cel mai vârstnic din colonie la cei 50 de ani. Dânsul a primit de la soția sa, din Constanța, un plic; lângă scrisoare, trei petale de trandafir, simbolul iubirii. Moșule, am îndrăznit să-l întreb, cum ai făcut că tușica te iubește și acum ca o adolescentă? Ehee, taică!... E taină mare dragostea. Dacă nu-i în suflet, nu ține! Atât a zis moș Vătășelu în simplitatea vorbirii lui, sintetizând elogiul adus iubirii din gura Apostolului. În cimitirul care înconjura
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
roșie, cea mai timpurie, până la coarna algeriană, cu ciorchini care depășeau un kilogram și care se Îndulceau doar după căderea brumei, spre marea noastră durere. Îmi amintesc din primii ani ai copilăriei un cules de vii, la care verișoara Mioara (tușica de mai târziu), elevă la liceul Domnița Ileana din Sibiu, s-a repezit să culeagă un coș de struguri pentru profesoara dirigintă. N-a gustat strugurii ci i-a ales numai după frumusețe; și-a umplut coșul de coarnă neagră
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]