301 matches
-
ținuți minte de români. Dacă nu știți cine sunt aceștia, vă spun eu pe gratis, sunt miniștrii de externe ai Franței și Germaniei care ne discriminează, nu ne vor nici de-al naibii în spațiul Schengen, și mai ales pentru tuciurii noștri sunt cusurgii fără pereche, ba și pestriți la mațe! Băsescu îi consideră cam slabi de cap, deoarece nu înțeleg, cât de avansate sunt reformele băgate cu forța în fundul țării, de PDL, cât de cinstiți sunt vameșii noștri, multimiliardari dintr-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
să-i curețe chiar dacă începuseră să-l înțepe dureros. Seara podul grajdului a rămas pustiu. A doua zi satul vuia de cântecele fanfarei cu alămuri sclipitoare, urcată într-un pătul făcut anume pe patru pari bătuți solid în pământ. Țiganii tuciurii își umflau de zor obrajii, ostenind să sufle în instrumentele lor, scoțând meșteșugite sunete care se învolburau peste curtea ceea largă năpădită de un troscot mic și albăstrui, călcat năvalnic sub picioarele fetelor și flăcăilor satului. Oamenii însurați mai demult
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lumină în starea mintală a acestei națiuni în care fiecare individ se dă deștept, nevoie mare. Mesagerii româniei A m fost criticat, foarte aspru criticat de un fost vecin de la scara de alături a blocului, un vecin ceva mult mai tuciuriu decât cei bronzați la soarele litoralului, care de când și-a făcut casă cu turnulețe prin cartier, umblă numai cu ochelari negri ca mafioții pe care-i vedem la filmele americane și pufnește la tot ce facem noi ăștia care ducem
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
presus de toate îi spunea mereu că găina de unde scurmă de acolo mănâncă și a scurmat ea mititica de praful s- a ales de ditamai vraful de euroi. Și cu această ocazie l-a liniștit și pe fostul meu vecin tuciuriul fiindcă frunza cu pricina are și text, un text care amintește în prima parte a cuvântului România că romii sunt cei care duc în lume faima acestei țări. Adică mai pe înțelesul tuturor, cuvântul ce desemnează țara, România, este scris
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mâncați-aș euroii” și totul era așa cum trebuie. Dar dacă stau și eu să meditez așa cam ca gânditorul de la Hamangia, dar nu vreo câteva milenii ca el, ajung la o concluzie destul de apropiată de cea la care a ajuns tuciuriul meu fost vecin fără să fi făcut cercetări și chiar fără să știe să scrie măcar. Adică ei s-au pus la modul serios ca să ne facă în lume cunoscut brandul de țară încă din 1990 când noi am vrut
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu mâini mari, butucănoase și cu degete scurte și groase, așezate pe genunchi; pantaloni tot din stofă groasă, cel puțin așa mi se părea, și în picioare bocanci mari, butucănoși. Lângă el, țiganca, iar la picioarele ei, un băiețel, tot tuciuriu, ca ea. Ce-o fi găsit bunicul la femeia aceasta, stau și mă întreb și azi. Se spune că bărbații orbesc (la figurat) când le vine ceasul cel rău, adică atunci când trebuie să se însoare, căci în nouă cazuri din
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în care nu credeam. Stăteam într-o zi pe colacul fântânii și mă uitam într-o carte la niște poze viu colorate și chiorâș la câteva litere care însoțeau ilustrația, când apăru lângă mine un băiețel prizărit, ca mine, cam tuciuriu, cu ochii negri scăpărând a neastâmpăr, cu niște plete negre. Era îmbrăcat sărăcăcios, tot ca mine, cu o cămășuță peticită, pantaloni scurți, rupți în fund de se vedea o parte dintr-o bucă și mă întrebă: - Ce faci?Citesc. Tu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Petru. -Soluția este un paleativ de moment, nu și de viitor. -Dă-i drumu! -Stăpâne al infernului am nevoie de tine-invocă astrologul magician. În odaie apăru un cavaler îmbrăcat în armură neagră, purtând pe cap un coif cu coarne de taur, tuciuriu, păros. cu laba picioarelor despicată în două copite. -Care-ți este porunca? -Adună-ți armata și înconjoară regatul. Omoară și alungă dușmanii care vor să intre în țară. -Mefistofel execută ordinul, dar cine plătește? -Eu-răspunse Petru. -Da? De acord-chicoti Mefistofel, plecând în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pe colo, un ceas-două și întoarce-te pe la șase, șase jumătate. Nichifor Crainic (Ion Dobre) m-a primit în biroul lui după ce santinela l-a anunțat că un scriitor îl roagă să-l primească. Era un om în puterea vârstei, tuciuriu, cu mustață și chelie avansată, exact cum arăta în proaspăta Istorie a literaturii române de G. Călinescu, pe care apucasem s-o cumpăr din banii mei din Fierbinți. Totuși parcă puțin mai gras și cu un chip mai puțin spiritualizat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dar fata refuză, alergând în salturi, țopăind, sărind de pe stângul pe dreptul, ca pe catalige. Localul e aproape, după colț. Ne scuturăm în prag umerii, părul, brațele. ...Stâlpi, pereți placați cu lemn, oglinzi în ramă neagră. Tapiseria roșie, princiară. Instrumentiști tuciurii pe un podium prăpădit. În centru, o lungă masă festivă : vaze de flori, printre care se disting capete palide și roz, rotindu-se la fiecare deschidere a ușii spre nou-veniți. N-au mai rămas decât puține scaune libere. Neagu zărește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nici dacă ar veni în fiecare zi la fiecare spectacol. Gesturile vin și pier la fel, automat. Numărul spectatorilor de la ora opt ? O bătrână slăbuță, îmbrăcată în negru, două eleve, un militar tuns, cu fața plină de coșuri. Un tânăr tuciuriu, cu cămașa descheiată până la brâu, ronțăind semințe. Se așază în cele din urmă în mijloc, aproape de ieșire, la capătul rândului. Își șterge fruntea cu batista, se rotește în stânga, unde nu e nimeni, și în dreapta, unde nu e nimeni. Sala miroase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de tuș, moaie tocul subțire, pentru titlurile planșei, Consuela zisă Lala nici nu lucrează la planșetă, doar la birou, dar Lala e și ea în concediu, și Mina aromata lipsește, păcat, ba nu, Mina s-a întors de la mare, fierbinte, tuciurie, părul mai creț și negru, ochii aprinși și glasul îngroșat, dar Ortansa n-o prea ascultă și n-o privește, se uită în altă parte, adică într-o unică direcție, își are clientul pe care nu-l scapă din vedere
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
eram în armată, despre "Junimea" și despre "Croh". Citeam epistolele făcând de gardă la drapelul unității militare, cu automatul pe piept și cățărat pe un podium, de unde, în afară de drapel, mai puteam vedea și pozele eroilor militari. între ei se distingea tuciuriul Belate Alexandru, căruia un tovarăș poet îi dedicase o odă cu un final patetic: "Răpus cu mișelie pe la spate/ La datorie a căzut inert / Viteazul, dârzul caporal Belate... Și i-a rămas țigara fumată doar pe sfert 1." îl cunoșteam
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Îți dă o migrenă Împuțită, chestia asta. Din fericire, prezentarea lui Toal e scurtă, așa Încât cobor la o ceașcă de cafea și la un rulou cu cârnați. Mă chinuiesc să răsfoiesc copiile dosarului pe care Toalie le-a Întocmit despre tuciuriul dilit. Acum i-au stabilit clar identittatea: un domn pe nume Efan Wurie. Tatăl lui e ambasadorul Ghanei. Stătea la hotelul Kilmur În South Side. S-a cazat acolo doar cu două zile În urmă. Cu două zile În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de raportul de două pagini jumate despre cum merge cazul, adică, cum ar putea să fie un scriitor prolific ca Toal? Așa că bolborosește despre cioroiul căpăcit, despre Efan Wurie ăsta (și pe mine mă fute grija lui, clar), că babacu tuciuriului a trimis o scrisoare secretarului de stat de la interne, care i-a făcut circ Șefului Poliției, care i-a făcut circ lui Niddrie, care i-a făcut circ lui Toal și care acu Îmi face mie circ. De asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
iadului, Despre Ana vreau să aflu unde este! le arăt celor doi copii portretele lor, Acum nu știu unde e Ana, dar îți promit că voi afla, Mulțumesc! nu mă mai întreabă nimic madame Angela, Laura se uită fericită la chipul ei tuciuriu din desen și Casian, în loc să-și contemple desenul, o privește vrăjit pe Laura și uitatul de noi toți Nicolae s-a așezat la o masă de birou și scrie, Laura îi spune câteva cuvinte neinteligibile pentru noi băiatului cu gurița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
răspunsei, sugrumat de emoție: - Regret, Sire, dar n-am frac. În clipa aceea, din dreapta mea se avântă un călăreț care descrie o jumătate de cerc și se opri la câțiva pași în fața regelui. Era un colonel, cu gâtul scurt, obrajii tuciurii și mustața neagră și groasă. - Am înțeles, Măria Ta, răsti el, cu trupul rigid, scuturat de cal ca un sac cu făină, în timp ce soarele tremura o pată albastră pe casca lui de oțel oxidat. Ahă, care va să zică, nu pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
etc. „De unde-ți vin toate astea ?“ „Mi le dă strada.“ Mare joacă cu D.D. pe care l-a arestat în camera ei. A doua zi îmi spune : „Îmi place de el că e alb, e urs, e coroană“. D.D. e tuciuriu. „Adică are pulovăr alb ?“ „Nu, e alb la față.“ Urare pentru mine : „Să fii ca niște globuri, să fii aurie, argintoasă“. Ieri : „Ce păr frumos ai tu, mama. Ce molcuț. Ce călduț!“. A aflat că nu există Moș Crăciun chiar
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
Sunset Strip, zonă urbană, unde procurorul districtual al orașului n-avea să fie decît un client oarecare, prins cu pantalonii În vine. McPherson a participat la o serată la Dining Car. Dudley a pus-o pe Marvell Wilkins - paisprezece ani, tuciurie și fascinantă - să aștepte afară. Breuning a alertat biroul șerifului din West Hollywood și presa, iar Marele V a aruncat niște pastile de clorhidrat În ultimul pahar cu martini al lui McPherson. Domnul procuror districtual a părăsit restaurantul puțin cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
acolo, noaptea. Îi descria totul amănunțit printre grimase exagerate și făcînd cu ochiul de mai multe ori. Întotdeauna i se adresa lui Duncan de parcă el, Len, ar fi fost mai mare decît el. Avea numai șaisprezece ani. Fața Îi era tuciurie ca de țigan, și pistruiată, și o gură cu buze rozalii, groase și satinate. Ori de cîte ori zîmbea, dinții Îi apăreau albi și regulați contrastînd cu bronzul și pistruii de pe obraz. Acum stătea rezemat, cu mîinile la ceafă, legănîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi erau proaspăt bărbierite, dar deja umbrite de puncte de barbă țepoasă. Bea stîngaci, pentru că se concentra la drum. La un moment dat, whisky-ul i se prelinse pe lîngă colțul gurii și trebui să-l oprească, punîndu-și dosul mîinii tuciurii. — Uită-te la tine, zise ea, pe jumătate În joacă, pe jumătate supărată. Salivezi. — Aiurez, spuse el, și asta pentru că stau lîngă tine. Ea se strîmbă la ideea asta. Merseră În continuare mai mult În tăcere. El conduse pe artera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai bine, nu crezi? Își turnă și bău din nou. Apoi Își vîrÎ mîna În buzunar și scoase pipa și o pungă de tutun. Sub privirile lui Duncan Începu să umple pipa, scămoșînd firele de tutun cu degetele lui lungi, tuciurii, apoi vîrÎndu-le ferm În vatra pipei. Îi surprinse privirea lui Duncan și zîmbi. — Puțin altfel ca altădată, ce zici? A fost primul lucru pe care mi l-am cumpărat cînd am ieșit. Duse muștiucul la gură, apoi scăpără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
una dintre agrafe. — Folosește una de-astea. Sau... Uite, am o idee mai bună. Îi prinse florile În păr. O făcu oarecum pe bîjbîite; simți cum vîrful agrafei Îi taie ușor scalpul. Dar apoi Îi ținu fața În mîinile lui tuciurii și o examină. — Iată-te, zise el. Jur pe Dumnezeu, de fiecare dată cînd te văd ești tot mai frumoasă. Se duse la oglindă. Nu era deloc frumoasă. Fața Îi era Îmbujorată, iar rujul mozolit de săruturile lui. Tulpinile florilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se Încălzi mai mult. În patul de sus, Fraser procedase la fel. Dar acesta se mișcase prin somn și mantaua sau cămașa Îi atîrna ușor Într-o parte. Își desfăcuse și un braț, și i se vedeau degetele: bine dăltuite, tuciurii, ca picioarele unui păinajen neverosimil de mare și musculos. În timp ce Duncan privea, degetele tresăriră - de parcă ar fi pipăit o marfă, Încercînd să se repeadă... Nu te uita, Își zise Duncan, pentru că, uneori, Își dădea seama că lucruri mărunte, tîmpite, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de la „cherchez la femme” Și pân’ la urmă l-a găsit pe dracul! Șahistică Cu toată gama De subterfugii, Negrul ia dama Dama ia...blugii! Paternitate Având un frate blond ca spicul, Leit mămica și tăticul, Cel mic cu fața tuciurie Al cui o fi, Alah mai știe!
VASILE VAJOGA by VASILE VAJOGA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83947_a_85272]