306 matches
-
bre, un moldovean! - făcu turcul din avangardă. — Și ce vrea, bre? - zise cel din tranșee. Nimic, bre, ce să vrea? Păi atunci hai sictir, bre! - zise supărat osmalâul. Cântă, bre! - îi dădu el o palmă după ceafa unuia cu vioara. Tuciuriul își puse instrumentul sub bărbie, își dezveli dinții ireproșabili într-un surâs luminos și porni un cântec săltăreț, din care Metodiu nu reținu decât primele două cuvinte: Ozoseip, ozoseip... Episodul 214 A FI TURC — Șezi, oleacă, bre, îi fi ostenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe colo, un ceas-două și întoarce-te pe la șase, șase jumătate. Nichifor Crainic (Ion Dobre) m-a primit în biroul lui după ce santinela l-a anunțat că un scriitor îl roagă să-l primească. Era un om în puterea vârstei, tuciuriu, cu mustață și chelie avansată, exact cum arăta în proaspăta Istorie a literaturii române de G. Călinescu, pe care apucasem s-o cumpăr din banii mei din Fierbinți. Totuși parcă puțin mai gras și cu un chip mai puțin spiritualizat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că în turcă, stă Zimbru. Îi spun așa pentru că e cel mai sumbru dintre toți. E lungan, vorbește rar și e foarte serios mereu. Iar în centru - Mustăciosul. El e pionul central. El e ăla. El e șeful. E bondoc, tuciuriu și are mustață. Bineînțeles că de fiecare dată nimeresc la ăla. La mustăcios. Zimbru e ocupat și are client de fiecare dată când intru eu. Acum e un tip cu geantă. Scoate din geantă pachete imense de bani românești pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
răspunsei, sugrumat de emoție: - Regret, Sire, dar n-am frac. În clipa aceea, din dreapta mea se avântă un călăreț care descrie o jumătate de cerc și se opri la câțiva pași în fața regelui. Era un colonel, cu gâtul scurt, obrajii tuciurii și mustața neagră și groasă. - Am înțeles, Măria Ta, răsti el, cu trupul rigid, scuturat de cal ca un sac cu făină, în timp ce soarele tremura o pată albastră pe casca lui de oțel oxidat. Ahă, care va să zică, nu pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vorbit despre tine o oră întreagă. Pentru că zicea că nu-și dă seama dacă ești cel mai tâmpit deștept sau cel mai deștept tâmpit pe care l-a întâlnit vreodată și nu înțelege de ce-ți dai bani la pariori tuciurii când ai putea plasa pariurile la el - fără nici un fel de dobândă. Zicea că numai tâmpiților le place pericolul, dar ție-ți place și nu ești tâmpit. Zicea că nu știe dacă ești curajos sau dement. Înțelegi ceva de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să creadă că rahatul lor nu pute. Oare am eu dreptate sau Eleanor Roosevelt e lesbi? Dudley Smith râse cu zgomot. — Și zău că tare-i mai place să lingă prin păr! Am auzit că-i place și carnea mai tuciurie. Și știm cu toții despre slăbiciunea răposatului Franklin pentru terrieri negri pitici. Domnule Gerstein, locotenentul Considine și cum mine am vrea să vă mulțumim pentru contribuțiile aduse la cauza noastră și pentru ospitalitatea oferită în această dimineață. Mal înțelese aluzia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o incluzi și pe ea în monolog. Frumoasa și Bestia. Lumea o să se prăpădească de râs. Nici o reacție din partea lui Johnny. Mickey se încruntă, ca și cum s-ar fi gândit la ideea lui. Buzz mai făcu o încercare: — Găsește-ți un tuciuriu să joace cu ea, să pretindă că și-o pune cu Audrey. Negroteii sunt întotdeauna buni de panaramă. Tot nimic. Mickey zise: — N-am nevoie de tuciurii și n-am încredere în tuciurii. Știi ce iese când încrucișezi un evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fi gândit la ideea lui. Buzz mai făcu o încercare: — Găsește-ți un tuciuriu să joace cu ea, să pretindă că și-o pune cu Audrey. Negroteii sunt întotdeauna buni de panaramă. Tot nimic. Mickey zise: — N-am nevoie de tuciurii și n-am încredere în tuciurii. Știi ce iese când încrucișezi un evreu cu un negru? Buzz făcu pe prostul: — Nu știu. Ce? Mickey lansă un hohot de râs. — Un om de serviciu care-i proprietarul clădirii! Johnny chicoti, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai făcu o încercare: — Găsește-ți un tuciuriu să joace cu ea, să pretindă că și-o pune cu Audrey. Negroteii sunt întotdeauna buni de panaramă. Tot nimic. Mickey zise: — N-am nevoie de tuciurii și n-am încredere în tuciurii. Știi ce iese când încrucișezi un evreu cu un negru? Buzz făcu pe prostul: — Nu știu. Ce? Mickey lansă un hohot de râs. — Un om de serviciu care-i proprietarul clădirii! Johnny chicoti, apoi se scuză și plecă. Buzz aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la unul dintre datornici, care i-a zis că Petey nu era soiul de om care să fure din bani și că n-ar fi protejat niciodată fratele unei iubite, pentru că lui Petey îi plăceau băieții, din ăia tineri și tuciurii - obicei deprins în cazarmă, în Alabama. Aici Mickey și-a ieșit din pepeni, s-a pornit să împroaște cu scuipat ca un câine turbat și a turuit obscenități în idiș, făcându-i pe bodyguarzii lui evrei să freamăte neliniștiți. Johnny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai trezise atât de târziu. În drum spre toaletă Îi trecu prin cap că Începea să devină o impozantă gospodină vârstnică de rasă albă. și-ar fi dorit un clopoțel pe care să-l scuture și să apară un tânăr tuciuriu, Îmbrăcat doar pe jumătate, cu două aspirine pe o tavă de argint. Adormise În fotoliul de ratan din salon și rămăsese acolo ceva timp, până când se trezise cu gâtul țeapăn. Găsise În ea doar atâta putere cât să ajungă Împleticindu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așa cum fac întotdeauna, sandalele peste gard, în tufa de regina-nopții și pornesc desculț, să simt țărâna și ierburile uscate. Alergăm, alergăm și ne umplem de viață. De ce oi fi vrut să-mi supăr mereu tovarășii de joacă, nu știu. Trup tuciuriu și cu tălpile înspinate, chiar nu te puteai opri? Spre seară ne întorceam acasă. Cu mâna mică pipăiam florile parfumate Găseam sandalele, și tata era mulțumit că nu m-am înspinat. După două trei zile șchiopătam ca o vietate mică
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cerșit simțea pe propria-i piele că trăiește și cum trăiește. Într-o zi, aveau în trăistuțe roadele așa zisei munci a lor. Se îndreptau obosite, dar mulțumite acasă. Niște băieți, cam de vârsta lor, le-a acostat. — Unde mergeți, tuciuriilor? Văzând că ele nu răspund, îi smulge Izaurei trăistuța cu cele ce primse din cerșit și până să-l prindă Izaura, băiatul se uită și vede ce are. — Ha! Ha! Ha! Ți-au dat oamenii de milă. Izaura îl ajunge
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
între două vârste și stăpânul cel tânăr. Musa cel încă neîncercat de măcelul de la Guadalete vegetează în grădinile din Kairouan. Fiul unic al unui părinte bogat. Smead, înalt, magnetic. Toată lumea îi cade la picioare. Uneori se distrează batjocorind un copil tuciuriu, cu buza despicată. Musa râde de el. Și la fel râd scribii. Cadânele. Dansatoarele. Bucătarii. Eu însumi râd, pentru că altfel sunt la cheremul toanelor lui. Toți suntem. Toți putem pieri dintr-o fluturare a mâinii emi rului. Prietenul și stăpânul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
rog, oprește te. Numai că nu e Musa. Dacă te uiți mai bine, undeva, prin tre rânduri, printre gânduri, printre lozinci, printre clișee, o să vezi că avea sprâncenele negre și stufoase, aproape unite, că ochii îi erau smoliți și pielea tuciurie, că barba creștea albă, ceea ce făcea din chipul lui mâncat nu de păduchi, ci de vărsat, o adevărată geografie cu hăuri, cu genuni de păduri negre și de zăpadă cocoțate pe coame și spinări de pomeți și arcade. Avea obrazul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
noi în Soiuz. Dar, dacă la ei s-ar petrece asemenea anomalii, atunci să vezi dumneata luptă! Proteste de stradă! Mitinguri! Fie vorba chiar și numai pentru două-trei procente... Cred că nu le-a picat bine mesajul de pace al tuciuriului! Că adică cum vine asta ca niște corbi care se hrănesc numai din războaie distrugătoare să devină dintr-o dată adevărați mesageri ai păcii. Asta chiar că-i ceva de neînțeles, Serghei Ivanovici! Grigoriy Kuzmici! Dar trebușoara cu întrecerea pașnică între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai continue, după care i le pecetlui cu un sărut ușor. La început, priponiră, iarăși, Capra, însă ea îl provocă, îndemnându-l să procedeze ca Minotaurul. După episodul cu respectivul animal din mitologie, gâfâind și pufăind, ca o unsuroasă și tuciurie locomotivă cu aburi, folosită odinioară, Vladimir își aminti cu voce tare: Deseară, avionul cu care am de gând să mă întorc acasă pleacă la orele șaptesprezece. Am să cer la recepție să-mi cheme un taximetru... Melanie îl informă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
uniformele de paradă, obligați să stea pe scaune de campanie extrem de mici și de incomode. Casa ca un tort imens de nuntă la care fusesem chemat ar fi fost mai potrivită pe o plantație din Mississippi, impresie întărită de slujnica tuciurie care mi-a răspuns la ușă. I-am arătat legitimația mea și i-am spus că sunt așteptat. S-a chiorât plină de îndoială la ea, de parcă se credea însuși Himmler: — Frau Lange nu mi-a zis nimica despre mata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe care l-ai fi putut considera elegant de n-ar fi fost pe covor un ditamai osul, numai parțial ros. M-am uitat împrejur după stăpâna casei, dar nici urmă de ea. — Să nu pui mâna pe nimic, zise tuciuria. Îi voi spune că ai venit. După care, bombănind și mormăind de parcă o întrerupsesem când se afla la baie, se îndepărtă alene după stăpâna ei. M-am așezat pe o sofa din mahon, cu delfini sculptați pe brațe. Lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de delfini. Delfinii reprezentau un efect comic întotdeauna popular printre confecționerii de mobilă germani, numai că eu, unul, văzusem o mostră de umor mai bun pe un timbru de trei pfenigi. Stăteam acolo de mai bine de cinci minute când tuciuria veni înapoi și-mi zise că Frau Lange vrea să mă vadă. Am mers pe un hol lung și întunecat, care găzduia o puzderie de pești împăiați, dintre care pe unul, un somon minunat, m-am oprit ca să-l admir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tranșee, un pic de praf și câteva scame pe jos nu mă ofensează pe mine chiar așa. Și cu toate astea, văzusem destule cămine mai curate decât ăsta, chiar și în cele mai sărace părți ale cartierelor Neukölln și Wedding. Tuciuria mi-a deschis niște uși de sticlă și s-a dat la o parte. Am pășit într-o cameră de zi care părea să fie parțial și birou, iar ușile s-au închis în urma mea. Femeia era trupeșă, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
apoi prin hol. O voce lătră spre mine: Ia mai zăbovești dumneata un pic acolo. Trebe să deschid ușa la tine. Lui Frau Lange nu-i place dacă nu-i conduce chiar io însămi pe musafiri. Am crăpat ușa în timp ce tuciuria se legăna agale spre mine din celălalt capăt al holului. — Nu te deranja, i-am spus inspectându-mi palma. Întoarce-te liniștită la ce treburi oi fi făcând prin căsoiul ăsta plin de praf. — Îs de multă vreme la Frau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
parcat mașina, am urcat treptele de la ușa de la intrare și am tras de clopoțel. Aproape imediat, prin geamul de deasupra ușii s-a văzut o lumină și după vreun minut ușa s-a deschis, dând la iveală chipul posomorât al tuciuriei. Dumneata știi cât e ceasu’? — Abia a trecut de 8, i-am zis. În toate teatrele din Berlin se ridică acum cortinele, cei care iau cina în restaurante se uită prin meniu și mamele se gândesc că ar cam fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
turist, ca și cum comportarea acestuia ar fi, de fapt, adevăratul test al zborului. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin nu dă, însă, nici un fel de semne de neliniște. Privește spre vecinul său, un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Întinde mâna spre măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa se și aplecase să-l servească. În rochie lungă de voal, în mâini cu o tavă de argint. Goală, sub voalul violaceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar fi, de fapt, adevăratul test al zborului, ca și cum de el depinde soarta lor. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin nu dă, însă, nici un semn de neliniște. Se întoarce spre vecin, un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Leit șoferul camionului eșuat! Camionul acela batracian, preistoric, în naufragiul clisos al nopții... Pasagerii nu-și regăsesc liniștea, manipulează batiste și șervete, își șterg frunțile umede, se înghesuie la fumoar, pândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]