1,114 matches
-
desprindea din horă ca să-l invite la dans. Zbura nu altceva, de fiecare dată trecea mai repede, era drăguță și nu avea nici o importanță dacă o călcau pe rochia lungă de tul, o tîra pe jos, peste tot era numai tul, ei nici nu-i păsa, petrecea de minune, se Învîrtea, schimbînd ritmul ori de cîte ori profesorii schimbau ritmul. Și acum tocmai trecuseră la ritmul de raspa, dansați!, dansați!, dansați!, dansul popular raspa!, toți se uitau la ea văzînd cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i strigă: „Așa, zîna mea, zi-i Înainte!“ Vino În rai cu Gloria cha cha cha Vino În rai cu mine Și În timp ce spunea cha cha cha se Întorcea spre estradă azvîrlind de pe ea, rînd pe rînd, penele, fustița de tul și voalurile de mătase, pînă nu mai rămase decît În sutien și o scoică strălucitoare, plină de oglinjoare de argint, foarte mică. — Din pricina numărului ăsta a avut scandal cu Comitetul de femei al municipiului, comentă Vlăjganul. — Animalule, Îi zise Santiago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cea mai frumoasă femeie din lume. Sigur că poate splen doarea ei se amestecă acum în mintea mea cu irealul caruselului de pe malul oceanului, cu leii de mare îngrămădiți unii peste alții lângă debarcader, cu omul-statuie încremenit pe posta men tul său (pri mul pe care l-am văzut vreodată, și care mi-a dat ideea unui întreg capitol din Orbitor), cu nesfâr șitele magazine de bijuterii etalându-și lanțurile de aur de-a lungul falezelor, cu automatele în care băgai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
s-a-ntors râzând către mine și m-a-ntrebat dacă nu vreau s-o iubim amândoi pe femeia lui. Proba bil că a socotit răspunsul de la sine-nțeles, căci n-a mai avut răbdare să-l aștepte. I-a scos bluza cu to tul și a culcat-o pe pat, întinzându-se lângă ea și strecurându-i o mână sub fusta scurtă. Amețită cum n-o văzusem niciodată până atunci, fata blondă s-a desprins de gura iubitului ei doar cât să mă priveas
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
până îl sufoca nefericirea. Ieșea atunci și rătăcea prin cartiere necunoscute. Ajun gea uneori atât de departe, și casele erau atât de stranii - orna mente de ipsos pe ziduri crăpate, gata de prăbușire, geamuri acoperite cu ziare îngălbenite - încât băia tul se simțea în altă viață, sau într-un vis. Într-o seară se regăsi în cartierul copilăriei sale. Recunoscu imediat vila străveche și pătrunse în umbra ei de cavou. Ce glacial era aerul înăuntru! Ce umbră deasă și ce lumină
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
adâncă și plină de praf, în care nu-ți vine decât să umbli pe străduțe pustii și sonore. Ester era o colegă a surorii mele și stătea chiar pe una dintre aceste străduțe dintr-un cartier cu vile. Aparta men tul părinților ei (am fost la ei doar o dată) arăta exact ca sala de la Klezmer Hois. Iar ea, deși mult mai tânără, avea aerul exotic și străin al femeilor de la masa cea lungă. De fapt, născută la noi din părinți născuți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
acum, când scriu la computer aceste rân duri - peste care am strâns degetele. „Noro cosule!“ mi-a mai zis fata, și-a rupt-o la fugă înapoi cu căruciorul, spre fundul curții, dispărând în cine știe ce odăi. Am deschis pumnul. Obiec tul din palma mea reflecta, în penumbră, cerul tot mai tran da firiu și mai parfumat al serii. L-am dus acasă și de-atunci a început totul. În toamna care-a urmat am început să-mi scriu jurnalul, cel la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mă impre sionau deloc giugiulelile ei, le consideram normale și cuvenite. Nu voi uita însă niciodată cum mi-a spus tata de două sau trei ori „puișor“, căci tata a fost întotdeauna aspru cu mine și uneori de-a drep tul rău. Era la fel cu Cristian Vasile. Era o minune că bruta în smoking putea da atâta duioșie virilă refrenului: Ce vrei să-ți scriu Acuma, când ne despărțim? E prea târziu, Noi nu ne mai iubim. Cuvinte dragi de-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în regulă, dacă metaforele nu erau, absolut toate, de tipul: „vântul iubirii“, „inima zorilor“, „parfu mul zăpezii“, „roua misterului“ etc. Și pe ele tot Sincu le ticluise. Ne-ntre bam uneori cât de relevant era dacă un copil alegea „vân tul iubirii“ în loc de „inima zorilor“, dar presti giul maestrului ne-ntuneca până la urmă dreapta judecată... În fine, pierdeam ore-n șir înregistrân du-i la microfon pe aceiași copilași martiri care tre buiau să recite, la prima vedere, o poezie, de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la Costash care zicea că poate comunica cu alte planete, întrebându-mă dacă folosește engleza, greaca sau franceza ca limbă de conversație. Curând a sosit Linda îmbrăcată într-o toaletă de seară: o capă din mătase deasupra unei rochii din tul mov, părul pieptănat în sus. Era elegantă, impresionantă, sigură pe ea, exact ca un manechin. Avea brețele și umerii goi, o brățară grea de aur și chihlimbar, un colier foarte lung identic. Detașarea ei, nici rece, nici indiferentă, era o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
chiar complete : dacă stau să mă gândesc, am făcut aproape tot timpul măcar corectură, tehnoredactare sau traducere fără pretenții) au fost o febrilitate și o stare de grație pe care mi le amintesc din ultima parte a fiecărei sarcini. Sentimen tul urgenței sau conștiința întreruperii ulterioare sau alte stări similare conduc la un tip de energie și mobilizare intelectuală care mie mi-au permis să finalizez proiecte mari în perioade foarte scurte. În ajunul nașterii Nonei, făceam ultima corectură la cartea
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
invocație obișnuită mie pe care o transcriu abia acum : 20. să nu uit mai întâi pălăria făcusem rost de; o pălărie neagră cu borurile largi și pleoștite cum purta un poet într-o piesă cehoslovacă o mizerie în care to tul se petrecea într-o cameră la; subsol aveam și un costum ceva catifea acoperea bine mă simțeam în el ca un baschetbalist de statură convenabilă umblam de colo colo în două labe pe poante ca un câine dresat umblam pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
decât un simplu martor. Te implor, Melania, fii atentă!" ― Mirciulică, ciripi, avem musafiri. Ți-ai fi închipuit? Maiorul se uită în jur fără să-și ascundă uluirea. Încăperea avea un aer sărbătoresc. Pe pat, bătrâna întinsese o cuvertură albă de tul, cu broderiile cam ciuruite, dar încă foarte frumoasă, umpluse câteva glastre cu tufănele ruginii. Crizanteme galbene enorme, într-un vas japonez, umpleau de soare, un soare ca lămâia, un colț de odaie. Pe măsuța rotundă se aflau un tort mic
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tot trupul și deschise gura sufocat. Țâșni cu un urlet din fotoliu, apoi se prăbuși. ― A murit! spuse îngrozită Melania Lupu. Doru Matei înghiți în sec: ― Cianură. * Întins pe divan, maiorul Cristescu privea perdeaua încărcată cu maci și albăstrele. Dincolo de tulul subțire, un felinar ridica o lumină gălbuie, ca de vată. Maiorul reglă sonorul aparatului de radio. Vocea crainicei se auzea în surdină: "A fost ora 1! Stimați ascultători, vă invităm la dans". Zîmbi: "Oare câți dansează într-adevăr acum?" Apoi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca și Cush, zămislite din materia himerică ce alimentează, de secole, reveria occidentală. Erotismul este, la Pratt, înscris în țesătura intelectuală gnostică. Africa în care se avântă Koinski este și hârtia de turnesol ce expune dilemele identitare - în decorul deșertului, tul burările de conștiință capătă vitalitatea paroxistică a coș marului ce bântuie spiritele opiomanilor. Perspectiva prăbușirii arhitecturii imperiale italiene din Africa conferă siluetelor de ofițeri schițate de Pratt un simț particular al patologicului. Oscilând între eroism și dezertare, pregătiți să-și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de gheață, de care acum nimic nu mă mai desparte. Am regăsit-o după secole, căci Îmi fusese răpită de bărbatul acela cu saxofon. Acum ea merge În poante pe spătarul băncuței, azurie și blondă, nici acum nu știu ce ascunde sub tulul vaporos ce-o Împodobește. Capela e săpată În stâncă, altarul e străjuit de o pânză neliniștitoare ce Întruchipează chinurile condamnaților În măruntaiele infernului. Câțiva călugări cu glugă Îmi fac loc să trec printre șirurile lor tenebroase, și Încă nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o lăsa niciodată să uite lucrul ăsta. Fran studie din nou fotografia, îndeajuns de sinceră cu ea însăși încât să recunoască în sentimentul pe care i-l trezea o gelozie cumplită. Nici măcar faptul că mireasa, gătită cu panglici, funde și tul cu volane, semăna ciudat de mult cu tortul lângă care stătea nu reuși s-o înveselească. Rupse pagina agasantă, o făcu ghemotoc și o aruncă la coș cu precizia-i caracteristică. Necazul nu era că ar fi vrut ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
jur ca să se asigure că Sophie nu putea s-o audă, dar aceasta acceptase să se joace cu Lottie de-a zânele în fundul grădinii. Ca de obicei, Lottie își scosese pijamaua și își pusese costumul de Tinkerbell cu fustiță de tul. — Îți priește sarcina. Eu dădeam întruna la boboci și arătam ca naiba încă din prima zi. — Poate din cauză că uit mereu să mă gândesc la asta. Am atâtea pe cap în momentul de față. — Uiți să te gândești la asta? repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pentru că strămoșii lui Îi duceau papucii papei. Era mai bună munca astalaltă, dar de-acum greșeala fusese făcută. Maja trase draperia cabinei. Se prefăcu interesată de celelalte hăinuțe Împrăștiate pe etajere și-și căută de lucru cu o rochiță din tul cu floricele. Apoi o puse la loc, dar nu se Întoarse pentru a evita privirea patroanei bouticului, căreia nu-i scăpase un cuvânt din toată conversația lor și ar fi vrut foarte mult să Înțeleagă despre cine era vorba. Vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-mă în jur, am văzut că pereții sunt ticsiți de mici scorburi și colivii, unele erau închise cu împletituri din nuiele, altele cu plase de sârmă subțire sau pur și simplu cu ciorapi de nylon sau bucăți de perdea de tul întinse pe rame de lemn, și în fiecare se mișca ceva, apropiindu-mă am văzut că sunt păsări, nenumărate specii de păsări, o mulțime pe care nu le recunoșteam de loc și, desigur, mierle, ciocârlii, presuri, toate țopăiau agitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
le smulgem, unul câte unul, picioarele. Șaman 25 Deasupra, În vârful dealului, la nivelul stadiului volatilizat al existenței, se află biserica și cimitirul, la care se poate ajunge ieșind din livadă pe o mică portiță de lemn. Acolo e mormân- tul mamei Ana și al tuturor strămoșilor mei din partea tatălui. Din casă până la mormântul mamei Ana se fac fix șapte minute, dar totul e atât de frumos, Încât parcă acolo sus pe deal e viața și restul e doar un somn
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
din limba vițeilor, a lanului de grâu, a pomilor fructiferi, a tuturor lucrurilor de care se Îngrijea cu atâta sârg peste zi. După mulți ani am descoperit În sertarul de la noptiera lui un caiet cu poezii. Încercase să preschimbe foșne- tul lanului de grâu și zumzetul nevăzut al cosașilor În cuvinte omenești. mi-au dat lacrimile când am găsit caietul. Nu bănui- sem niciodată că tata știa atâtea cuvinte omenești și cu atât mai puțin că era capabil să le folosească
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lui și al lui Jacqueline, și nici măcar În drumurile noastre În necunoscut, În mașina lui, cu muzica dată la maximum și iubirea gata să sară prin parbriz. Aventura mea nu se sfârșea În brațele lui. Trebuia cumva să găsesesc momen- tul potrivit pentru a ieși din scenă, pentru că drumul nostru nu ducea nicăieri. Acesta era din păcate adevărul. Dar iată că acest moment nu se mai ivea și așteptarea lui devenise dureroasă. Atât Jean-Claude, cât și Jacqueline se purtau impecabil cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
condiția umană, imperfectă. Întotdeauna ea provine din deca- lajul dintre materie și sufletul omului. Sufletul e Întotdeuna gata de mai mult, pentru că esența lui e divină, și se Întristează văzând cum corpul a devenit sclav al pasiunii și distrage sufle- tul de la natura sa originară. Am rămas derutată. Nu știu cum făcuse, dar parcă știa exact ce se petrecea cu mine. — Cândva am pierdut pe cineva pe care l-am iubit foarte mult și de atunci inima mea s-a Împietrit. Apoi l-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o străduță lăturalnică, ferită de zarva trotuarului și pe deasupra nu lipsită de stil - era presărată cu picturi expresioniste, care Îi dădeau un aer cald și oarecum haotic, iar pereții camerelor erau vopsiți În culori vesele. Noaptea Însă cartierul părea des- tul de dubios. la o aruncătură de băț de hotel am văzut o mașină În care se afla o femeie care se oprise să negocieze cu un gigolo. Probabil că nu s-au Înțeles la preț, pentru că mașina a demarat În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]