1,983 matches
-
ieșise Luna), în lumina argintie toate florile au văzut pe tufișul de salcâm picături mari de rouă, care lunecau ca niște lacrimi mari, tăcute, pe pământ. Și se făcu tăcere. "Din ramurile mele s-a făcut o cunună suspină sărmanul tufiș. M-au ales pentru spinii mei, nu pentru florile mele. Și acum port pentru totdeauna crima pe care n-am vrut s-o fac. M-am uscat atunci de durere, dar spinii înțepau mai tare și, odată cu viața mea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Nu Mă uita". Iar buna mea, când a privit cu ochii ei albaștri în sus, a văzut cerul deschis și pe cel căruia I se spune Iisus cum așeza la picioarele Tatălui Său cununa de spini. Vezi tu, îi spuse tufișului spinos, toate florile merg în Rai dacă nu-L uită pe El." Apoi oftă și spuse : "Pentru oameni e mai ușor să nu uite lor le-a dat Tatăl din Cer și minte, și memorie, și voință, le-a dăruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ție! Uite, eu n-am treabă cu soarele, dar pot să mă răsucesc odată cu vântul și, așa cum mă vezi, pot merge cu vântul și să prind rădăcini acolo unde mă duce el !" Chiar așa ! Când și de unde apăruse?! Era un tufiș țepos, verzui-alburiu, ca o mică minge, iar din frunzele terminate cu spini mici se înălța, ici și colo, o tulpină subțire, verzuie, cu dungi fine, albe, care urcau până sus, la ceea ce ar fi putut fi o floare albastră, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
oftat de regăsire s-a auzit din piepturile celor din jur. ― Geamătul lui Toader trăda o durere de nesuportat! L-am târât cât am putut mai adânc În lungul văgăunii. Acolo ne puteam socoti oarecum la adăpost. Umbra malurilor și tufișurile de pe creastă ne făceau invizibili pentru vânător. Apoi ne-am lipit de pereții gârlei foarte Înguste, pentru ca vreo rafală de mitralieră să nu ne poată atinge... De altfel și aviatorul, văzând că Își pierde timpul degeaba, s-a Îndepărtat. ― Și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mie. Cu Vasili și baba Ulitia mai tragem câte o raită după plante pentru farmacia la care Gery ne-a pus responsabili. Acum în primăvară, natura cântă din toți mugurii și florile ei, ciripituri voiase se aud din copaci și tufișuri. Cred că anunță și ele veniri pe lume de noi vieți de puișori. Vasili m-a ridicat în brațe ca să ajung la niște muguri de brad. Nu știu de ceam simțit sângele urcând în obraji și inima bătând mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
auzea decât clipocitul apei. Și răsunau înspre viitor sunetul zilelor toride, strigătele mele, "mai sus, mai sus", tot mai sus. Nu ne era frig, căci îmbrățișarea noastră liniștită încălzea barca ce ne plimba lin înspre plopii de pe marginea apei, printre tufișurile de nuferi înfloriți. Și pentru a adăuga un strop de gingășie, din lună picurau clopoței de argint ce ne intonau un cântec de veselie, desfătându-ne. În zare un stol de păsărele treceau de pe o parte pe cealaltă a lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a ajuns la marginea pădurii, i-a venit un miros pe care nu l-a mai întâlnit la viața lui. S-a oprit pe loc ca să asculte și să observe mai bine și nestingherit. I-a ieșit în cale un tufiș format din mlădițe de alun, unde s-a ascuns. În stânga i-a apărut un luminiș din care se auzea strigăt ce venea din partea unor păsări care se înecau în durere după puii lor omorâți de cineva. „Vai de mine, n-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de lângă el. Codiță s-a oprit pentru un moment, s-a uitat în stânga s-a uitat în dreapta, dar nu vedea urmă de om... -Dacă vrei să ne înțelegem, te rog să ieși la vedere și nu mai sta ascuns prin tufișuri. Apoi pe mine mă cheamă Codiță și nu Mogâldeață, așa să știi. -Dacă nu pleci de unde ai venit, ai să pățești la fel ca fetița, nu înțelegi? -Să văd și eu ce poți să-mi faci, numai să ieși din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Apoi pe mine mă cheamă Codiță și nu Mogâldeață, așa să știi. -Dacă nu pleci de unde ai venit, ai să pățești la fel ca fetița, nu înțelegi? -Să văd și eu ce poți să-mi faci, numai să ieși din tufișuri că-ți rup picioarele. Și dintr-o dată Codiță se pomenește, lovit peste spate de o tulpină. -Asta a fost un avertisment, dacă nu pleci, ți-am spus ce ți se poate întâmpla. -Am înțeles că nu-i de glumit cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
viața. Să le privești cu mai mult curaj că doar ești bărbat, nu unul împlinit dar până atunci, este bine să te pregătești, să cauți să-ți stăpânești emoțiile, să nu tresari la orice mișcare ce se aude în vreun tufiș. Oamenii împart pământul cu cele treizeci milioane de specii și așa cum voi aveți dreptul la viață, au și ele. Și cum sunt necuvântătoare și curioase, unele din ele caută să ia legătura cu voi, dar numai atât pot, atât știu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că n-o să mai aibă nimeni nimic cu tine. Dimpotrivă o să-ți caute tovărășia sau o să fii rugat să aperi pe cineva sau să ajuți pe cineva care are nevoie de ajutor. Să fii cu băgare de seamă că orice tufiș este un bun ascunziș sau în orice om se poate ascunde un neom. Norocel a ascultat zâna cu luare aminte și când aceasta a terminat de explicat s-a apropiat de ea, s-a așezat în genunchi, i-a sărutat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
plantele dormitau, copacii pe razele blânde umbra își desenau, animale peste tot mișunau iar păsările pe la cuiburi sporovăiau. După un somn profund, crăiasa a fost întâmpinată cu zâmbete molatice de flori și foșnet viu al pădurii. Își aținti urechile după tufișuri, când un cocoș dădu semnalul să anunțe că peste bătătură este stăpân și nu are chef de izbitură. Dacă totuși încearcă cineva a-l supăra, va fi vai de creasta sa. Așa a aflat crăiasa că a ajuns și a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în glasu-i iritat, văzând că bătrânul crai nu se comportă cu ea după rang. -N-am uitat, doar mi-am făcut datoria de gazdă, zise craiul, după care a început să fluiere de ziceai că mână oile la strungă. Și din tufișurile din spatele colibei, abia se mișca o iapă căreia i se puteau număra oasele de slabă ce era. În urma ei, zburdând și nechezând veneau șase mânji, din care unul alb ca neaua, dar slăbuț iar celălalt negru ca pana corbului și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Nici că mă gândesc să mănânc așa mizerie. Mie-mi trebuie doar pielea ta. -Te-am mai întrebat o dată. Ce să faci cu pielea mea? -Să fac măști pentru capetele mele. După ce-i prind pe prietenii tăi care stau ascunși prin tufișuri mă joc cu ei. Care sunt buni de mâncat bag în depozitul meu, zise șarpele uitându-se către burtă. -Nu sunt cu nimeni, a răspuns Stup, tremurând de frică, deși Căiță îl încuraja de zor. -Ce crezi că nu am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un băț fiindu-mi necesar pentru a mă apăra în eventualitatea că voi fi atacat de câini vagabonzi. Nu am stat mult pe gânduri și am intrat în pădure. După o tăiere serioasă pădurea era în formare, peste tot creșteau tufișuri făcând-o de nepătruns, dar mă împăcam cu gândul că nu trebuie să mă afund în adâncul pădurii, pentru a găsi un băț. Pentru un timp relativ scurt am rămas locului pentru a observa vegetația și a găsi din priviri
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ceea ce îmi furase privirea. O voce disperată și profundă mi-a strigat în ureche: -Nuuu! ... Am încremenit într-o poziție anevoioasă și am observat un șarpe viu colorat. Șarpele s-a deșirat și a plecat în partea opusă intrând în tufișuri. Priveam cum jivina pleacă și eram bucuros din această cauză, gândindu-mă că, dacă voi leșina, să nu pățesc ceva până îmi voi reveni. Eram într-o stare răvășită, cu dorința de a avea puterea să părăsesc locul, pentru că mi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un bătrân care păștea niște bivolițe, precum că soldatul în cauză a băut niște lapte de bivolițe după care s-a culcat, arătând și locul unde dormea. Așa acei doi plecați în misiune l-au găsit dormind sub umbra unor tufișuri. Camarazii au hotărât să-l trezească și, după ce acesta deschise ochii, încercă să se ridice dar nu reuși și rămase în continuare la pământ cu ambele mâini ținându-se de burtă în partea stângă sub esofag, acuzând dureri. Într-un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-i faci nimic; căci știu acum, că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine". Avram a ridicat ochii și a văzut înapoia lui un berbec, încurcat cu coarnele într-un tufiș; și Avram s-a dus de a luat berbecele și l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său". Avram a pus locului aceluia numele: "Domnul va purta de grijă". De aceia se zice și azi: "La muntele unde
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lui sunt condamnați să-i semene? ILUSTRAȚIE Mama a schimbat din nou partitura pe stativ. Aceasta a fost „în pădure trăiesc fericit și vesel“, a spus ea. Apoi Pettersson din Hugnaden și cu mine am citit despre Moise și despre tufișul în flăcări. Jos de tot, în colțul din dreapta, se afla însuși Doré, cu blocul de desenat și creionul lui. întorsese capul spre noi și avea bustul gol, lucios de sudoare. Mâna dreaptă și-o ținea în aer, gata să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vârfurile mustății îi atârnau în jos, spre bărbie. Sta pe o piatră colțuroasă. în fața lui se afla o bucată de deșert slab marcat și un munte înalt, cu umbre puternice. în punctul în care pustiul întâlnea muntele se ridica Marele Tufiș. între Doré și tufiș se afla Moise. Sta un pic aplecat în față și ținea mâna dreaptă făcută pâlnie în jurul urechii. Era evident că auzea o voce. Tufișul ardea, dar într-un fel indiferent și fără legătură cu restul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în jos, spre bărbie. Sta pe o piatră colțuroasă. în fața lui se afla o bucată de deșert slab marcat și un munte înalt, cu umbre puternice. în punctul în care pustiul întâlnea muntele se ridica Marele Tufiș. între Doré și tufiș se afla Moise. Sta un pic aplecat în față și ținea mâna dreaptă făcută pâlnie în jurul urechii. Era evident că auzea o voce. Tufișul ardea, dar într-un fel indiferent și fără legătură cu restul lumii. Din el ieșeau flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
umbre puternice. în punctul în care pustiul întâlnea muntele se ridica Marele Tufiș. între Doré și tufiș se afla Moise. Sta un pic aplecat în față și ținea mâna dreaptă făcută pâlnie în jurul urechii. Era evident că auzea o voce. Tufișul ardea, dar într-un fel indiferent și fără legătură cu restul lumii. Din el ieșeau flăcări, atât în sus, cât și în lături, dar fără ca frunzele și crengile să aibă de suferit. Și vocea le spunea lui Moise și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu veți pleca cu mâna goală. Voi vărsa asupra voastră Sfântul Duh. Eu voi fi cu voi. Așa au primit chemarea Moise și Doré. Așa s-au petrecut lucrurile. Și Pettersson din Hugnaden și-a apăsat degetul lui grosolan pe tufișul în flăcări, chiar pe foc, spunând: Acesta e Dumnezeu. Tatăl. Dacă omul se apropie de El, atunci se apropie de foc. După ce mama a cântat și „Ave Maria“ și noi ne-am ridicat, Pettersson din Hugnaden a spus: Când vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
locuri. Apoi, a spus tata, o să stăpânești o mică avere. Chiar în seara aceea m-am suit în pat, cu hârtie și creion la mine, și mi-am inventat o iscălitură. Era o bucățică din malul râului Ava, cu trei tufișuri mici, două stânci colțuroase și la urmă încă două tufișuri mici, aproape târâtoare. întreaga mea viață de după aceea am folosit această semnătură. Este simplă și plină de bun-gust. O inserez aici. Acesta este numele meu: Această figură se află acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Chiar în seara aceea m-am suit în pat, cu hârtie și creion la mine, și mi-am inventat o iscălitură. Era o bucățică din malul râului Ava, cu trei tufișuri mici, două stânci colțuroase și la urmă încă două tufișuri mici, aproape târâtoare. întreaga mea viață de după aceea am folosit această semnătură. Este simplă și plină de bun-gust. O inserez aici. Acesta este numele meu: Această figură se află acum într-un număr aproape nesfârșit de locuri. am realizat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]