9,373 matches
-
și-au luat locul în șirul lung ce s-a pornit în mers întins plutind prin înălțime. Fața ruginie a undelor apelor tresare la căderea unei frunze oricât de mici. Vremea se răcește ziua scade, noaptea crește, vântul vâjâie printre tulpinile copacilor, iar pădurea are în răstimpuri înfiorări rare și ciudate. Peste câteva săptămâni vor începe să cadă primii fulgi de nea pe cate atâția copii îi așteptă nerăbdători. În curând, toamna cea bogată va face loc anotimpului alb și plin
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bătălie, le-a acoperit cu întunecatele-i mistere, luându-le culoarea și parfumul. Un trandafir moare pătând cuprinsul din juru-i ca o rană. O crizantemă privește lung în sus la soarele ce se arată indecis și palid apoi își frânge tulpina în țărâna rece și umedă. Un vânt rece scormonește totul și din copaci plouă cu frunze galbene, triste. În tulpinile care se îndoaie, în frunzele care cad și mor, simți parcă o lume întreagă de plante și gâze care se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca o rană. O crizantemă privește lung în sus la soarele ce se arată indecis și palid apoi își frânge tulpina în țărâna rece și umedă. Un vânt rece scormonește totul și din copaci plouă cu frunze galbene, triste. În tulpinile care se îndoaie, în frunzele care cad și mor, simți parcă o lume întreagă de plante și gâze care se întrece neputincioasă între o luptă nedreaptă ce le sortește pieirii. Doar furnicile, mărgele negre semănate pe drumuri albe de lumină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
își arde torțele arămii în valuri nesfârșite. Copacii au început să tremure când vântul s-a pornit să cânte din naiul scorburilor. Dar același octombrie mi-a picurat în suflet ochii adânci ai amintirilor de altădată. Privirea mea rătăcește peste tulpinile florilor rămase fără frunze ce stau strâmbe asemenea crucilor de lemn dintr-un cimitir. Doar unele tufănele își mai înalță capetele și apoi se strâng iarăși zgribulite de frig. Mai stai toamnă! Nu pleca! Toamnă, nu-mi fura timpul ca să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și neajutorată. Cu greu, își apleca fața spre pământ, închise de spaimă ochii și se lăsă purtată pe aripile vântului tomnatic. În zborul ei mai avu timp totuși să se mai gândească puțin. Îi reveniră în minte doar câteva crâmpeie: tulpina hrănitoare, mirosul florilor de mai, cântecul melodios al păsărilor, zilele fericite de vară. Se clătină ușor, pentru ultima oară cu capul aplecat, făcând cea din urmă închinăciune și apoi atinse pământul... Un frăgar în liniștea toamnei Astrul de veghe al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
diamante. Vremea e când frumoasă, când mohorâtă. Cerul e ca leșia. Soarele apare pe cer, dar razele lui sunt foarte slabe. Zilele sunt foarte scurte, iar nopțile sunt foarte lungi. Pădurile se zăresc în depărtare, îmbrăcate cu mantie albă, cu tulpini fumurii. Apele au prins pe deasupra o pojghiță de gheață. Unele animale, iarna, hibernează. Sus, la munte, ursul își suge laba în bârlog. Alte animale își caută hrana, nu dom. Oamenii se ocupă mai puțin de treburi. Copiii sunt veseli, jucându
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de miresme tari. Mai sus, enorma catedrală a pădurilor ce-și leagănă frunzișul toamna, îmbrăcând Ceahlăul într-o vâlvătaie de aur, își pierde din întinderile-i de smarald, făcând loc oceanului verde al coniferelor. Brazii, pinii, molizii își înalță aici tulpinile lor ca niște semețe lumânări cafenii cu flacăra verde, ce ard la nesfârșit, străbătând ani, întovărășind muntele venerat, pe care îl îmbracă cu veșminte verzi și în timpul toamnelor bogate și sonore aici. În aceste vremuri, când păstorii coboară cu mioarele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aici s-au născut nemuritoarele versuri: Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai. Mircea-Raoul Bahnaru, clasa a VII-a M.I. 5. COMPOZIȚII DESPRE LIMBA ROMÂNĂ Limba noastră S-a uscat și a putrezit de mult stejarul la tulpina căruia pământul a supt sângele lui Decebal, Dar limba română a devenit o ființă necuprinsă, vie și nemuritoare. Înșiruire sacră de cuvinte, comoară în adâncuri înfundată, grai de miere, grai sacru părintesc, oricum ar numi-o poeții, limba română a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un pic din amintirea ta, dar ce să fac? Iau o poală de cireșe și o arunc în capul mătușii Mărioara, care supărată ne spune să coborâm din pom. Dar cum să coborâm? jos era prăpădenie. Mătușa se aburcă pe tulpina copacului și noi sărim din copac pe niște cânepă frumoasă și deasă, pe care o dăm toată palancă la pământ. Mătușa Mărioara se împiedecă, iar noi sărim gardul și fugim acasă la Nică. Îi zic: A fost frumos! M-am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-mi învălui visele în spuma albă să-mi răcoresc gândurile cu scop de diamant! Lăsați-mi Alpii cu mantia albă, ca de pe piscurile lor să caut în zare jungla și Sahara! Lăsați-mi teiul lui Eminescu, să-mi cioplesc din tulpina lui leagăn pentru prunc! Nu mi-l luați Miorița să i-o pot îngâna ușor când îl va cuprinde somnul dulce. Lăsați-le! Lăsați-le! Lăsați-le! Se aud strigătele în toate limbile și se ridică pumni de diferite culori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frig anunța, fără pic de entuziasm, Ziua Republicii. 3. Terminase imnul, spusese Tatăl Nostru și se pregătea să spună Ave Maria când, la doi pași de ea, se opri o mașină argintie, Între timp, În locul ghioceilor crescuseră maci roșii cu tulpini lungi și subțiri. Câțiva Îi mângâiau fața răcorind-o. Din mașină au coborât doi domni. Unul i se părea cunoscut. Și ea Îi părea cunoscută, pentru că s-a aplecat asupra ei de Îndată și a luat-o În brațe, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cum a luptat tatăl meu, în războiul lui, asta contează. Nu rezultatul. Urăsc istoria scrisă de învingători. Și, da, prefer istoria scrisă de învinși. Am, dintr-odată, senzația că nimic nu-i mai important decît să văd cum se resfiră tulpinile portolacului printre treptele-lespezi de la intrare. Să-i număr florile: una roz, patru galbene, două purpurii. C'est la rose l'important cînta, în tinerețea mea, Monsieur un milion de volți, cum era poreclit Gilbert Becaud. Important e... portolacul. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o inimă!" Mi-am imaginat o noapte de femeie tînără, cu tomberoneza, cu pisica maidaneză. Zgribulite într-un pat înghețat. Doar și eu dețin o îndelungată practică a singurătății. Gustul de fiere, de laptele cucului cînd îi strivești, din greșeală, tulpina în dinți, s-a accentuat. Nerăbdător, sub o aparență abia amicală, Rusalin aproape c-o împinsese afară: Pleci, Șichy. Se întunecă. Văzusem (acuma eu îi urmăream de dincolo de geamurile fără perdele) cum Rusalin îi sărutase în fugă obrazul. Sigur rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scenei.) Scena 2 (O femeie nu foarte tânără, dar neîndoios frumoasă, intră prin stânga. Poartă o rochie galbenă cloș, strânsă pe mijloc, cu bretele și un strat de dantelă îi iese de sub tiv. Ține în mână o floarea-soarelui mare, cu tulpina înaltă, din care inspiră adânc cu fiecare respirație, cu zgomot, ca și cum și-ar trage seva vieții direct din ea. Se întrerupe din când în când, pentru a se adresa publicului, apoi își înfige iar capul în corola uriașă a florii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
într-o curte. "Mamele" își întâlnesc o altă colegă de școală. Veselie generală. Este curtea cu floarea-soarelui gigantică. Sunt mai înalte decât copacii! exclamă "tata" și se apropie cu sânii ei de piatră și mă împinge spre marginea curții către tulpinile silfide și păroase ce se unduiesc vag în ritmurile brizei. Astea sunt flori ornamentale. Nu fac semințe ca cele de câmp. Oamenii le cultivă doar pentru frumusețea lor. Vezi ce delicate și mlădioase sunt? Cu cât sunt mai înalte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cele de câmp. Oamenii le cultivă doar pentru frumusețea lor. Vezi ce delicate și mlădioase sunt? Cu cât sunt mai înalte și mai suple par mai maiestuoase. Parcă ar fi din altă lume! Floarea e ceva mai mică și gingașă, tulpina fină și elegantă. Și "tata" le pipăie senzual tulpina, la fel cum ar masa-o pe mama pe picioare. Mă gândesc la floarea mică din colțul careului. Seamănă leit cu florile gigantice din această curte, are gâtul de lebădă ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lor. Vezi ce delicate și mlădioase sunt? Cu cât sunt mai înalte și mai suple par mai maiestuoase. Parcă ar fi din altă lume! Floarea e ceva mai mică și gingașă, tulpina fină și elegantă. Și "tata" le pipăie senzual tulpina, la fel cum ar masa-o pe mama pe picioare. Mă gândesc la floarea mică din colțul careului. Seamănă leit cu florile gigantice din această curte, are gâtul de lebădă ușor cambrat, floarea mică și delicată de un galben auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întâmplări neprevăzute, adunate toate la un loc. Tălmăcirea viselor din cartea de vise, forma de inimă a pernuței pentru ace, tristețea centrifugii mașinii de spălat, torsul de pisică al ficusului bătrân, care-și transporta mineralele din pământul glastrei prin vertebrele tulpinii spre capilarele frunzelor cerate, indecent de încet, toboganul somnului de noapte, de zi, de boală, de ranchiună, de dor, de renunțare, de abnegație pentru patul urieșesc, de abstinență sexuală, de răzbunare pe singurătate, pe bătrânețe și apele ei urât mirositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
copii strigându-și temele, brațe goale de femei întinzând pe sârmă rufele, tata asudând pe răsaduri, câinele amușinând prin preajmă, dudul din care săream pe țigla casei, urmărind de sus copiii fugăriți de la Dunăre, loviți de aceleași brațe goale, cu tulpini de trandafiri, pe spate și pe mâini, toate, toate aveau să preceadă începutul a ceea ce avea să devină și a ceea ce este acum orașul. Eram orașul-fantomă, în orașul care se ridica vertiginos. Se auzeau cântând oscilațiile de torsiune ale barelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de treabă. Întâi a pictat cu grebla câteva portative pe care a semănat boabe de durere, grăunțe de speranță, semințe de nu-mă-uita și pudra rezultată din macerare, una bucată mătrăgună, unu plus zece bucăți ochiul boului (numai pistilul), treisprezece fatidice tulpini de santal cu sulf, amestecate în același mojar în care a pisat, bob cu bob, petală cu petală, culoare cu culoare, geamătul tuturor la un loc, strigătul bufniței de la fermele din Vădeni ca legato, zborul liliecilor din viitor, bântuind trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
său mici cutremure, ori de câte ori animăluțul Își mișca vioi capul sau codița neastâmpărată iar când acesta Îi părăsea privirea, pe fața lui Va se Întipărea o tristețe sinceră. Aceasta nu ținea mult, fiind ștearsă ușor, când de o holbură șerpuitoare, cu tulpina de ață verde și cu frunze dese și cărnoase mai mici decât florile alb-roze, farfurioare În care roua Își lăsa prinosul de răcoare, când de o tufănică de troscot verde și suculent. Rupea câte o floare, o mirosea Îndelung, mulțumindu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a Înlocui sau monta câte unul sau două faruri la mașină, sub forma unor superbe flori de bostan, pudrate admirabil cu portocaliu. Uneori, solicita doar o mică reducere de viteză care să-i permită autoservirea, din mersul mașinii, a unei tulpini de mărar (răsărit aiurea prin porumb), strivind-o cu dințișorii săi ascuțiți, savurându-i suculența și gustul dulce-acrișor. Alte ori, vara, mergea cu cele două fete ale Ochenoaiei la Coada-Bălții, pentru Va, un loc mirific, unde minunile se țineau lanț
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
neputând să cuprindă cu privirea decât o mică parte de apă și malul Înverzit pe care stătea și de pe care privea fermecat, bogăția vegetală diversificată. Îl atrăgeau inflorescențele roz de pipirig pe care le Îndrăgea, luându-le acasă dar și tulpinile lungi, verzi, suculente și mlădioase ca niște nuielușe de alun pe care le rupea, adesea În fragmente din ce În ce mai scurte și care serveau de multe ori ca materie primă pentru Împletituri diverse, domeniu În care fetele erau neîntrecute, reușind adevărate capodopere
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
intensitate către un salcâm Înalt, frumos și verde dar nu-l vedea, ochii săi explorau dincolo de salcâm și de sat iar gândurile sale alergau redescoperind amintiri recente și nu putea cunoaște și dimensiona pe cele viitoare. Se Îndrepta mereu către tulpina unui gutui, acolo unde mirosea niște frunze miraculoase, toți le ziceau ... „lămâi”, aveau un aspect verde-lucios și, odată rupte, Împrăștiau În jur un parfum dulce Înțepător. Apoi, cerceta cu privirea ograda și grădina, nu recunoștea mai nimic din mirificul său
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mi pune în palmă lumina purpurie, / Pe malul calm, albastru, întins ca o câmpie, / Al mării ce mă cheamă spre viața nouă-n zori. /.../ Destinul mă leagănă-n lanțuri de coral. / Mă ndepărtez pe valuri spre noul ideal.“ (Maria Marin) „Tulpina - o rază / retezată cu ochii, / răsădită în inimă, / neîncetat izvorând. // Iar sus: / amprentele sufletelor care cred în veșnicie, / sigiliu / încoronând apoteotic / statuia unei sfinte iubiri.“ (Ioan Nistor) Exhibarea mizeriei, fără o justificare estetică. Poate fi identificată în cărțile (proaste) de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]