269 matches
-
de felul în care presa britanică de sport s-a comportat cu el. El marcase 28 de goluri în 90 de meciuri jucate pentru Arsenal. Speculațiile pe marginea transferului, precum și nemulțumirile sale tot mai dese i-au făcut pe fanii tunarilor să-l poreclească "„Le Sulk” ()." A fost tranferat de Real Madrid în vara lui 1999 pentru 22,3 milioane de lire sterline. Anelka a avut un început bun de sezon, dar curând a căzut în dizgrația fanilor, a coechipierilor și
Nicolas Anelka () [Corola-website/Science/317700_a_319029]
-
tunurilor de asalt s-a schimbat, ele urmând a fi vânătoare de tancuri. Tanchiștii unităților StuG aveau uniforme speciale gri cu însemnele roșii ale artileriștilor. Echipajul unui autotun StuG III era format din șofer (conductor), comandant, servant/operator radio și tunar. Fiindcă erau menite să sprijine infanteria, vehiculele blindate au fost dotate cu tunul scurt de 75 mm StuK 37 L/24, potrivit pentru distrugerea fortificațiilor. În primăvara anului 1942, datorită apariției țancurilor Ț-34 și KV-1, StuG III au fost
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
Structura: pentagonală Categoria: forturi mari, din planurile inițiale ale generalului Brialmont Fort tip 2 Reprezentante: 2 Mogoșoaia și 13 Jilava Structura: pentagonală modificată față de tip 1 Categoria: forturi mari, din planurile inițiale ale generalului Brialmont Fort tip 3 Reprezentante: 4 Tunari, 7 Pantelimon - 18 Chiajna, total 12. Structură: trapezoidală Categoria: forturi adaptate din planurile generalului Brialmont la un nou tip de muniție. Fort tip 4 (acvatic) Reprezentant: 5 Ștefanești Structura: pentagonală Categoria: variantă particulară a tip 2, înconjurat din 3 parți
Sistemul de fortificații al Bucureștiului () [Corola-website/Science/318760_a_320089]
-
a tip 2, înconjurat din 3 parți de șanțuri cu apă Fort tip 2 modificat (unic) Reprezentant: 6 Afumați Structura: pentagonală modificată față de tip 1 Categoria: variantă modificată în timpul construcției a tipului 2 Bateriile intermediare Tip 1: 1-2 Chitila, 4-5 Tunari, 5-6 Ștefanești, 6-7 Afumați și 7-8 Pantelimon Tip 2: 13-14 Jilava, 14-15 Broscărei Tip 3: 2-3 Mogoșoaia, 8-9 Cernica, 9-10 Cațelu, 15-16 Măgurele, 16-17 Bragadiru, 17-18 Domnești, 18-1 Chiajna Tip 4: 3-4 Otopeni Tip mixt A: 12-13 Berceni Tip mixt
Sistemul de fortificații al Bucureștiului () [Corola-website/Science/318760_a_320089]
-
Finală Ligii Campionilor 2004 de la Gelsenkirchen de pe banca. La data de 13 ianuarie 2006, Adebayor a semnat cu Arenal care a plătit o sumă în jurul a 3 milioane de lire sterline. A fost poreclit „Micul Kanu”, după fostul jucător al „Tunarilor”, Nwankwo Kanu, pe care Adebayor l-a idolatrizat pe vremea când era un junior. Pe 4 februarie 2006, Adebayor și-a făcut debutul în Premier League într-un meci cu Birmingham City, marcând după 21 de minute în partida câștigată
Emmanuel Adebayor () [Corola-website/Science/318804_a_320133]
-
a făcut debutul în Premier League într-un meci cu Birmingham City, marcând după 21 de minute în partida câștigată de Arsenal cu 2-0. Totuși, deoarece jucase pentru AȘ Monaco în Liga Campionilor, Emmanuel nu a putut să joace pentru „Tunari” în această competiție, ratând astfel și finală cu FC Barcelona. Adebayor a marcat golul victoriei în meciul cu Manchester United, ajutând-o pe Arsenal să câștige cu 1-0 pe Old Trafford, fiind prima victorie din sezonul 2006-2007. În același meci
Emmanuel Adebayor () [Corola-website/Science/318804_a_320133]
-
în fața lui Portsmouth, cele 2 goluri ale sale au ajutat-o pe Arsenal să câștige în fața lui Tottenham cu scorul 3-1 în primul derby al Londrei din acel sezon. Adebayor a marcat apoi de 3 ori în partida câștigată de tunari cu 5-0 în fața celor de la Derby County pe 22 septembrie 2007, fiind al doilea hat-trick marcat de togolez pentru Arsenal. Pe 22 ianuarie 2008, a fost implicat într-un conflict cu coechipierul sau Nicklas Bendtner, togolezul reproșându-i marcarea unui
Emmanuel Adebayor () [Corola-website/Science/318804_a_320133]
-
Hyane, dar au fost atacate de tunurile antiaeriene și nu au ajuns la pozițiile americane. O poziție cu tunuri Bofors de 40 mm a fost capturată de japonezi, care au fost la rândul lor respinși de "Seabees". Ocupând mitralierele automate, tunarii din Regimentul 5 Cavalerie au ucis mulți japonezi până când armele lor a trebuit să fie mutate spre o poziție mai favorabilă. Unul din tunurile Browning care au ținut poziția a fost lăsat în acel loc, ca monument. Sergentul Troy McGill
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
și Lemaître din București. Tunul a fost fixat pe afet la Arsenalul Armatei din București. Mecanismul de îndreptare (ochire) a tunului a fost adaptat practicilor artileriștilor români, iar un sistem de protecție împotriva reculului a fost montat pentru a proteja tunarul. Echipajul și tunul erau protejați de un scut din 3 părți, gros de 15 mm. Blindajul era tăiat de la tancurile sovietice de cavalerie BT-7, industria autohtonă nefiind capabilă încă să producă plăci de blindaj de calitate superioară. Vânătorul de tancuri
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
a transporta mai multă muniție. Compartimentul din față, unde se aflau mecanicul conductor și comandantul, era complet blindat. Comandantul se ocupă și de manevrarea mitralierei Degtiariov cu calibrul de 7,62 mm. În compartimentul din spate se aflau cei șase tunari care se ocupau de piesă de artilerie. Aceștia erau poziționați pe băncuțe de câte trei persoane orientate spre exterior, fiind expuși schijelor și gloanțelor. Cei șase artileriști erau protejați în caz de vreme rea de o prelata din pânză. Komsomoleț
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
ușa din spate de pe zidul de nord, permițând mexicanilor să pătrundă în complex. Alții au urcat prin gurile de foc din zidul de vest, mai slab apărat. Când texanii au abandonat zidul nordic și capătul nordic al zidului de vest, tunarii texani de la capătul de sud al misiunii și-au îndreptat tunurile spre nord și au tras în soldații mexicani ce avansau. Capătul sudic al misiunii a rămas astfel neapărat; în câteva minute, soldații mexicani au escaladat zidurile și au ucis
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
texani de la capătul de sud al misiunii și-au îndreptat tunurile spre nord și au tras în soldații mexicani ce avansau. Capătul sudic al misiunii a rămas astfel neapărat; în câteva minute, soldații mexicani au escaladat zidurile și au ucis tunarii, capturând tunul cu proiectile de de 8 kg. Oamenii lui Romero au ocupat zidul estic al complexului și intrau și ei prin țarcul de vite. Așa cum se plănuise de la început, texanii s-au retras spre cazărmi și spre capelă. În
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
mai impresionante în capătul de sud al insulei. Sub comanda lui Kuribayashi mai rămăseseră echivalentul a opt batalioane de infanterie, un regiment de tancuri, două de artilerie, și trei batalioane de mortiere grele. El mai avea și 5.000 de tunari și infanteriști navali. Cea mai dificilă misiune care le rămăsese pușcașilor marini era ocuparea Platoului Motoyama cu Dealul 382 și structura geologică denumită "Turkey knob", precum și zona dintre ele, denumită "Amfiteatrul". Aceasta a format baza a ceea ce avea să fie
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
a unui avion inamic iar apoi doar după identificarea vizuală a rămășițelor epavei inamice și a ocupantului sau ocupanților săi. Sistemul francez al "Armee de l'Air" înregistra de asemenea în funcție de avioanele distruse dar acorda credit total fiecărui pilot sau tunar participant la victoria aeriană ceea ce putea însemna uneori creditarea mai multor piloți pentru doborârea aceluiași avion. Majoritatea altor națiuni (inclusiv Statele Unite) au adoptat sistemul francez. Aviația brtanică a luptat adesea deasupra teritoriului german astfel că nu a putut fi urmată
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
de ale Forțelor Terestre americane aflate la Camp Carrol, la est de Khe Sanh. De-a lungul bătăliei, artileriștii Marinei au tras 158.891 de focuri. Analiza tirului de artilerie al APV efectuată de Marina americană a dezvăluit faptul că tunarii APV trăseseră în total 10.908 salve de mortier sau de artilerie și rachete înspre pozițiile Marinei. În noaptea în care a căzut Lang Vei, trei companii ale regimentului 101D al APV, au luat pozițiile pentru a ataca Alpha-1, un
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Cabina cea mare din spatele punții a fost gândită drept sală de lucru pentru Cook și Royal Society. Pe puntea inferioară din spate, cabinele cu fața spre popota secunzilor au fost acordate locotenenților Zachary Hicks și John Gore, chirurgului William Monkhouse, tunarului Stephen Forwood, navigatorului Robert Molyneux, și funcționarului Richard Orton. Puntea deschisă adiacentă conținea cabinele marinarilor și alt spațiu adițional de stocare. O barcă lungă cu vâsle pe ambele părți, o pinasă și o iolă erau bărcile adiționale ale navei, prima
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
și să-i ordone acestuia să nu tragă în ele. Salvele de la distanță mică ale regimentului 33 Virginia și atacul de cavalerie al lui Stuart împotriva flancului regimentului 11 infanterie voluntari din New York, care susținea bateria, a ucis mulți dintre tunari și a împrăștiat infanteria. Profitând de succes, Jackson a ordonat ca două regimente să atace tunurile lui Ricketts și acestea au fost și ele capturate. Cum și infanteria federală a atacat, tunurile au fost recuperate și recapturate de mai multe
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
comandată de Căpitanul Pavel Zăgănescu. A fost un moment în care, dintr-un aparent incident, se angajează o luptă crâncenă între cei 931 infanteriști și 165 pompieri români aflați în cazarma Dealul Spirii și cei 5000 de pedestrași, călăreți și tunari turci, eveniment cunoscut în istorie ca Bătălia din Dealul Spirii. În lupta inegală dintre militarii revoluționari români și turci (raport de forțe 1 la 5) Colonelul Radu Golescu este rănit grav și luat prizonier iar conducerea forțelor este preluată de
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
primele nave din lume echipate cu tunuri de 36 mm (14 inch). Tunurile principale aveau muniție pentru 90 de trageri și o durată de viață de 250-280 de trageri. În 1941 proiectilele au fost colorate pentru a-i ajuta pe tunari și pe ajutoarele lor. Proiectilele anti-blindaj de pe "Hiei" erau vopsite cu negru. Bateria secundară de pe Hiei era constituită din 16 tunuri de calibru 15 mm/50 (6 inch) dispuse în cazemate unice, toate situate la mijlocul navei, 8 tunuri de 7
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
Când o navă spaniolă ataca și prădează orașul Bridgetown, Blood evadează împreună cu alți condamnați (inclusiv fostul căpitan Jeremy Pitt, uriașul cu un singur ochi Edward Wolverstone, fostul gentleman Nathaniel Hagthorpe, fostul subofițer din Marina Regală Nicholas Dyke și fostul maestru tunar din Marina Regală Ned Ogle), capturează nava spaniolilor și pleacă pentru a deveni unul dintre cei mai de succes pirați din Caraibe, temut și urât de spanioli. După Revoluția Glorioasă, Blood este grațiat iar drept răsplată pentru apărarea orașului Bridgetown
Odiseea căpitanului Blood () [Corola-website/Science/325847_a_327176]
-
se desfășoară pe o lungime totală de 12 km, de-a lungul șoselei naționale Calafat - Bechet. Ca număr de locuitori și întindere, Poiana Mare ocupă locul II pe țară. Comuna Poiana Mare cuprinde în componența sa trei sate: Poiana Mare, Tunarii Vechi și Tunarii Noi. Comuna Poiana Mare face parte, din punct de vedere geologic, din marea depresiune structurală care a apărut între Carpați și Balcani, în mezozoicul superior. În ultima parte a mezozoicului și neozoicului, pe fundul mării care acoperă
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
o lungime totală de 12 km, de-a lungul șoselei naționale Calafat - Bechet. Ca număr de locuitori și întindere, Poiana Mare ocupă locul II pe țară. Comuna Poiana Mare cuprinde în componența sa trei sate: Poiana Mare, Tunarii Vechi și Tunarii Noi. Comuna Poiana Mare face parte, din punct de vedere geologic, din marea depresiune structurală care a apărut între Carpați și Balcani, în mezozoicul superior. În ultima parte a mezozoicului și neozoicului, pe fundul mării care acoperă această depresiune s-
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
generat formele majore de relief. Această zonă se încadrează, din punct de vedere morfologic, în următoarele forme de relief: -Terasa inferioară Această terasă apare la nord de Ciupercenii Noi și Ciupercenii Vechi, la nord de Smârdan, de Poiana Mare și Tunarii Vechi, la nord de Pisculeț și Seaca de Câmp. În zona Poiana Mare are o altitudine relativă de 14m. - Lunca Dunării Acesta se prezintă sub forma unor șanțuri mai întinse acoperite cu bălți, mlaștini și dune. Câmpia Olteniei face parte
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
fost de 12018,97 mg/l în luna septembrie 1962. Acest lucru dovedește că apa nu poate fi folosită pentru fertilizarea terenurilor, iar suprafețele ocupate de aceste lacuri nu se pot utiliza. În orizontul freatic din arealul localităților Poiana Mare, Tunarii Vechi, unde concentrația de săruri ajunge la 2500 mg/l, apele nu sunt potabile. Stația Hidrometrică pentru ape subterane care se află la Poiana Mare, a realizat foraje până la 50 m. Apa recoltată din forajul hidrologic Poiana Mare - Nord nu
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
unor păduri de stejar, care acopereau suprafețe întinse, dar care au dispărut, lăsând locul culturilor agricole. Se întâlnesc exemplare rare de porumbar (Prunus spinose), stejarul pufos, ulm, grupate în pâlcuri, ce au fost declarate monumente ale naturii (Pădurea Ciurumela - de la Tunarii Vechi). În cadrul zonei de silvostepă se întâlnește și o vegetație intrazonală determinată de factori edafici specifici, reprezentată prin vegetația nisipurilor, vegetația de luncă, vegetația de mlaștină și vegetația de pe terasă. Vegetația nisipurilor Între Calafat și Piscu Vechi întâlnim o vegetație
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]