1,307 matches
-
păcat că nu era în locul mamei Gloria să se lipească așa de bine ca ea de pieptul lui, să-l îmbrățișeze cu adevărat așa cum simțea acum nevoia. Doar capul și l-ar fi sprijinit cu multă plăcere, să-i asculte tumultul bătăilor de inimă. Era invidioasă pe mama Gloria. Vedea cum Ștefan îi șoptea ceva și murea de curiozitate să afle cam ce-i spune. Ar trebui să-i aparțină numai ei. Măcar să o privească ca pe o femeie adevărată, nu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. TE ROG... MĂ IARTĂ Te rog mă iartă pentru tot, mă iartă că nu știu să-ascult Citind frânturi printre cuvinte, n-am înțeles chiar rostul Și vorba mea ce greu apasă, provoacă doar tumult Ce se înșiră-n suflet scump, ce nu-i cunosc eu costul. Fără de vrere am jignit, cu sloboda mea gură Iscând mărgăritare-n ochi și ofuri nestemate, Dar oare omul nu-i și el greșeala lumii pură Și n-are
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. COTLOANE ALE MINȚII Cândva priveam în față, vedeam cum viitorul Îmi este hăt departe, împresărat în mult Acum privesc în urmă, la viața-mi ca ogorul Trecută și cam veche, bătrână de tumult. Nu am regrete lucii, făcut-am ce-am voit Am plămădit din palme un om, un pom, o casă Dar timpul trece fulger spre viitor murit, Privesc rămasul urmei, frumosul ce mă lasă. Nu plâng spre nemurire, nu-s oale
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Am scrise niscai rânduri în viața-mi de avânt. Citește mai mult COTLOANE ALE MINȚIICândva priveam în față, vedeam cum viitorulîmi este hăt departe, împresărat în multAcum privesc în urmă, la viața-mi ca ogorulTrecută și cam veche, bătrână de tumult.Nu am regrete lucii, făcut-am ce-am voitAm plămădit din palme un om, un pom, o casăDar timpul trece fulger spre viitor murit,Privesc rămasul urmei, frumosul ce mă lasă.Nu plâng spre nemurire, nu-s oale și ulceleM
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
ce se dă deadura Coborând regește către-ntinsa mare? V-ați oprit vreodată să priviți aripa Unei paseri albe ce brăzdează cer, Ducând nemurirea și cărându-și clipa Din neantul lumii spre-al său efemer? V-ați oprit vreodată să-ascultați tumultul Ce astupă codrul sub frumosu-i cânt, Zumzăitul vieții ce ... Citește mai mult UNDE FUGIM... SPRE CE?V-ați oprit vreodată să priviți o floareCe zâmbește viața sub un cer frumos,Zămislind petale sub lumini de soareși sub vântul leneș, așternut
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
în suflet, îl atinge.. - Da, se dezlănțuie acolo un uragan în care totul se întrepătrunde cu totul. Am vrut să fie multă forță, zbatere, un decor care să-i inducă cititorului impactul cu un moment de mare intensitate, ca un tumult care prevestește sfârșitul dar poartă în el și liniștea începutului. De fapt, un moment de graniță al vieții. - Ați avut vreodată sentimentul că aparțineți unei alte lumi, că nu sunteți înțeleasă de contemporani și că orânduielile omenești sunt pline de
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
Mariana Gurza Publicat în: Ediția nr. 2075 din 05 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului „Nu-mi reproșez nimic din acest fel de a fi, nici cu gândul la trecut, nici la ceea ce sunt astăzi. Mereu în sufletul meu a fost tumult și nu mai am timp să scap de el. Când voi ajunge Dincolo, voi avea destul timp să mă analizez, convins, mai mult ca oricând, de faptul că sufletul nu moare niciodată. Deci: Avanti Boris, Poessis Cossa!, ca într-o
IN MEMORIAM: BORIS DAVID de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382978_a_384307]
-
mai talentat portretist din România” și recomandat ca atare de Radu Jude, regizor, laureat cu Ursul de argint la Berlinală, fotoreporterul Silviu Gheție a fost martorul vigilent, observatorul atent și fotograful inspirat, care a reușit să decupeze detalii semnificative din tumultul vieții de zi cu zi în Baia Mare. Selecția expusă în cadrul Salonului European de Fotografie ne pune în față, onest, cu umor și cu ironie, cateva file din jurnalul întâmplărilor și al evenimentelor la care cei mai mulți dintre noi am fost fie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92350_a_93642]
-
numeroase veneau la ei pentru binele lor”. Rugăciunea lui Iisus - „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul” - se poate rosti oricând și oriunde, potrivindu-se la fel de bine și nevoitorului din pustie, și creștinului care viețuiește în tumultul cetății. Căci amândoi poartă același război nevăzut, cu aceleași „duhuri ale răutății” (cf. Efes. 6, 12), și amândoi au trebuință de aceeași armă nebiruită: Numele lui Iisus pentru care ambii trebuie să se „roage neîncetat” deoarece au de atins aceeași
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
contempla divinitatea numai aceea care, cu ochi foarte puri, se înalță deasupra acțiunilor și gândurilor joase și pământești, se retrag și urcă împreună cu El (cu Iisus Hristos) pe acel munte înalt al singurătății, acolo unde Iisus Hristos, desfăcând sufletele din tumultul pasiunilor și separându-le din amestecul tuturor viciilor, le statornicește într-o credință vie și le face să urce pe cea mai înaltă culme a virtuților unde El își arată mai apoi, neacoperită, slava... și strălucirea chipului Său celor care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
nuvela umoristica a lui Mark Twain, publicată în 1889, « Un yankeu la curtea regelui Arthur », aterizasem într-o lume diferită de Europa. New York-ul trăiește într-un ritm trepidant, greu de găsit într-un alt oraș din lume, are un tumult și o sete de viață care nu lasă loc la alternative. Prima discuție cu Secretarul General al ONU, cu ocazia prezentării scrisorilor de acreditare, a fost stimulatoare, pentru că domnul Ban Ki-moon este nu doar o personalitate internațională, ci și un
Interviu cu Reprezentantul Permanent al României la ONU, E S Ambasador Dr Ion Jinga [Corola-blog/BlogPost/92985_a_94277]
-
protectorii animalelor protestează, politicienii și statul se străduiesc să pondereze brutalitatea unor practici, restrângând și suprimând, riscând adesea confruntarea cu mânia populației și pierderea votului unei mase considerabile de cetățeni. Pentru mozos - protagoniștii bipezi ai acestei alergări - mânarea vitelor în tumult este prilej de aventură, un joc periculos cu focul și o ocazie binevenită de a-și demonstra curajul și bărbăția. Pe nimeni nu preocupă idealurile înalte pentru care se înfierbântase pe vremuri scriitorul Ernest Hemingway, cel care, prin scrierile sale
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
seamă romanul Fiesta al lui Hemingway sau au vizionat măcar ecranizarea sa, cu Ava Gardner în rolul principal. E fapt incontestabil că Sanfermin este o sărbătoare a bărbăției, chiar dacă nu e o noutate să vezi și femei alergând printre tauri. Tumultul interior este enorm, inima bate să sară din piept, corpul își mobilizează toate rezervele, părul se face măciucă, pielea de găină. Alergați de tauri, sub tropăitul lor asurzitor, cu mirosul de jivină în nări, simțind suflarea lor fierbinte în ceafă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
să-l prind, vreau să-l cuprind. Mă macină grijurile, trăiesc în timid sunt curios de viață, inima-mi bate ticăind e bătrână dar nu se lasă pradă minții. Grijurile îmi mănâncă timpul lăsând faptele și vorbele să alunece în tumultul vieții, am dreptul la viață, aștept condamnarea supremă la viață pe veci. Mihail-Mircea Matei, București, 11.03.2016 Referință Bibliografică: AM DREPTUL LA VIAȚĂ / Mihai Mircea Matei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912, Anul VI, 26 martie 2016. Drepturi
AM DREPTUL LA VIAȚĂ de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383262_a_384591]
-
degetele. Fluturarea lor nu-i aminti cu nimic degetele grosuțe și prielnice pregătirii bunătăților gastronomice, pentru care Marieta era vestită altădată. Nu! Acum, degetele aveau o subțirime imaterială, semn și ele al spiritualizării prin suferință. Mira își scutură capul de tumultul observațiilor și-i întinse Marietei un caiet dictando și un creion uriaș, gros tare și cu o mină ca a celor de tâmplărie. Era încredințată că, indiferent de cât ar fi fost de slăbită, Marieta ar fi putut scrie mai
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
vorbi când promiteau ce nu vor realiza niciodată. Se aplauda frenetic, ca în fața unui tribunal al gheții care promitea dreptate pe aripile aerului. Toată lumea parcă uitase de ce se afla acolo. Oleg pierduse controlul asupra bunei desfășurări a spectacolului. Un imens tumult creștea, amenințând să absoarbă orchestra și tot ce se găsea pe gheață într-un unic haos general. La prânz și-au făcut apariția în sunete de tobe și chimvale Diavolul și Moartea, urmați de o mulțime destul de trează care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ar fi plăcut să trăiască într-un oraș mare, să se distreze. Cât timp se ascunsese în Istanbul, fusese victima acelorași frustrări, dar atunci era altceva. Nu se putea afișa în societate însă, trăia într-o metro polă, înconjurat de tumultul orașului, de vibrația continuă a furnicarului de oameni care trăiau și munceau acolo. Și mai era un dezavantaj, un lucru pe care Mihailovici îl știa foarte bine. Cu toată tihna din acea comunitate mică, nu se putea bucura de nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o bufnitură seacă peste peretele de scânduri din spatele său, urmat de un altul care Îi trecu razant pe lângă umeri. Din instinct, sări departe de schelă, crezând că aceasta se va prăbuși de Îndată. În fața lui, piața era teatrul unui mare tumult: tarabe răsturnate, coșuri cu verdețuri risipite pe jos, printre fragmente de lut și pâraie de ulei și de vin călcate În picioare de o gloată de nebuni care se loveau cu ferocitate, Într-un vârtej de trupuri Împleticite În luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
văzut capul șarpelui care Își desfășoară toate inelele. Dar acum trebuie să fugi, trebuie să fugiți cu toții. Unde-i Amara? - Nu... nu știu, bâigui sienezul, potrivindu-și nădragii. După năvala trupelor, ne-am despărțit. Am văzut-o fugind spre turn... Tumultul și strigătele continuau, deasupra capetelor lor. Cecco Își ridică o clipă privirea, după care Îl fixă din nou pe Dante cu o expresie nemângâiată. - Chinul și marele masacru, murmură apoi pe un ton bombastic mișcându-și pumnalul În sens circular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
te-mbătrânește. Ca un spectru treci plutind În fața ploii, care Peste câmpii flori fără tulpini risipește. Cu vechile-ți nădejdi, frunze și iubiri moarte iară... Vagă ca visele, palidă de-atâtea ceasuri de drum (Șoaptele se furișează În Întunecata seară, Tumultul din pomi o să moară.) Noaptea, acum, Sfâșie la pieptu-i ud bluza-mproșcată A zilei, lunecă În jos pe dealurile visătoare, cu luciu de lacrimă, S-acopere verdele straniu cu coama-i roșcată... Iubirea de ce vine după, iubirea de asfințit... Copacii, tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
picătură din laptele bunătății omenești.“ Problema răului se solidificase pentru Amory În problema sexului. Începea să identifice răul cu puternica adorație falică din Brooke și din scrierile timpurii ale lui Wells. Inseparabil legată de rău era frumusețea - frumusețea, Încă un tumult În creștere constantă: catifelată În vocea lui Eleanor, Într-un vechi cântec auzit noaptea, răsunând delirant prin viață, ca zgomotul suprapus al mai multor cascade, pe jumătate ritm, pe jumătate genune. Amory știa că ori de câte ori Întinsese mâna spre ea, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o iau cu pas grăbit pe Johannesgasse și, ajunși în fața Conservatorului orașului Viena, de unde răzbate vuietul tumultuos al instrumentelor de suflat și al celor cu coarde (și unde Anna ia ore de pian), trec la rândul lor ca mânați de tumult. Acolo tocmai au loc repetițiile orchestrei, programate întotdeauna așa de târziu ca să poată participa și cei ce peste zi lucrează. Cel mai bine ar fi s‑o luăm acum pe Kärntnerstrasse unde‑i o circulație nebună, gâfâie Sophie, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și nebride, Vă vor purta pe-ntinse nisipuri și dumbrăvi Veți colinda prundișuri fierbinți, veți trece ape Și munți pentru-a vă pierde în negrăite slăvi... V-o spun: Dăruitorul Beției e aproape! Dar ascultați cum crește ascuns sub orizon Tumultul surd de glasuri mereu mai tunătoare, Se clatină în tremur al înălțimii tron; Și iat-o, înspumată, sălbateca splendoare. O! nesfârșită hoardă și hohotul sonor! Un viu puhoi coboară colinele Heladei, Un clocot peste care strident, străbătător, Vibrează-nfricoșata chemare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Nămeți și nori apasă... Dar, deslușind colanul De piscuri sfidătoare, privește, am venit... Am coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengrădit Prelunga nechezare a lumei fecundate... - Tu nu știi încă? Imnul tumulturilor vii Nici zid și nici tenebră nu poate să-l sufoce: La poarta zăvorâtă grăbește-te să vii: Vei desluși și astăzi, în larguri, marea voce. CÎND VA VENI DECLINUL Cu mâini învinețite de umblet lung prin ger Voi reintra
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fi frunzișul lui... - Atunci, silindu-mi ochii să suie și să vadă Zării, râzând sub maldăr de foi și păr gălbui - În loc de arbor, însăși străvechea lui Driadă... Iar i-am închis... Și iarăși dorințele născânde Din zacerile turburi îmi năvăleau, tumult; Vroii să scap, dar brațe lunecătoare, blânde M-au strâns și mai aproape și m-au lipit mai mult. IXION La mesele Olimpului, Ixion, sărbătoritul, zămisli poftă vinovată pentru Junon. Dar Nephélé închipui o Junon de umbră din norii care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]